Back ... de la corturarit :)

Gata, ne-am intors!
Am fost ... aproximativ pe aici.
Voi detalia pe bucati, sper :), in posturi separate, dedicate fiecarui punct, deocamdata scriu ... pe scurt (stiti ce inseamna "pe scurt" la mine :) ), ca sa le organizez putin.
A fost tare bine! Mi-a fost teama ca o sa fie cam alergat, planul includea destul de multe, dar nu a fost.

Pe zile ...
Miercuri, pe la ora 16 am plecat din Ramnicu Valcea. Am ajuns la Ranca in vreo doua ceasuri. Drum impecabil si peisaje mirifice. Am urcat inca vreo jumatate de ora, nu era planul nostru sa ramanem in statiune, nu e pe gustul meu, si nici nu are camping :)
S-a gasit un gol de munte care sa corespunda tuturor cerintelor, vantul nu prea a fost in plan dar a fost suportabil, nu aveam ce comenta, noi era "intrusii" acolo :)
Dormit in miros de milioane si milioane de stele :)

Joi de dimineata ne-am bananait pe munti, am vrut sa ajungem pe Setea Mare, langa varful Mohoru, deasupra lacului Calcescu, traseu de 9-10km dus-intors, fara diferente f mari de nivel (cam 300m) dar pe la orele pranzului era deja destul de cald si pe acolo, si ne cam batea soarele in cap. Am facut cam jumatate din traseu si ne-am intors, nu avea rost sa tragem de noi pe acolo, si tati a declarat ca nu ramane frustrat de "nereusita" :)

Copiii au bagat nani de pranz in masina, cat am mers noi spre Obarsia Lotrului. Acolo din pacate nu a fost chip sa oprim, e o aglomeratie si o tziganie de nedescris. Un loc pe care sotul l-a prins mirific in copilarie, dar care acum nu mai exista, sau el ar exista dar ... pacat ca este populat!

Am continuat drumul spre urmatorul punct din traseu, oricum era mai bine sa fim dimineata cat mai aproape de Hunedoara si al ei castel, punctul central al excursiei.
Am bananait o groaza prin Geoagiu Bai, dupa mai mult de 5 ore de drum, de la plecarea din Ranca, ne-am hotarat cu greu la o pozitie de campare la intrarea in (prea mult spus) "statiune".
A fost ok pana la urma, si baia de a doua zi dimineata, vineri, a meritat din plin. Bazinele cu apa termala sunt foarte placute si frumos intretinute.
Va dau un link pe care inca nu l-am citit in intregime, dar il "stiu" pe scriitor, coleg de AFA :) (daca mi se permite, eu am cam tras chiulul de la a scrie pe acolo, in ultima vreme), voi veni si cu parerea personala in curand.

Pe la 11, la nani de pranz, iar am taiat-o pe drum, catre Castelul Corvinilor, cu oprire de re-aprovizionare la un hiper-market.
Catelul a fost una din ciresele de pe tort ale excursiei, ne-a placut foarte tare, mai ales forfota  tinerilor voluntari ai asociatiei "Castelul din Carpati", echipati in costume de epoca, ce desfasurau tot felul de actiuni distractivo-informative, si care dadeau un plus de farmec locului. Intamplator am prins o bucata din "Festivalul Vara Medievala". Am stat pe acolo cred ca peste 3 ceasuri :)

De la castel, dupa orele 16, am luat-o spre "camping si cabanute Calan". A fost o surpriza foarte placuta, nu ne asteptam sa gasim si baie-baie, am profitat pe ultimele doua ore din zi (18-20) si ne-am racorit maxim, a fost la fix :)
Locatia am gasit-o pe mobil, pe drum, nu fusese programata din start. Nu stiu cum ar fi fost celelalte doua campinguri (Cincis si nu mai stiu care) dar asta a fost grozav, oameni de nota 10 si conditii bune. Nu e de mers special dar de oprit pe traseu e f bun. In we devine f aglomerat, iarba verde, gratere, etc.

Sambata dimineata, am plecat de la strand. In mai putin de jumatate de ora am facut oprire la zimbri de la Hateg, din padurea Silvut (extrem de frumoasa, stejari si fagi cum nu am mai vazut). Nu stiu daca vom mai avea ocazia sa vedem acest gen de animale vre-odata, asa ca nu erau de ratat.

Traseul s-a continuat spre "statiunea" Straja-Lupeni. Mersesm odata cu telescaunul acolo, ne placuse, si am fi vrut sa revedem locurile, mai ales din cantatele telegondole ale doamnei Udrea. Din pacate am facut o informare deficitara si nu am realizat ca toata treaba este inca in stadiu de proiect, abia la fata locului am vazut ca locul este un mare santier, dra chiar ne-a facut o criza de urlat, cum ca ea visa de mult (!) sa mearga cu telegondola.
Am trecut peste, am facut cale intoarsa pe drumul catre Targu-Jiu. Din fericire sotul a observat, in scurt timp, la o giratorie, un indicator catre Telegondola din pasul Valcan, despre care nu stiam. Se pare ca despre aceasta erau informatiile legate de doamna cea blonda, dar noi eram prea setati pe Straja si nu am realizat. Oricum, teama mea ca va fi puhoi de lume (fiind sambata la pranz), a fost repede eliminata. Am asteptat aproape jumatate de ora sa mai apara clienti, ca sa nu porneasca doar pt noi toata hardughia ... ghici ce? :) au pornit-o pt noi :)  Am stat jumatate de ceas in varf (adica varful pe unde e statia de Telegondola) la umbra unui fag urias, si am admirat imprejurimile, care sunt mai mult decat admirabile :) Nu era vreme de umblat telelei pe munte, era in jur de ora 15 si un soare de te topea.
A fost fenomenal, chiar face treaba "cusca" aceea, e o diferenta f mare fata de o telecabina standard. Evident un telescaun ar fi oferit senzatii si mai tari, dar nu m-as fi riscat cu copiii :)

Dupa ce ne-am satisfacut si pofta aceasta am continuat cu zona Targu-Jiu, sa-l recuperam si pe Mosul (adica sotului lui Buni :) ) de la tara. Pauza de doua ceasuri pe acolo, cu vizitat rubedenii.

Spre inserat am parcurs ultima suta de km spre casa, putin zobiti de lungimea ultimei bucati si de ziua incarcata, dar multumiti de calitatea excursiei.

Sper sa reusesc sa detaliez, sunt cateva puncte care sigur merita recomandate.