sâmbătă, 4 august 2012

Arta negocierii, la copii :)

Trebuie sa o scriu ca altfel o uit, si e monumentala :)
Context:
Ma ciondanisem cu domnisoara, ca nu mai stiu ca vroia dupa masa de pranz, si eu insistam ca e ora de nani si nu se poate. Eram in baie sa ii spal ca sa ii trimit la culcare, ea nu colabora deloc, tot botoasa, i-am spus de 5 ori sa se dezbrace singura pana il spal pe fratior, cu enervarea deja crescanda, ea tot comenta si se invartea in jurul cozii. Pana la urma si-a luat una la fund, a fost spalata cel mai rapid posibil si trimisa la patut urland (de nervi, nu de durere) cu pedeapsa ca nu mai primeste citit inainte de nani, pe motiv de criza de isterie.


Specificare deosebit de importanta: palme la fund (niciodata prin alte parti sau alte pedepse corporale) isi iau maxim o data pe luna, si doar in situatii cand se pun contra foarte constient, sfidator, si ajungem intr-un punct in care nici o alta metoda nu reuseste sa rezolve "comflictul". Deobicei chestiile care ajung sa fie cu tonalitati inalte, se rezolva prin trimis in camera, sa se gandeasca daca e bine ce fac, in cateva minute se calmeaza si vin sa discutam problema. Stam si cate o jumatate de ora sa disecam cate o problema "existentiala" :) Intotdeauna redevenim prieteni.

A ... fratiorul a scos si el una monumentala (alta, nu cea care este subiectul momentan), dupa ce a asistat la palmuta luata la fund de sora-sa, a zis "pe mine nu e nevoie sa ma bati la fund, ca sunt cuminte", asa sfatuitor, mai mult adresandu-se sorasii :)
Pe mine aproape ma bufnise rasul, pe cat de suparata eram, dar m-am abtinut, treaba era serioasa.

Dupa vreo 5 minute, usa inchisa la camera, ea se starmocea in pat si bombanea abundent, eu pe langa usa sa aud ce zice, e bine sa sti ce te injura copilul :) ... Pana la urma am intrat in camera, m-am asezat langa ea,  i-am spus sa se calmeze si sa-mi explice ce are de spus. Dupa cateva cuvinte pe care le-am inteles greu, si argumente pe care le mai auzisem anterior, mi-a spus ceva de genul "o mama asa buna ca tine nu-i face asa ceva unei fetite asa bune ca mine" :)))

Mi-au dat lacrimile si m-a bufnit rasul in acelasi timp, am luat-o in brate si atmosfera s-a detensionat instantaneu. Am mai vorbit vreo 10 minute si pana la urma i-am dat ce-si dorea, pe ideea ca totusi nu se crizase extrem de tare (ar fi putut sa fie mult mai nervoasa si urlatoare, in loc sa stea in pat si sa bodogane) si daca a argumentat asa frumos, ea cu mintea ei ... suntem pe principiul stimularii artei negocierii civilizate :)

4 comentarii:

  1. so, totul e bine cand se termina cu bine! Important e ca ati constientizat amandoua! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi dadura si mie lacrimile...ce faine sunt momentele astea in care parintele si copilul au aceasi varsta, aceea a miezului gol al lucrurilor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt simpatici tare, in fiecare zi te uimesc cu ceva :)

      Ștergere