marți, 28 februarie 2012

Dr. Ovidiu Bojor

Imagine de aici (site deosebit de interesant,
mai ales din prisma sectiunii "
Filme documentare")

Nu stiu daca ati auzit de acest om, eu nu auzisem pana acum un ceas, dar ce am citit despre el ... mi-a incalzit sufletul. 

marți, 21 februarie 2012

Ragaz si Inspiratie ...

- Vreau sa scriu din nou, ca alta data ...
- Pai scrie!
- Da, dar vreau sa-mi inmoi pana in curcubeul vesnic, sa pot imparti simtaminte-n lume ...
- Gaseste curcubeul!
- Este imprastiat prin mine ...
- Recompune-l !
- In seara asta nu. Ma tine-n brate puiul meu cel mic, nu-i e bine.
- ...
- E in ordine, fara ei, nu as fi deloc, imi sunt trei sferturi de curcubeu.
- Atunci regaseste-te pe tine!

sâmbătă, 18 februarie 2012

"Piticul care a imbratisat luna" de Ana Dobrescu

Nu stiu cum se face ca sufletul meu are un magnet catre povesti frumoase copilaresti. Asa le interpretez eu, ele poate nu-s tocmai copilaresti :)

Stiti imaginea aceea cu piticul ce sta pe un colt de Luna, si impreuna se oglindesc in lucirea unei ape? Este la inceputul unor animatii, reclama la nu-stiu-ce companie, nu are importanta. Intotdeauna mi s-a parut o imagine extrem de frumoasa. Retineti imaginea aceasta :)

vineri, 17 februarie 2012

marți, 14 februarie 2012

Parfumul dragostei ...

a venit intr-o sticluta mica, vreo 10ml, dar intens tare.

Din pacate nu ne-a apropiat, mai degraba ne desparte, atunci cand il folosesc.

Nu este ceva esential dar este o noua caramida la temelia noastra.

Nu, nu e roz, nici in forma de inimioara, cu sclipici sau bezele, este de culoarea pacurei si intr-o sticluta anosta, reciclata.

Nu l-am primit astazi ci acum o luna, nu de la iubitul meu ci de la un doctor.
Nu e doctor in dragoste, pentru ca nu avem nevoie, ci un doctor ... doar minunat, pentru ca  asa este el.

Este o licoare ce se doreste a avea efect resuscitant asupra ... podoabei mele capilare :)
Iar mirosul ... mirosul este demential, la propriu iti ia mintile, de gudron.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Puterea cuvintelor/Stop ACTA

Eu cred puterea pe care o au cuvintele.
Cred cu tarie ca poti schimba/imbunatati/ajuta/mangaia/mobiliza prin cuvintele scrise si aruncate in marele NET.

Mai cred ca NET-ul ma educa, zi de zi, ma face mai desteapta, mai curioasa, mai sociabila, imi dezvolta calitati dar si dependente, de informatii, de oameni.

NET-ul este bun, ele este "THE WWW" dar este folosit, evident, si in scopuri mai putin bune.

Daca ne este cenzurat ... nimic nu va mai fi la fel.


Va fi mult mai sarac si noi alaturi de el mult mai frustrati pentru ca suntem oprimati.

Nu ne voi mai putea scrie opiniile cu nonsalanta (responsabilitatea pentru ce scrie si consecintele si le asuma fiecare in parte, dupa puteri), nu vom mai putea cerceta orice ne vine in cap la miez de noapte, pentru ca vor fi ochi atintiti asupra noastra.

Nu, nu sunt paranoica, nu am eu mania persecutiei, asta se poate intampla in toate cele 30 si ceva de state semnatare ACTA, unde providerii de internet vor putea sa ne urmareasca orice miscare si sa prezinte raport complet daca le este cerut.

ACTA se vrea a fi buna, vrea sa ne apere de lucruri contrafacute, sa ne protejeze proprietatea intelectuala si sa-i poata urmari mai lesne pe cei ce savarsesc delicte. Insa este mult prea vaga si da libertati prea multe celor ce vor aplica sanctiuni, este normal sa fie asa pentru ca se vrea aplicata in multe state care difera intre ele ca baza legala pe care trebuie ratificata. Iar legile ce vor ajunge la noi ... nu avem garantie dupa ce ureghe va fi facuta ratificarea ACTA, de catre Parlamentul Romaniei si prin ce legi nationale va fi implementata.
E un fel de telefon fara fir, totul este la liber, puterile organelor de control vor fi foarte largi iar abuzurile nu stiu cum vor putea fi impiedicate.

Intreg Acordul a fost conceput si bibilit in mare soapta, inca de acum 4 ani, in spatele usilor inchise, fara ca populatia sa primeasca acces la orice informatie, iar acum ne este bagat pe gat iar noi trebuie sa tacem malc si sa-l inghitim, iar de vom tacea acum ... nici ca vom mai avea dreptul sa ridicam vreodata vocea.

Legi care sa ia de gat pirateria si lucrurile contrafacute exista deja, de ce nu se iau la bibilit acelea? sa se intoarca pe toate partile, sa se faca mai bine sau mai ales sa se lucreze la aplicarea lor. De ce trebuiesc noi acorduri, asupritoare, muschiuloase, noi organisme create, care sa se lupte cu raufacatorii?

Oare ce se va intampla pentru ca pirateria şi contrafacerea vor fi considerate unul şi acelaşi lucru?
Utilizatori care partajează gratuit fişiere în reţea si producătorii de mărfuri contrafăcute chiar merita fix aceleasi pedepse? cine va decide asta si ce putere vom avea noi, cei de rand, sa ne luptam pentru a ne demonstra nevinovatia?
Aflam de aici ca daca ACTA va fi ratificata de catre Parlament, in ciuda opzitiei ferme a societatii civile !!! persoanele prejudiciate se vor putea adresa Curtii Europene a Drepturilor Omului, mda ... e linistitor asa ... stim cu totii ca pana la "Dumnezeu" te mananca "sfintii" ...

In loc sa scoti din sifonier haina care are molii pe ea, tu angajezi pe cineva care sa-ti ia sifonierul cu totul, sa-l duca undeva departe, posibil sa-l arda cu totul sau doar pe jumatate, fara sa te intrebe ceva pe tine, proprietarul, daca se doreste protejarea "sifonierului", nu altele ar trebui sa fie masurile luate?

Se spune ca doreste sa protejeze proprietatea intelectuala dar si pe noi toti, de piraterie, insa nici World Trade Intellectual Property Organisation, nici World Trade Organisation  nu au fost consultate in crearea acestui Acord, nici reprezentanti ai societatii civile ori parlamentari europeni! (text compilat de aici) chiar si Washington-ul indeamna spre analiza mai ampla (cel putin) a acordurilor de acest gen.

Dar ...
am respirat adanc, mi-am domolit caii, si am mai sapat ... am gasit asta si m-a pus pe ganduri Am zis "ok, noi impotriva a ce suntem defapt revoltati? a faptului ca nu mai putem lua muzica/filme/diverse de pe Net (gratis, cand legal ar fi sa platim, macar pt o parte din ele), a faptului ca totul incearca sa se faca in secret, fara a ne intreba si pe noi, a faptului ca ne e teama de cum va ajunge legea asta sa fie aplicata, parcurgand binecunoscutul telefon fara fir?"
Deci domnul Victor Constantinescu spune ca nu e mare bai si sa fim pasnici ca defapt nu am citit bine si isteria e cam degeaba, bine ar fi sa fie asa ... pana una-alta, eu peste 15 ore ma duc sa protestez. Asa mi-a dat mie la socoteala dupa ce am judecat si am tras line.

Daca mergeti la proteste, fiti atenti sa cititi despre cum e frumos sa va comportati la miting, va puteti printa o masca cu vendeta, cercetati daca orasul vostru face parte din cele 30 care se vor alatura Europei pt miting, si vedeti unde se va tine acesta, sambata 11 februarie, intre orele 17 si 20, la nivel national, si nu in ultimul rand, fiti pasnici, vrem doar sa aratam ca nu suntem deacord cu ceea ce poate ajunge acest proiect, nu sa fim huligani sau sa abordam alte teme decat cea propusa pentru acest meeting, acum este vorba doar despre ACTA, da?

Valcea are Facebook, speram ca ne-virtual vom fi si mai multi.

PS:
Acum imaginati-va ca articolul meu nu ar avea toate link-urile pe care le-am atasat, in sprijinul afirmatiilor, sau chiar nu as fi putut mentiona nici un nume de persoana sau institutie, ca nu am eu drepturi de autor asupra a ceea ce au declarat ei sau nu le-am cerut acordul, nu? Oare as fi arestata, in vremuri de ACTA? Si voi nu ati fi citit ce este la link-uri, sa va imbogatiti cultura, sa fiti deacord sau sa combateti.
Dar acesta este doar un subiect, intreaga circulatie a informatiilor pe Internet va fi bulversata, va fi haos, unde si cine/cu ce drepturi va seta limita?

vineri, 3 februarie 2012

Citesc si plang (Spitalul de Pediatrie din Sibiu)

Foto de aici

Chiar plang, si nu cred ca un om ce ajunge sa citeasca subiectul acesta ar putea ramane insensibil, mai ales o mama.

Cu siguranta sunt multe nedreptati pe lume, multe lasa traume adanci in sufletele oamenilor, pe termen scurt sau mai lung. Nu te poti lupta cu toate, dar poti sa incerci, cu acelea care iti ajung in atentie si simti ca ai putea sa faci ceva.
In situatia asta eu sunt sigura ca putem face ceva.

Ni se cere cu disperare sa facem ceva, constiinta mea de mama, de femeie, de OM, nu ma lasa sa nu ma revolt.
Ajutati-ma!
Ajutati-le pe mamele din Sibiu!
Despre ce este vorba?
Nici nu stiu cu ce sa incep, este atat de cutremurator ...

In Sibiu, la Spitalul de Pediatrie, mamele nu au voie sa se interneze cu copiii. Mai mult de atat, nu au voie sa ii vada sau sa le trimita pachete pe perioada in care sunt internati.

Cat de crunt este asta?

Aveti aici si raspunsul hilar al autoritatilor care se spala pe maini.
Chiar asa o fi?
Imi aminteste de vorba aia cu "pe afara e vopsit gardul ... "
Nu contest capacitatea cadrelor medicale sau dotarile pe care este posibil sa le detina, dar moral ... cum sa nu permiti accesul mamei, in spital, langa copilul bolnav?
Se plang ca nu au cadre suficiente, pai o mama care sa-si ingrijeasca copilul, nu ar ajuta la faza asta?

Ati putea sta acasa, linistite, vazandu-va de treburi, stiind ca aveti un copil bolnav, internat in spital, si nu aveti acces la el? Mai mult, daca copilul are doar cativa ani?
Ce simte un copil de 2, 3, 4, 5 ani, cand este lasat singur intr-un spital, mai multe zile? Eu nu vreau sa stiu.

(pauza de bocit 2 minute)

Am atata grija de ei, fizic, dar mai ales psihic, si incerc sa nu traiesc cu teama ca maine mi-l omoara o masina, sau mi-l rapeste cineva sau cade pe mainile unui pedofil, ca sa ce? Sa traiesc cu groaza ca mi se imbolnaveasca si o sa fiu nevoita sa-l abandonez niste zile intr-un spital? Ganditi-va cum ar fi sa traiti in Sibiu? nu e gluma, e o realitate foarte cruda, chiar si daca conditiile ar fi foarte bune si fiecare copil ar avea propria lui asistenta.

Cum iese el de acolo, psihic vorbind? cand psihologii spun ca (intre 1 an si 3) si atunci cand te supara, si vrei sa-l zoresti si va aflati undeva intr-un loc pe care nu-l cunoaste, nu e bine sa-i spui ca-l lasi acolo, pe principiul "Hai mai repede sau te las aici si plec!"

Aveti aici o petitie online care se cere a fi semnata.
Poate undeva, mai sus de conducerea spitalului, se poate face ceva.
Eu nu am solutii, stiu ca e simplu sa spui "mda, sunt deacord ca nu e bine, sa se faca ceva!" Dar faptul ca eu nu am solutii nu inseamna ca pot sa trec pe langa si sa inchid ochii, haideti sa ne adunam cat de multi si sa avem o "voce" puternica, sa se auda pana la cei ce pot face ceva. Daca pot face ceva mai mult decat sa scriu (si sa semnez), sunt dispusa sa fac.

Nici nu stiu cum sa scriu, simt atat de multa revolta fata de situatia asta ...
Cititi comentariile de pe pagina petitiei. Sunt femei care povestesc ce au vazut acolo cand li s-a permis accesul, eu nu am putut citi mai mult de 10, sper sa nu traiesc niciodata ce au trait ele si sper sa pot face ceva ca nimeni sa nu mai treaca prin situatii ca acelea.

Dati o semnatura, impartiti povestea pe la cunoscuti, haideti sa miscam ceva.
Astept cu nerabdare rezultatele intalnirii de maine, dintre conducerea spitalului si reprezentantii celor care au facut plangeri.

Eu am stat ca pe ace acum 3 zile, cand l-am dus pe Matei la gradinita prima data, program scurt, 4 ore, desi il stiam sanatos, intr-un mediu placut, cu sora lui pe aproape si nerabdator sa mearga (el a insistat foarte tare si ii place in continuare foarte mult).
Nu-mi imaginez cum as putea sta acasa, sa-mi stiu copilul singur, internat intr-un spital, oricat de boboc ar fi el, spitalul.
Daca ar fi vorba sa ma internez eu cu o problema, in spital, fara ca cineva sa ma poate vizita, tot ma ia cu frisoane, dar sa nu mi se permita sa stau cu copilul acolo daca este bolnav!

Nu vreau sa stiu ce e in sufletele mamelor care sunt in asemenea situatie.
Nu stiu daca Spitalul este de vina, nu dau cu pietre in ei, dar eu nu am mai auzit de o asemenea regula in vre-un spital de pediatrie, sa nu li se permita mamelor sa stea cu copiii, indiferent de motive (nu vorbesc de chestii de forta majora).

De doua ori am fost internata in spital cu Matei, cu fata niciodata din fericire.
Am uitat, nimic nu a fost atat de crunt, anumite lucruri au fost deranjante dar am inchis ochii, traim in tara in care traim si mai mult de atat nu e nevoie sa spun, nu am trait nimic abominabil, am strans din dinti acolo unde am vazut ca exista bunavointa dar asta e tot ce se poate face in conditiile si cu resursele date. Dar am fost acolo langa copil, am supravegheat tot, si am facut tot ce am putut sa-i fie cat mai bine, fizic si psihic.
Imi amintesc cum imi venea sa ma urc pe pereti, cand am stat pe hol si am asteptat sa-i puna branula, il auzeam cum plange. A durat mult si l-au intepat de 5-6 ori pana au reusit (toate intepaturile s-au invinetit tare), i-au pus la glezna pana la urma. A fost foarte complicat sa ma descurc cu el in cele 5 zile cat a avut-o, dar nu stiu cum am fi suportat amandoi sa-i fi facut injectii la 6 ore, timp de 5 zile, daca nu ar fi existat branula.
A trebuit sa-i continui injectiile inca doua zile acasa, la acelasi interval, facea pisu pe el de durere de fiecare data, in urlete teribile, cand venea sa-i faca injectie.
Sculat din somn, de doua ori noaptea, si facut injectie ... nici nu vreau sa-mi mai amintesc, dar eram langa el.

"Amuzant" este ca defapt ca injectiile cu antibiotice nu aveau nici un rost in bronsiolita pe care o avea, adica se fac pentru a preveni o supra-infentie, dar atat, daca te internezi, este posibil ca nici macar acele injectii sa nu te apere de o supra-infectie.
S-a reparat mult mai bine si mai repede, in restul de episoade de bronsiolita cand nu i-am administrat nici un medicament sau doar bronho-dilatatoare cand a fost cazul.
Nu a mai facut bronsiolita de cateva luni bune, sau a avut viroze nesemnificative.

Nu am nici un studiu in domeniul medicinei, nu incurajez pe nimeni sa ... ia masuri sau sa se opuna celor propuse, doar sustin informarea, cat de bine poate. Si sa se gaseasca medici dispusi sa asculte, pentru ca daca asculta, are cat mai multe informatii si poate evalua situatia mai bine, nu cazuri pe banda rulanta, medicamente cu nemiluita, sa vindecam acum, iar restul nu ne mai intereseaza. Pe mine ma intereseaza, si am concluzionat acum aproape un an ca abuzul de antibiotice le dauneaza foarte tare, DA, cu de la mine putere, si imi asum intreaga responsabilitate.
Nu am fost de capul meu, am studiat, am intrebat, am citit si am judecat.
Rezulatatele au fost pozitive, la ambii copii, daca nu i-am mai impovarat cu antibiotice sau alte medicamente, luna de luna, au avut timp sa se recupereze, am dat corpului sansa sa se lupte singur si sa fie din ce in ce mai puternic.

Am si avut noroc (sau poate a fost doar judecata dreapta), nu au fost probleme grave, nu stiu unde am fi fost daca am fi continuat in ritmul acela.
Nu sunt impotriva antibioticelor, dar ele prin definitie inseamna "impotriva vietii", ce ucid exact prin corp sau cat de mult s-a studiat efectul unuia sau altuia pana sa ajunga pe piata ... sunt povesti diferite, un lucru este clar, excesul dauneaza grav sanatii.

Ajungem "pe campii" ... intrati pe link-uri si judecati singuri, eu consider ca se poate face ceva daca ne facem auziti.

Sa fim sanatosi!

joi, 2 februarie 2012

Tarta ... mirobolanto-emotionanta!


Zilele trecute am luat-o la citit pe Forfecutsa, ca mi-e tare drag de ea si nu prinsesem ragaz sa aflu mai multe despre dansa.
Si pe la luna iunie a lui 2010, ma pocneste don'soara, cu o descriere de tarta ... asa cum imi place mie, adica o chestie teoretic simpluta, care necesita mai mult rabdare decat indemanare dar descrisa intr-un mare fel ... de iti vine sa musti din monitor :)

Am inspirat adanc si am inceput sa ... tai de pe lista.

Caramelul imi place foarte tare, dar cafeaua nu prea, da stiu, fac parte din cei 0,1% de pe planeta carora nu le place cafeaua, nici nu fumez, nici nu prea alcolizez (adica da, dar dupa doar 200ml de bere :)  deci prefer sa ma abtin).
Deci nu cafea in combinatie, mai era insa o problema: lapte condensat n-am folosit niciodata, sigur trebuie sa existe si la mine'n sat, insa nu mi-a sarit in ochi, de pe rafturile market-ului niciodata, nici nu l-am cautat in mod special, si cum prefer sa fac retete cu chestii de pe langa casa omului (nu sa umblu ca bezmetica, in hipermarket, special dupa ingredientul X) am zis ca aman. Recunosc, nici ideea de a mesteca-si mesteca-si mesteca, nu ma incanta prea tare, chiar daca am primit asigurarea scrisa, in mai multe randuri, ca merita. Am hotarat, se amana.


Ganache de ciocolata neagra mmm ... si treaba asta suna deosebit de interesant, chiar daca nu ma omor dupa ciocolata neagra (mi se pare ca aduce a cafea, deci ... e logic), si s-ar fi bagat si copiii la portie, deci nu prea mergea, si nici cu smantana lichida nu am prea lucrat ... mi-a fost jena sa-i spun asta Monicai :) Deci se amana si asta ....

Buuuun ... dar blatul era foarte posibil, si-mi suna bine, chiar bine detot :)
Deci compilam (asta cu Monica pe Mess, cu o zi inainte)
"
Ingrediente:

Aluat tarta

125g unt - dupa unitatile mele de masura o jumate de pachet de unt plus un sfert din cealalta jumatate:D ( a naibii matematica)
90g zahar - cam 4 linguri generoase
1 ou
250g faina

Aluatul de tarta este cel mai simplu ever. Este tipica reteta de aluat frantuzesc pentru tarta ever, iar eu , sincer, nu fac decat sa amestec toate minunatiile de mai sus, pe sistemul unt+zahar+ou + faina = love. Daca vreti reteta "a la carte", please visit Mazilique (de unde m-am inspirat si eu ) este mult mai chef si atenta la detalii decat mine si, trust me, all her recipes turn into magic:D.
Asea, odata amestecate toate cele de mai sus, ar trebui sa rezulte un aluat destul de ferm insa usor de modelat. Acoperiti-l cu o folie alimentara si dati-l la frigider for a couple of hours sau la congelator juma de ora, daca n-aveti timp.
La fel de bine, este un aluat ce poate fi pregatit din timp si pastrat la congelator ;)

Odata intarit, se arunca gingas intr-o tava de tarta, usor unsa cu unt, se inteapa din loc in loc si se coace aproximativ 15-18 min la foc mediu, pana incepe sa arate a biscuite. Reteta spune ca ideal ar fi sa-l coaceti in primele minute cu o hartie de copt si niste boabe de fasole deasupra, ca sa nu se umfle.
Again, lenea si experienta mi-au demonstrat ca e bine mersi si fara boabele de fasole. Se umfla putin la copt, dar isi revine:D, asa ca it;s your choice.
"
Cumparat unt, extra-oua (ca suntem fani oua cu totii, dar nu mai des de doua ori pe sapt, la teflon, o lingura de ulei si trei de apa, la capac, moi), faina inca exista in stocuri, de la mamaia de la tara, zahar exista.










Suflecam manecile (adica me, myself and I, cu Monica asistenta pe Mess :) ) si printre doua telefoane, trei cantariri si un milion de alte treburi, am reusit sa arunc in congelator un bulgaras infoliat, inainte sa plec la gradinita dupa copii. 
Bulgarasul ... cam nesatisfacator, mai mult "cremos" decat "plastilinos", M m-a convins sa-l scot din congelator si sa-i mai adaug faina, la 5 min dupa ce-l inghesuisem printre diverse chestii lacto-vegetariene congelate. 
L-am lasat in plata ... congelatorului si m-am dus dupa copii.
Erau orele pranzului, prima zi de gradinita a lui Matei.

Culcat copiii, am reluat firul discutiei pe la ora 15. Monica s-a crispat putin cand i-am spus ca bulgarele e in congelator de 3 ore iar in 10 min vreau sa-l arunc in cuptor :) 
De acolo au decurs tot felul de sicane (eu pe ea), care sper ca au facut-o sa rada. Au incetat brusc cand am realizat ca incepe sa ma sicaneze si ea pe mine si riscam sa fac aluatul praf, din motiv de prea putina experienta, nu ma pricepeam cand glumea si puteam sa iau de bune glumele la care ea probabil nu se gandea ca "ar pune botul" cineva :)

Aluatul fiind moale de la inceput ... cam asa a si ramas, nici gand sa-l pun pe masa infainata si sa-l mai obosesc, era super-cremos, l-am aruncat in tigaia cu peretii detasabili, l-am intins cu lingura, nici gand sa-mi ajunga sa-l urc si pe pereti, a ramas ca o clatita. 
La cuptor a stat vreo 15 min (mirosea de imi venea sa ma arunc pe geam, cred ca ar fi mers si niste nuci, asa pt plus de masochism), glumeam din nou si dupa 25 de min eu o intrebam pe Monica daca pot sa-l scot :)

S-a facut numa' bine, usor crocant pe margini (data viitoare il uniformizez mai bine, sa fie crocant peste tot), a asteptat cuminte la racit vreo jum de ora, am deschis repede geamurile sa aerisesc, nu ca nu era de bine, dar daca se trezeau copiii n-ar mai fi apucat sa fie desertul de la ora 5, ci s-ar fi mancat instant pe post de biscuitei, sau ar fi rezistat cu greu, cu urlete, pana sa vina si gurmandul sef sa-l guste si el.

Pana s-a racit am facut si ... umplutura, vorba vine, chiar ma intrebam cum va sta maglavaisul pe clatita daca aceasta nu are pereti! 
Maglavaisul a fost: o mana buna de zmeura de-congelata, blenduita cu doua banane bine coapte si o cutie de mascarpone (idee de la Monica, cred ca mergea si doar cu fructe, ar fi fost mai usurel pt fizic, dar  nu regret deloc ca m-am last dusa in ispita). 
Intins maglavais peste blatul racit (doar jumatate ca am facut prea mult, daca avea pereti mergea si tot), dat pe terasa ca tot erau -3, si luat in primire ceata care tocmai se trezise de la nani de pranz.

Jumatate de ora mai tarziu se intregeste familionul, il hranim si pe tati cu ceva mai consistent, ciugulesc si copiii, si vine tartaaaaaaa :)
Lumea se minuneaza, aplauze, tati se bucura ca are desert, fata se bucura ca e cu crema roooooz, Matei se bucura din principiu ca el mananca orice.

Se portioneaza, ma bucur ca a avut si crema ceva timp sa se imbatzoseze, se asezoneaza cu o felie de ananas si cu un pahar de suc facut din zeama de la zmeura si zeama de la conserva de ananas, domnisoara si-a stors si o portocala (timp de juma' de ora, la bubulina aia unde storci manual, dorinta ei), am furat si noi cate o lingura de zeama si dadea foarte bine in combinatie cu celalalte doua.


Si pe urma au inceput onomatopeele :)
mmmmmm
mmmmmmmmmmm
mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM
(ultimul fiind sotul :) )

Blatul genial, am mai facut si eu probabil dar daca faci doar o data pe an nu prea ti se imprima pe creier, bun-bun, trecem cu vederea ca se mananca incredibil de mult unt la o singura masa, daca masa de genul asta e ... odata la 3 luni, ar trebui sa fie suportabil. 
Chiar blatul insusi a capatat laude de sine statatoare, deci le transmit mai departe la "instigatoarei" :)

Crema a mai ramas, mai treceam pe langa frigider si mai lingeam cate o lingura, noi astia mari, cei mici nu au voie sa umble singuri la dansul, au mancat dar nu au fost grozav de extaziati, s-au multumit cu cate o felie fiecare, nu au cerut supliment, noi da :) si astfel a mai ramas doar un sfert din tarta (pe care am inghitit-o, cu remuscari, dar fara a ma putea abtine, eu singura, a doua zi, soryyyyyyy!). 
Dar am facut briose azi, draga Hazbent, daca citesti pe aici, ma ierti, nu? :) 

Deci Monica, saru'mana, ma mai inspir de la tine, si scuze ca te-am stresat ieri! :)
Iti dai seama daca faceam tarta completa? Te consultam o sapt intreaga ininte, si faceam sesiune speciala pe mess, cu webcam si de'alea, o zi intreaga la cratita :)))

Uite, o felie mai frumoasa pt tine, sa fi sanatoasa si la punga groasa!



Cocareli …. (briose cu morcov si portocala)



Adica coca, aluat, copturi, carbohidrati, din astea … complet nesanatoase pt trup, doar daca sunt in exces :)