Sus la munte, sus la munte (partea I) - Poiana Neamtului

A fost un cantecel pe care Buni ni l-a cantat pe tot parcursul urcusului pe munte:

Ciobanasului îi place
sus la munte, sus la munte la izvor,
liber şi să fie-n pace
al naturii, al naturii domnitor.
Unde printre stânci bătrâne
curg izvoare cristaline,
jos la codru, jos la codru-nfloritor.

(Aici aveti varianta integrala si audio, se canta mult mai lin si melodios, dar e ... pe-acolo)


A fost o excursie greu de povestit in cuvinte simple. Totul a mers absolut perfect, de la orar pana la locatii, fara cusur.
Nu a fost nimic ce ne-a lipsit, nimic ne-am fi putut dori mai in plus.
Ba trebuie sa recunosc, mi-as fi dorit in minus febra musculara ce m-a surprins foarte neplacut dupa un somn, ca un bustean, in patul de acasa, nu ma consideram atat de neantrenata! Dar asta poate fi o veste buna pentru cei neantrenati ce citesc pe aici si vor sa faca urmatorul traseu, se poate si, cu siguranta merita.

Am plecat din Valcea vineri, pe la ora 14. Din fericire ne despart doar 100km de Avrig si frumoasa sa Vale.

Drumul este absolut minunat, chiar daca Valea Oltului este destul de aglomerata, indiferent de ora. Am incercat sa fentam putin, plecand mai devreme. Tot n-am scapat de diversi soferi grabiti, care ne-au injurat maxim, pentru ca noi alegem sa respectam regulile de circulatie si mai ales sa nu depasim limitele de viteza, acolo unde se impun.
Noi sa fim sanatosi! viteji se arata la tot pasul.

In jur de ora 16 am trecut de Talmaciu si Talmaciu II (da, chiar exista), am urmat o giratoare mare si am cotit-o spre Avrig. Acolo este semnalizat bine drumul spre Poiana Neamtului (directia Porumbacul de Sus), primul nostru popas. Daca ati serpuit ca funia in sac si ati ajuns la Fabrica de Sticla din Avrig inseamna ca sunteti pe traseul corect, de acolo o tineti tot in sus.

Avrigul este foarte frumos, un oras clasic sasesc, cu casele tipice foarte frumoase si bine intretinute, imprejurimi de vis.

Din Avrig pana la Poiana Neamtului mai sunt vreo 14 km, drum partial asfaltat, bunicel, se face in max jumatate de ora. Se intalnesc cateva pensiuni, pe malul raului, pozitiile sunt frumoase, conditii bune, noi insa aveam "casa" in spate, adica in port-bagaj :)

De la ultima pensiune in sus, sunt locuri de campare excelente, din ce in ce mai frumoase si mai largi pe masura ce te apropii de Poiana Neamtului.
Ultimul loc pe care l-am vazut ne-a mers la inima, am zis totusi sa vedem cum arata si Cabana, care nu era mai departe de 300m.
Nici nu am mai coborat din masina in dreptul Cabanei, am facut stanga imprejur la poiana vizata anterior. Asta nu pentru ca nu ar fi fost frumoasa cabana sau locul special imprejmuit pt camping, al acesteia, insa poiana de dinainte ne placuse mult mai mult, si noi preferam un oarecare grad de izolare.
Ne-am si imaginat cum ar fi aparut puzderie de corturi in camping, in cateva ceasuri, "socializare" pe care am preferat sa o sarim, mai ales ca avea si alternativa. Asa ca ne-am organizat singuri pana in cele mai mici detalii, fara a "beneficia" de cele ce vin impreuna cu confortul si siguranta oferite de un camping organizat. Nu cunosteam zona si initial intentionam sa mergem la campingul Cabanei.

In jur de ora 17 eram parcati, despachetam cortul, copii deja bagau pe sub nas, insirati pe un mare bolovan, folosit excelent pe post de masa, pe intreg sejurul.

Loc de campare in apropierea locatiei
Poiana Neamtului

Lemne din belsug, vetre multe amenajate.

Tot respectul pentru excursionistii trecuti si viitori de prin locurile acelea, o curatenie cum rar mai gasesti, PET-urile sau hartiile (inclusiv igienice) gasite erau numarabile pe degetele de la o mana. Vetrele frumos si responsabil facute, chiar si lemne ramase, aliniate frumos pe langa.

La ora la care am trecut noi spre locatie inca nu vazusem nici picior de camper, duminica, la plecare, era insa plin, dar extrem de civilizat.

In timp ce ne amenajam noi au mai aparut 3-4 masini, o gasca mare, din Medias, cu catel si purcel, familie completa cuprinzand toate generatiile (asa cum am vazut, la plecare, ca erau mai pe la toate corturile). S-au instalat si ei 50 de m mai sus de noi, pareau de-ai locului.

Fetita noastra s-a imprietenit repede cu baietelul de 7 ani care era pe la ei. Am mai intrat si noi in vorba mai tarziu, bunicul era un adevarat expert al locurilor, am schimbat informatii valoroase. Au prestat si muzici la un volum foarte decent si de o calitate ireprosabila :)

Oricum zumzetul paraului nu prea lasa loc de multe alte zgomote, cam asta ar fi singurul lucru care m-a bazait pe creier (mai ales noaptea), dar n-ai ce-i face, e farmecul locului si apa cu siguranta trebuie in apropierea cortului.

Poiana, si Buni aducand lemne, inca eram singuri

Odata ce focul a prins puteri, am pus diverse proteine pe gratar, mai apoi ne-am delectat de ceai de soc proaspat, era din belsug prin imprejurimi. Ciupercile, obsesia noastra :) erau mai subtire reprezentate, nici nu am aprofundat prea mult.

Matei s-a razbunat pentru faptul ca 
nu-l lasam sa umble cu chestii pirotehnice, 
pe acasa :)

Dupa ce burtile au fost alimentate, am inceput sa pregatim de nani. La culcare am cititi minunata poveste a Adei Demirgian, daca o veti citi veti intelege de ce, morala este ca trebuie sa ne pretuim copacii si tot ce deriva din ei, iar lucrul acesta este asterut pe hartie intr-o poveste fara de cusur. S-a potrivit excelent in contextul respectiv.

Noul nostru cort, cu doua foi (200x240cm) a fost absolut excelent. Conditiile meteo ne-au ajutat, nu a fost foarte frig, probabil in jur de 10 grade. Sacii de dormit iar au fost excelenti, am observat ca domnisoarei va trebui sa-i fac probabil upgrade, nu prea o mai incape, desi materialul este excelent, si am cusut la ei anul trecut de speram sa-i tina cel putin 10 ani :)

Noaptea a fost fara peripetii, in afara de zgomotul paraului nu am avut probleme. Matei a fost cam speriat de mediu, oadata cu lasarea serii. La ... ultima vizita in afara cortului :) mi-a spus ca i se pare ca bradul "ala mare" vine spre el :)) Eu am vazut mediul si mai pe noapte, cand rasarise luna, si totul era mult mai luminos, iar puzderia de stele te-ar fi tinut cu ochii pironiti pe cer o vesnicie.

Ne-am trezit pe la 6 si jumatate, ora noastra obisnuita, sau a lor mai mult, eu as mai fi suportat macar jumatate de ora de nani. Deja era lumina bine, am zis sa ne spalam pe fete, aveam o zi plina inainte.

Desi ne-am trezit cu manutele putin reci, s-a incalzit destul de repede. Din nou ceai cald, pregatit fripturica si alte alimente pentru drum, impachetat cort si chestii necesare pentru urmatorul popas.
Ne-am echipat, am tras masina la umbra, am spus "vecinilor" ca vom lipsi peste noapte. Bunicul cu care  ne intretinusem seara de dinainte, ne-a spus ca va parcurge si el, impreuna cu nepotelul de 7 ani, acelasi traseu, urmand sa se intoarca in aceeasi zi la cort.

In acest fel relaxat, pe la ora 9 si jumatate deja parcursesem 300m, eram in dreptul Cabanei de la Poiana Neamtului.

Poiana Neamtului

Urma sa parcurgem cei 10km ce ne desparteau de Cabana Barcaciu, aflata 800m mai sus, 2h - 2,5h pentru un muntzoman antrenat.Si sa ajungem ... pe-acolo: