Military Camp la Satul de vacanta Bradulet :)

Este un "loc de joaca" pentru oameni mari! :)
Asa le-am explicat copiiilor dupa ce am facut o tura completa si am putut sa-mi fac o parere clara despre Satul de vacanta din Bradulet.

Este un loc minunat, pe coasta unui deal, cu o deschidere foarte mare. De sus, de la zona cu obstacole, se vede valea incredibil de bine, totul era verde si primitor. Am avut noroc de un week-end mai noros si mai racoros decat media, ceea ce a venit la fix.

Satul de vacanta Bradulet

Dar sa incepem cu inceputul ...

Sambata pe la ora 10, ne-am incumetat spre un loc pe care nu-l analizasem destul, asa cum va povesteam aici. Stiam doar ca mergem intr-un loc ce se vrea foarte rustic, eco, sportiv, speram noi neaglomerat :) gandit de un om foarte deschis la minte (impresia cumnatei mele, care discutase cu domnul Mihai la telefon).
Ce am gasit acolo ne-a fost foarte pe plac ...

Din Rm Valcea am luat-o spre sud, am cotit stanga spre Curtea de Arges, apoi am tinut-o  pe directia Campulung, pe acelasi 73C.
Dupa ce am trecut de Valea Iasului am cotit stanga spre Musatesti, la intersectia cu paraul Vilsanu. Si am mers tot in sus. Este indicator, pt satul de vacanta, si in Galesu, noi nu l-am vazut :) am mai mers cativa km pana am ajuns in satul Bradulet, unde eram foarte porniti sa ajungem, ca daca asa se chema campingul ... doar nu era sa mergem spre un sat cu alt nume :)
Din Bradulet se mai urca pana intr-un  km, pe drum ... forestier :) dar recomand drumul din Galesu, iese imediat in panta ce duce spre zona vizata. De la "casa albastra" pana sus mai sunt doar 250m.

Cumnata a venit din Buc, pe traseul Pitesti-Curtea de Arges, am incercat sa ne sincronizam oarecum, sa ajungem acolo pe la pranz cu totii. Am vorbit la telefon de cateva ori pe traseu, noi am mers putin mai mult decat era planificat, ne-am si intors cativa km pana sa o luam pe drumul neasfaltat din Bradulet.
Vorbisem cu ei la tel si ne-au spus sa ne intoarcem pana in Galesu, ca pe acolo trebuia sa o luam, noi am tinut-o pe a noastra, ca ne-au confirmat 3 sateni ca suntem pe directia buna, am zis ca mergem fiecare mai departe si mai vorbim la tel peste 10-15 min.
O coincidenta incredibila a facut ca, in momentul in care am ajuns la o casa foarte albastra (care era indicator ca "de acolo mai aveti 200 de metri, o luati la stanga, in sus"), din sensul opus, de pe o straduta laterala, a aparut si masina lor :)
Am urcat impreuna ultima panta, pana la intrarea in locatie.

Acolo se intra pe o poarta din lemn, dincolo de dansa, troneaza doua camioane desenate in culori de camuflaj, ceva jeep-uri, buggy-uri, helestee, cabanute de lemn, incepe sa miroasa a military camp :)
Mie imi scapase acest aspect al locatiei, cand mi-am facut, foarte rapid informarea, insa nu m-a deranjat absolut deloc.

Satul de vacanta Bradulet

Am intrat ca la noi acasa :)
In afara de atmosfera de military, totul seamana foarte mult cu un sat de munte, cu casele raspandite, fara a avea curti imprejmuite, cu fantana "comunala"(apa era la 2 m sub nivelul solului!), helestee, dealuri numai bune de cocotat, imprejur.

Langa bucataria de vara am intalnit cuplul ce administreaza locatia. Ni s-a spus ca putem campa absolut oriunde, numai sa nu ne punem chiar in mijlocul drumului, sa nu incurcam :)

Ne-am dus in cel mai indepartat colt, dincolo de mini-terenul de fotbal, foarte verde si cu ceva copacei scunzi si umbrosi. Era destul de soare si umbra este obligatorie deasupra cortului, din punctul meu de vedere.
Pana ce baietii au despachetat si amplasat corturile (doua igluuri aproape identice :) ), noi am pregatit cateceva de mancare, ne cam ajunsese soarele in dreptul burtilor :)
Am mancat in terasa de langa bucataria din chirpici (v-am spus ca totul se doreste a fi cat mai eco).
Terasa este inalta, deschisa, generoasa (4-5 mese de 6 persoane), de lemn, si super-racoroasa pe deasupra :)

La un momentdat copiii au descoperit si caii, atunci sa te ti distractie ... S-au tot invartit pe langa noi de cand am coborat din masini, foarte blanzi si prietenosi. Dupa masa nu ne-am mai putut tine la ei si i-am cocotat in varf :)

Satul de vacanta Bradulet

Apoi am auzit ca e rost de tiroliana, asa ca ne-a impachetat rapid. Rapid ... vorba vine, a trecut baba cu colacii pana ne-am adunat noi toate catrafusele necesare celor 3 toddler-i ... doi ai mei, unul al cumnatei.

Deja se auzeau tot felul de chiote imbietoare, din zona de deasupra noastra, ce promitea a fi foarte interesanta.
Am purces spre zona indicata de domnul Mihai "de la ultima cabana, tot in sus, sa inchideti poarta sa nu iasa caii!" :)

Acolo, pana sa ajungem la tiroliana, am dat de alte minunatii ce servesc diverselor antrenamente, in mijlocul naturii...
Poduri suspendate

"Liane" de cocotat mititeii

Sau mai marii :)

Poduri din franghii, pt cocotat in copaci

Sau scari din franghii

La un momentdat eram in impas, copiii erau mult mai entuziasti decat prevazusem, a trebui sa renunt eu la pozat, pt a-i putea supraveghea eficient pe amandoi

Amandoi s-au urcat pana in varf pe chestia aia, secondati de tati.
Domnisorul dupa careva incercari nereusite, datorita ... membrelor mult prea mici, nu cred ca oamenii de acolo s-au gandit la copii de doi ani cand le-au creat :)
Domnisoara, si ea dupa cateva incercari ratate, in mare parte pentru ca-i era frica. Dupa ce a vazut ca fratiorul a reusit, s-a ambitionat si ea.
Eu eram cu teoriile, pe de o parte ii spuneam ca e ok daca nu reuseste, ca sunt facute pt oameni mari, trebuie sa mai creasca. sa aibe picioarele mai lungi. Pe de alta parte o si incurajam ca nu trebuie sa-i fie frica, tati e in spate (avea o senzatie foarte aiurea de "cazut pe spate" cand calca tati in spatele ei, se intindeau mult sforile si o trageau in jos), si mai ales ca merita sa mai incerce daca chiar isi doreste sa ajunga sus.

Pana la urma a urcat si ea, a fost extrem de fericita de reusita, in foto se lauda ca "uite mami, mai am doar putin detot!"
Matei astepta cuminte, spera si el la inca o tura :)
Tati era doar putin obosit, avea mai bine de jumatate de ora de cand se tot "plimba" pe "podul" acela :)

S-au mai cocotat si pe cauciucuri, si pe treaba aia cu barne multe

cu tati in frunte peste tot, bineinteles :)

Am ajuns si la tiroliana

Matei a exclamat de prima data cand a vazut-o "veaaaaau si eu acoloooo" cu un mare zambet pe fatza :)
Nu, nu ne-am dat copilul de doi ani si zece luni in tiroliana!
Nici macar pe cel de patru ani si noua luni :)
Doar tati s-a dat, de doua ori :)
Nu va imaginati ce zambet avea el pe fata! :)
Copii ... :)

La intoarcere cred ca am mai parcurs inca o data obstacolele din traseu, mai pe sarite ca se innora si ameninta ca ploua.
Initial ne trecuse prin minte sa incercam sa ajungem pana la Manastirea Corbii de Piatra, aflata la 3km. Prezentarile acesteia ne-au atras foarte tare

Foto de aici

Traseul totusi era cam lung, era la vreo 3km, nu stiam exact ce ne asteapta. Cumnatii insistau sa mergem, ei aveau piticul cocotat in carca, intr-un rucsac de munte, port-bebe, cu cadru metalic, ai nostri erau pe jos, si asa intentionam sa si ramana, ne-ar cam fi rupt de oboseala sa-i caram in carca atata drum.
Cativa stropi de ploaie ne-au facut sa ne decidem rapid, am coborat spre corturi.

Acolo ne-am adapostit la terasa din lemn unde serveam masa. Ploaia a fost foarte scurta, dar suficient cat sa ne facem de lucru pe langa tinereii care aparusera cat lipsisem noi. Erau echipati foarte profi, cu echipament de airsoft, sport asemanator cu painball-ul, tot cu arme "de jucarie", numai ca acestea nu folosesc bile mari (si dureroase) cu vopsea, ci bilute mici din ceva material alb, am presupus eu ca era plastic (mda, asta nu mi s-a mai parut atat de eco).
Isi insirasera o multime de puscoace, le curatau, le bibileau, mai trageau cu ele in stuful de pe helesteul din apropiere, ce sa zic, extaz maxim pe toti cei trei copilasi din dotare, plus cei doi baieti mai mari :)
Niciunul din ei nu mai vazusera de aproape o asa jucarie.

Pana la urma i-au lasat si pe ei sa puna mana, nu stiu daca a fost pentru ca li s-a facut mila de ei sau ca sa scape de ei mai repede de acolo :)
Domnisorul arata foarte haios langa o pusca ce era "cu un cap" mai inalta decat el, nu-l deranja, ar fi luat-o acasa sa doarma cu ea in pat, cam o luna ... :)
Fata nu s-a aratat extrem de interesata de subiect.
Verisorul cam fura bilute, probabil vroia sa i le duca mamei lui sa impleteasca ceva frumos cu ele, erau tare frumoase :)
Sotul a fost lasat sa traga si el de cateva ori.

Am folosit contextul pentru a le explica mai bine copiilor, care e treaba cu armele, la ce se folosesc ele, ca acestea sunt de jucarie, dar cele adevarate sunt foarte "rele".
Dupa ce si-au satisfacut curiozitatea totul s-a calmat, nu am mai stat stresati ca ii deranjeaza din treburi pe tineri. Nu ar fi avut nici un rost sa le dam peste mana sau sa le interzicem sa se apropie, curiozitatea le-ar fi crescut cu atat mai mult, si oricum nu suntem genul care sa interzicem, preferam sa explicam ca sa inteleaga cat mai bine ce este si la ce se foloseste ... orice :)
Sa plecam de acolo iar nu se putea, inca ploua, si tot nu avea nici un rost. E aiurea sa incerci sa protejezi ascunzand ceva, pana la urma tot se lovesc de lucrul acela si prefer sa stie de la noi decat sa se puna in pericol pentru ca nu stiu.
Ploicica s-a calmat si ea, numai bine a iesit un soare tare frumos, bland, de apus. Totul s-a zvantat imediat.

In cele doua ore pe care le-am mai avut pana s-a inserat, am facut foc, intr-o vatra din apropierea cortului. Domnisorul este ingrijorator de fascinat de foc, de cate ori facem foc in vatra e lipit acolo, scobeste cu batul, il aprinde si il scoate si sufla in el, de o mie de ori :) E cuminte si ascultator dar ... s-ar spala cu el pe cap daca ar putea.
Am copt cartofi, pe care i-am mancat cu unt si sare, si salata de legume :) Am mai stat de povesti, copiii s-au alergat in tot felul de combinatii posibile. A fost distractie maxima.

Tinerii au stat pana tarziu, nu ne-au deranjat, desi aveau muzica putin cam tare, dar muzica de o calitate exeptionala, majoritar oldies :) Ne-au intrebat de mai multe ori, cand ne-am intersectat, daca ne deranjeaza volumul muzicii.

In afara de noi si acest grup, care ocupa doua sau trei cabane, cred ca mai erau inca vreo doua cabane ocupate de familii si inca un cort, in apropierea noastra.
Zona fiind totusi foarte intinsa si destul de aerisita, nu a avut nimeni nici o problema cu nimic.

Cu administratorii ne-am intersectat putin, noi tot eram cu copiii, una-alta, diverse treburi, ei cu ale lor. Pareau foarte simpatici, cred ca au si un bebe de cateva luni, tot respectul ca pot administra si locatia aceasta cu un bebe mic "pe cap"! :)

Locatia este exceptionala. Din nou, gusturile nu se discuta! Personal o recomand, daca sunteti genul.
Noua ne-a placut tare mult, simpla, fara fitze, fara amenajari mai mult decat este necesar. Nu e totul super-bibilit sau extra-pus la punct, dar nici nu cred ca se doreste asta. In nici un caz nu este o locatie de 5 stele, dar este un loc cald, aerisit, cu multe variante de distractie. Mai degraba te simti ca si cum ai merge la munte, in satul bunicilor, unde totul este ingrijit de oameni gospodari si la locul lor, si poti face orice te taie capul (ba chiar ai si locuri "sportive" special amenajate :) ), cu conditia sa fi cu bun-simt.

Cabanele arata foarte bine pe afara, lemn frumos de brad. Domnisoara a fost curioasa sa vada si interiorul, si eu eram dar nu am intrat, doar ne-am uitat pe geam la cateva. Au fiecare veranda, pe care se pot amplasa mese si scaune. Au o singura camera cu paturi suprapuse, doua sau trei seturi si apoi urci "in pod" pe o scara ce coboara din usa orizontala ce duce acolo. Probabi si acolo se afla inca vreo cateva paturi, am vazut usa deschisa dar nu stiu cate paturi erau acolo.
Lenjeria era ireprosabila, saltelele pareau in stare foarte buna. La una din cabanele in care dormisera tinerii cu airsoft, am vazut de dimineata o saltea gomflabila pe veranda, mare, de doua persoane, probabil ca cineva de acolo dormise si afara :)

Zona cu bucataria si veranda pentru servit masa, contin cam tot ce ai nevoie, de la frigidere/congelatoare, aragaz pe butelie/soba cu plita, doua chiuvete, pana la vesela nenumarate si de toate felurile, condimente, si toate cele trebuicioase. Bucataria este "de vara", deschisa, din chirpici facuta (sper sa nu gresesc) si cu acoperisul putin detasat de pereti, ceea ce asigura o ventilatie foarte buna, era foarte racoroasa si placuta. Comunica direct cu zona de servit masa.

Este un gratar generos, in apropierea bucatariei, lemne se pot sparge intr-un hambar din zona. Mai sunt si mese din lemn, cu acoperis usor, presarate prin locatie.

Au si o piscina, care din pacate nu se utilizeaza, o vazusem pe net si aruncasem ceva costume de baie in bagaje, din pacate nu se poate face baie pe nicaieri prin apropiere. Noi am avut noroc cu ziua noroasa, altfel ... tare mi-ar fi placut sa ma scald pe undeva/

Gasiti o multime de imagini si informatii pe site-ul satului de vacanta din Bradulet, foarte frumos facut.
Sunt si filmulete pe youtube, in care se prezinta locatia, de catre domnul Mihai, pt publicul larg, sau imagini despre diverse adunari de ... oameni mari veniti la joaca, mie mi-au placut foarte mult, toate :)

N-am inteles exact ce vand, daca terenul sau cabane sau tot complexul ... mi-ar pare tare rau sa nu-i mai gasesc acolo. Locatia e grozava dar daca va intra pe mana altcuiva decat cel care a gandit-o si administrat-o cu atata implicare ... nu stiu cum va mai fi.
Daca va lamuriti, anuntati-ma si pe mine! Noi sigur vrem sa mai mergem.


Si ca sa inchei cu preumblarea ...
A doua zi nu am mai facut mare lucru, am mancat de dimineata apoi am impachetat si am plecat. Am vrut sa mergem la Cetatea Poienari, am si ajuns acolo jos, dar erau deja orele pranzului, soarele ardea tare, si nu ne-am incumetata sa mai urcam, era si destul urcus, si aglomeratie de m-am cam socat.

Si gata ... iii ce noapte e! ... sper ca nu ati adormit la poveste! :)

Acest post a fost publicat si pe AmFostAcolo.ro