Clopotica, si Fulgul de Nea

Luana - Clopotica

Costum realizat de Buni, din materiale reciclate: un fost pulovaras, singurul material care a fost aprobat, din considerente de culoare :)
Botosii au fost cusuti din acelasi material, peste niste baletini albi, de dans. Pampoanele au avut vata inauntru. Aripile de cumparat. Nu a vrut nimic pe cap, doar parul "liber" :)

Eu am avut un mic soc, atunci cand i-am vazut pe toti costumati, pe scena. Ceillalti 18 erau toti in alb, ea nu! Motiv pt care am putut-o si poza f usor, se remarca imediat :)

Mda ... eu nu am participat la sedinta cu parintii, la care s-a pus la cale partea cu serbarea, a fost Buni. Am receptionat doar franturi, din care rezultau ca dra avea rol de prezentatoare, ceea ce a cam bosumflat-o, nu intelegea ea de ce toti ceilalti erau fulgi sau zane sau oameni de zapada, si ea nu. Eu i-am tot explicat ca ce are ea este un rol f important, pana la urma s-a dus la Doamna si i-a solicitat un personaj :) Doamna, f draguta, i-a spus ca poate fi spiridus, si sa-si aleaga absolut orice vestimentatie doreste. Desigur ca ea s-a gandit instant la Clopotica, si asa a ramas.

Dai si cauta, pe net, idei de costume! Toate cu pampoane, sclipici, tul, groaznice! Pana a pus Buni mana pe foarfeca si pe masina de cusut, si a spus ca o face ea, de la 0. Fata vroia "exact-exact la fel" :) Pana la urma a acceptat niste bretelute, ca nu te poti pune cu natura, ea nu avea cele necesare ca sa-i stea rochita ca pe spiridusa, si a acceptat si sa nu aibe spatele gol ... pana la chiloti, deci rezonabil zic eu.
Buni a primit in brate toate cartutiile, din dotare, cu prea-minunata Tinkerbell. Inclusiv un model 3D, adica o papusica de o schioapa, pe care i-am daruit-o eu, de ziua ei :)

Rochita Tinkerbell a iesit excelent, ea s-a simtit fantastic, eu m-am bucurat ca nu moare de cald, la fel ca ceilalti copii bine impachetati in sintetice pana in podea si cu maneci lungi.

Mosul a fost cam obosit, si la propriu si la figurat, mai ales ca ea il vazuse, cu doua zile inainte, si pe cel ce venise la serbarea fratiorului, Mos chiar spectaculos, cu costum grozav si atitudine potrivita.

Cel de la serbarea ei a fost un domn, pe la 60 si ceva de ani, care, printre putinele cuvinte rostite, a tinut sa atraga atentia ca in grupa exista un copil Rau, care ii supara spre ceilalti(nu stiu daca a fost ideea lui sau i-a fost soptiti de cineva "binevoitor"). Cand a fost intrebat care este acela (foarte neinspirata intrebare, eu as fi ales sa ignor comentariul), a aratat spre un baietel mulatru, evident singurul "deosebit" din grup.
Baietelul este mai nazbatios, dar este foarte dragalas, unul din prietenii apropiati ai Luanei, foarte istet si frumusel de nu se poate. Dar de ... ideile fixe ale unor oameni, nu pot fi depasite nici macar cand sunt investiti cu roluri deosebite, care ar trebui sa emane doar iubire si toleranta. Nu vreau sa stiu cum s-au simtit mama si bunica baietelului, prezente in sala, mie imi venea sa-i dau una in cap.

Distractia a fost mare in continuare, majoritatea au performat impecabil, fara probleme notabile.
Mi-am demonstrat, inca o data, ca a fost o decizie buna sa o reinscriu la grupa mijlocie, intr-adevar era "de acolo", se integra bine, se potrivea, la fizic, cu ceilalti colegi de grupa, nu mai era stinghera, timida si "in urma", ca in ceilalti ani, unde se vedea foarte tare diferenta, mai ales ca ea e mai micuta decat media. Intr-adevar dezvoltarea psihica pozitiva se vede de la o posta, si gradinita/Doamna e grozava!

Cadourile au fost cumparate la comun, de cativa parinti, din banii stransi in prealabil. Dulciuri si jucarele standard, comune, impartite pe sexe. Nimic remarcabil dar multe si marunte cu glicemie la cote maxime, m-am intristat sa o vad cum infuleca, pt ca primeste destul de rar dulciuri de acest gen, si atunci probabil ca atractia e cu atat mai mare.

Domnisorul Matei-Mutulica ... s-a lasat greu comvins sa urce pe scena, nu stiu exact cum a fost, tati a negociat cu el. In primele 10 min statea trist, pe scaunel cu mainile la spate, si nu schita nici un gest.

Presupuneam ca asa va fi, mi s-a povestit ca nu prea vrea sa participe la repetitii, il stiu ca e capos, cand i se pune pata. Nu am insistat in nici o directie, i-am spus domnisoarei educatoare doar ca nu-l vreau traumatizat, sa faca cum considera ea de cuviinta, dar eu nu tin neaparat sa performeze. Decat cu tristete, mai bine deloc.

Ea a incercat sa-l integreze dar nu prea i-a iesit, desi se simte foarte bine la gradinita, si se distreaza cu colegii. Acasa noi am incercat sa-l comvingem sa repete poezioara, dar mereu se lasa cu atitudine ostila si lacrimi, asa ca am lasat-o balta. Eu il stiu ca e istet si nu-mi trebuie sa iasa in fata si sa demonstreze ceva, nu vad rostul fortarii, in astfel de context.

A mormait si el ceva pe la colinde, s-a mai inveselit cand au fost ceva dansuri simplute, oricum noi toti eram pe jos de ras, erau atat de haiosi toti piticii de 3 ani!
La final, cand a aparut Mosul, desi erau cam obositi, toti s-au resuscitat rapid :) Mosul avea pachete (aduse de parintii fiecarui copil, in parte) cu nume scrise, fiecare copil s-a dus sa si-l primeasca, a dat mana cu el sau chiar l-a pupat, au stat la poze, tot tacamul.

Mi s-a parut un detaliu foarte dragut, din partea educatoarei lui Matei, faptul ca ne-a solicitat, in prealabil, cate un pachetel si pentru copiii insotitori (frati, veri, prieteni), si astfel, absolut fiecare copil din sala (nu doar cei mici, de pe scena) a primit ceva din sacul Mosului. A fost grozava surpriza lor!

Costumele au fost de la gradinita. Domnisoara a extras, dintr-un dulap minunat, exact numarul de costume necesare, pt piticii de la grupa mica. Noi doar le-am spalat si le-am mai bibilit, atasat diverse.
Aceleasi costume, au fost "reciclate" si folosite si la serbarea Luanei (grupa mijlocie), doua zile mai tarziu :)

Coronita a fost doar o bentita a Luanei, pe care am infasurat beteala. Domnisorul a scapat-o pe jos, la un moment dat, si cand si-a pus-o la loc ... din Fulg de Nea, s-a transformat in Iulius Caesar :) Ne-am amuzat!

Noi sa fim sanatosi, a fost foarte placut pana la urma!
Iar soacra, si nasa (bune prietene de vreo 30 de ani), erau cu lacrimi in ochi, cum ca baiatul seamana leit cu tati al lui, cand era mic! :) Nu atat la fizic, cat la gesturi si atitudine, si tati tot asa capos, iar la serbari avea fix aceeasi atitudine :D Cica ar fi avut o singura replica, la toate serbarile de la gradinita (ceva cu Gogoneata), iar cand a intrat la scoala, a sarit deja la Scrisoarea I, varianta integrala :)
Deci viitorul suna bine :D

Gata, ma duc la treburi, si sa savurez o surpriza delicioasa, de la cativa prieteni: niste portocale grozave, care inca erau in pom, in Grecia, acum 24 de ore, miros fantastic, mai ales alturi de brad :)