duminică, 12 august 2012

"Painea de la Vatican" reloaded - ne-am imprietenit!

Pot spune chiar ca aproape ne iubim :)
Datorita timpului petrecut impreuna, experimentelor, dar si informatiilor pe care le-am strans in ultima luna, o consider acum o treaba foarte prietenoasa.
Si cum vad ca primul articol despre dansa tot sta in topul postarilor, ca numart de vizionari, zic sa termin odata cu ce am de scris despre dansa :)
Va rog sa citit acel articol, daca nu stiti despre ce maglavais vorbesc! va fi mai usor de urmarit ceea ce am se spus in continuare.

Sa o luam pe rand:

Am folosit maiaua ce serveste la prepararea "Painii de la Vatican" (ingrijita conform specificatiilor) in fiecare week-end, in diverse combinatii. Deci primul test a fost trecut: am mancat din dansa mai mult de o data, 8 oameni, sau chiar mai multi, si n-am murit :)
Evident nu este singurul criteriu, sau unul hotarator, ca sa o pastrez.

Mult mai indragostita decat mine, de maiaua asta, este soacra mea, super-experta in bucatarie.
Ea a fost cea care a adus-o in casa, si m-a sfatuit sa ma calmez, vazandu-ma intial atat de reticenta.

Printre altele, argumentul ei principal a fost acela ca poate avea orice goanga in ea, daca sta la cuptor, la 200 de grade, peste jumatate de ora, putine goange rezista, astfel incat sa zici ca iti poate dauna la modul serios.

Asta pe langa faptul ca, in maia, majoritare sunt chestiile pe care i le adaugi ca sa creasca, saptamanal.
La sfarsit o imparti in patru, si cu o patrime din ea o iei de la capat, iar ii adaugi juma' de kil de: faina, zahar(am mai redus :) ) si lapte, in decursul saptamanii, pe langa ce-i mai pui inainte sa o bagi la cuptor. Deci fermentul de baza ... nu stiu cat rau ar putea sa faca, daca e sa mergem pe "teoria conspiratiei" cum ca ar putea fi vreo bomba biologica.

Am mai intrebat si pe un domn bucatar, cu care am avut contact aproape zilnic, in ultimele 6 luni. Are peste 40 de ani de bucatareala in spate, plimbat prin multe tari.
Nici nu a stat sa asculte reteta pana la capat, mi-a spus ca sa stau calma ca am pus mana pe o chestie super si sa ma tin de ea.
Mi-a spus ca asa se face maiaua in brutariile traditionale frantuzesti(referitor la metoda de "ingrijire"), si nu numai: la temperatura camerei, dospeste in mai multe zile, cu chestii adaugate pe parcurs si mestecat constant in ea.

Soacra mea mi-a spus ca din cunostintele ei de gastronomie internationala, ar fi asemanator, la baza, cu reteta originala de panettone (cozonac italian), cu maia dospita in mai multe zile.

Asa deci ... am prins curaj!
Dupa cateva zile de informare (nu pot spune chiar asidua), aveam maiaua sub ochi tot timpul, la mine in bucatarie.
Am urmat indicatiile cu luni-250gr zahar, marti-250ml lapte, miercuri-250gr faina, joi doar amestecata cu lingura(de lemn!), vineri-toate cele 3 chestii din primele 3 zile, in aceleasi cantitati+amestecat. Sambata doar separat o parte (cu care se ia de la capat intreaga procedura in sapt urmatoare), restul de aluat ... se imparte la altii sau se experimenteaza diverse cu dansul :)

Cand i-a venit sorocul, duminica dimineata adica, acum ... 4 saptamani, am pus mana si am facut eu smecherii la ea (adica adugat/studiat toate cele ce-i mai  erau necesare, inainte de a fi introsdusa la cuptor).
Din cele 3 parti pe care le-am scos din castron, mi-au iesit doi ... cozonacei dolofani, parfumati si foarte gustosi.

Am observat ca mai poate fi ajustata (la infinit chiar).
Astfel, am observat ca daca am pus miez de nuca ras, nu ar mai fi trebuit sa pun si ulei, chiar deloc (merge si fara ulei si fara nuca :) ), era cam uleioasa, dar gustoasa tare :)
Am mai observat ca zaharul adaugat pe parcursul saptamanii (ca asta mananca ciuperca preponderent; da, evident este o ciuperca in ea, drojdia) este mai mult decat suficient pt a indulci aluatul. Stafidele/curmalele/portocala confiata/pudra de roscove/ciocolata rasa :D sunt pur optionale, eu ma axez mai mult pe arome decat pe indulcitori.

Deci reteta "de baza" este pur orientativa, nu este neaparat necesar sa se urmeze ad litteram indicatiile cu: 3 oua, 250 ml ulei(!!! BRRR), 1 pachet praf de copt(stins cu lamaie), nuca macinata, prafuri&arome.

Asa ... intr-un alt week-end am ramas fara oua. La o patrime din aluat, pe care am vrut sa experimentez altceva (din doua patrimi facusem deja o prajitura, iar ultimul sfert era pastrata pt a creste in sapt ce urma).
Am zis sa nu-l arunc, l-am pus fara oua, ulei doar putin, cocos ras, ceva mai multa faina, si alte maruntisuri neimportante. A iesit genial, putin sfaramicios dar incredibil ca textura si aroma.

Ziceam de prajitura, evident am extins aria, doar nu era sa fac cozonacei toata viata! Am pus faina mai multa decat la reteta initiala, ca parea cam moale aluatul, ulei doar foarte putin, si ... mere intre doua straturi, in tava dreptunghiulara, ca un pandispan. Rezultatul ... genial, din nou!
Parca am pus si visine deasupra alta data, are soacra mea o prajitura clasica, foarte simpla si gustoasa, pandispan cu visine (proaspete sau de la conservele din camara) care nu necesita nici o imbunatatire. Am inlocuit aluatul standard de pandispan, cu acest aluat, si rezultatul spun eu ca a fost chiar si mai surprinzator.

Se coace foarte bine, uniform, este pufos dar consistent, se poate jongla cu el intr-un milion de feluri. Este un aluat pe care il ai in casa, gata pregatit, cu efort minim(trebuie doar sa nu uiti de el, altfel nu necesita atentie mai mult de un minut sau doua pe zi) si de o calitate mai buna (atat cat ma pricep eu) decat un aluat pe care il faci pe moment.

Eu tot incerc sa reduc din zahar, ca nu sunt fan, sper sa nu omor ciuperca :) In rest jonglez cu cantitatile si ingredientele doar la faza finala, inainte de pus la copt, de fiecare data rezultatul a fost spectaculos, nu te plictisesti de el, pt ca poate fi mereu altceva.

Vineri (deci dupa doar 5 zile de "crescut" maiaua) soacra mea a facut doua checuri grozave, din care s-au montat un trenulet, tortul Ducu-lui mic (nepotelul, mostenitorul Marmotestilor :) ) care a fost sarbatorit ieri. Macar de aici voi pune o poza, ca de la restul de prajitureli ... trebuie sa ma credeti pe cuvant, nu am dovezi vizuale :)

Before :) un ... nespectaculos chec simplu, realizat din aluatul "painea de la Vatican", cu nesemnificative adaosuri la faza finala. Simplu dar gustos, s-a pretat excelent ca ce am facut noi cu el.
Painea de la Vatican

And after :)
Tort realizat cu maiaua de "Paine de la Vatican"

Deci nota 10 pe toata linia!

Recomand maiaua (mai ales sa nu va fie teama de ea daca o intalniti)!
Daca doriti cumva de la mine ... ne gandim impreuna cum am putea face sa va parvina cat mai repede, ieftin si in siguranta. Eu impart cu toata inima, no string attached! :)
Nu am nici un interes ascuns, doar ca am descoperit ceva ce-mi place si ma bucur sa impart si cu altii. Ba ... gresesc, am un interes :) vreau sa am de la cine lua din nou in caz ca o kilaresc pe a mea, prin diverse experimente (gen redus zahar) :)

Despre partea spirituala ... ma abtin in continuare, nu face subiectul discutiei :)

LE(13 oct): Sorry, a fost kill-arit-a!

4 comentarii:

  1. buna ziua!aveti cumva kombucha de dat?am tot cautat pe toate site-urile dar au preturi putin cam piperate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista si kombucha, vorbim pe mail, n-as vrea sa stric "afacerile" cuiva :)

      Ștergere
  2. am primit si eu aluatul si chiar nu stiu ce sa fac o fi bine nu o fi bine??

    RăspundețiȘtergere
  3. Este bine! Si foarte gustoasa ;am facut-o de mai multe ori si am dat-o si prietenelor mele.Saptamana acesta a ajuns pentru nu mai stiu a cata oara la mine.Nu stiu cum si daca se poate pastra in cazul in care nu mai ai cui sa dai din maia.

    RăspundețiȘtergere