Descriere de Pitic-de-aproape-3-ani!

Sarbatorind (mai mult in sinea mea) o noua, si rara, auto-trezire in miez de noapte (e 00:36 acum), inspre ... usurarea ... nevoilor fiziologice, a celui mai tanar membru al familiei, am zis sa-l mai "scriu" si pe dansul, ca nu-i cu nimic mai prejos fata de surioara lui :)

Ce-i cu trezitul si sarbatoritul? pai nimic spectaculos, la prima vedere. Dar daca se da un omulet care abia va implini 3 ani, in curand, omulet care nu mai poarta pampers de ... jumatate din viata lui, si mai ales daca cititorul/cititoarea este posesor de specimen apropiat ca varsta, sau macar mai are vagi amintiri despre subiectul cu "pisu' in pat", atunci sper ca voi fi inteleasa pentru ce exaltez ... Se intrevad vremuri in care, si copilul mic, se va trezi singur noaptea (sau poate va considera ca nici nu are nevoie!), fara interventia mea (care implica sa ma auto-trezesc si eu :((( ) , deci ... nopti dormite integral pt mine, yupiiii ... long time no see, cam de 5 ani asa :D
5 ani, adica de cand s-a nascut sora-sa, mai mare cu doi ani ca el.

Omuletul ... ne e drag de ne topim!
Este foarte precoce, nu stiu daca ar fi fost si fara o surioara mai mare in preajma, am o banuiala ca da, dar si aportul surioarei este de netagaduit.

Este dulce-dulce, si pe afara si pe dinauntru. Micut, indesat, dar nu gras, titirez tot timpul, adica plin de energie. Cu abilitati fizice ce-i depasesc mult varsta. Psihic ... nu mai zic!

Este mortal de dragalas! Are o fata de smecheras ... in genul ingeras-dracusor :)
Are niste ochi verzi, si mari, dementiali (mosteniti de la mine, ca si sora-sa :) ea a fost "comanda" de la Tati, sa semene cu mine, el a fost bonus, de la mine, pt Tati :D )!

Este empatic si iubaret de nu se poate, mai ales cand nu e capos, ca e si capooos ... de-ti vine sa-l ... nu stiu ce sa-i faci, ca nimic nu pare sa mearga. Incerc sa nu fiu prea dura sau diminanta, caposenia mi se pare o atitudine folositoare in viata, daca este gestionata cum trebuie, deci nu vreau sa-l "stric", dar si cand ma enerveaza ... si o tine pe a lui de iti vine sa-ti iei campii ...
Dar e rezonabil, caposeniile sunt rare, pentru maruntisuri, si sunt pt ca deobicei el are un plan, bine definit, care nu coincide cu al tau. Uneori ma prind tarziu de planul lui, si ma bufneste rasul, in mijlocul "paruielii", ceea ce nu da bine deloc :) Adica: are de terminat ceva ce facea, la care eu nu eram atenta, eu ii ceram sa faca altceva, el fiind foarte prins in ce facea, imi spune ca nu, sau nu vine sau nu raspunde. Eu ma enervez, pentru ca deobicei sunt in criza de ceva, de timp cel mai adesea, cand dau ordine atat de directe si apasate. El o tine pe a lui, e foarte tipicar, fara sa-mi explice, ca nu poate (nu stie cum sau nu are multitasking-ul necesar :) ). Si iese cu scandal!
Ne impacam foarte repede, este atat de lipicios incat nu poti sta multa vreme suparat pe el.

Are tot timpul ceva in mana, deobicei sunt jucarii, mai multe daca se poate :) Tati se supara cel mai tare pe treaba asta, si are dreptate, este important sa ai mainile libere atunci cand pici in freza, daca esti impiedicat, si el cam este, Omuletul, nu Tati. Adica si Tati cam este, nu atat de impiedicat ca Omulet, dar pe aproape :)

Adoarme cu jucarii in brate, sau in jurul patului, uneori cu cartea pe care o citim la culcare, o ia in brate si se intoarce pe o parte sa adoarma, ca si Tati al lui :) Eu ii explic mult, ca nu e bine, se strica revista, sau cartea, el e capos. Uneori accepta schimburi, da cartea pe o jucarie. Nu are neaparat o jucarie preferata, ii plac maruntisurile, si cam orice are roti, mai ales masinutele. A fost complet extaziat cand am primit masa :) Avea doua picioare defecte, a trebuit sa mergem in dupa-amiaza aceea in oras, sa-i cumparam suruburi si ce-i mai trebuia, ca sa o montam. A pupat-o, a mangaiat-o, aproape ca a dormit cu ea in pat :)

In seara asta, cand eu am ramas atarnata de laptop, dupa ce i-am culcat (pentru ca eram mult in urma cu diverse, si mai ales aproape uitasem de "miercurea fara cuvinte"), el ramasese adormit, in patul surioarei. Cam adorm impreuna, dupa ce le citim, si il transfer apoi, in patul lui. Dar era cu doua masinute in brate, si o nuca :) (voi explicita cu nuca, rabdare! :) )

A coborat din pat ("sarind" peste sora-sa) , a iesit din camera, l-am interceptat pe drumul spre baie, l-am ajutat sa efectueze operatiunea, l-am luat in brate si l-am dus in patutul lui. Totul ca un somnambul. Nu am vazut, dar pariez ca a avut tot timpul ochii inchisi :)
Cand l-am invelit am observat ca tot timpul avusese masinutele, si nuca, strans in brate :))

Nuca este adunata de pe la livada, din vizita de azi. Coboram spre masina, el tot avea ceva in mana, de o vreme, nu reuseam sa-l tin cum trebuie, si i-am cerut sa-mi arate ce are, mi-a aratat, foarte mandru, nuca! (uneori poate fi o moneda, un nasture sau vreo jucarie minuscula, pe care e in stare sa o tina in mana, cu orele! Sau uneori e o jucarie imaginara, cum ar fi o cheie de la o masina, imaginara si ea! ).
I-am cerut sa arunce nuca, i-am promis ca ii dau alta acasa, era important sa-l pot tine bine de mana, el mi-a replicat, foarte apasat: "dar MAMI, e o nuca adorabila!" ... ce sa-i mai zici?!

Cu surioara se intelege excelent, si ea cu el, din ziua intai. Se iubesc "pe bune". Nu stiu daca a fost noroc sau a fost rezultatul eforturilor noastre constante, ca ei sa nu simta ca facem diferente intre ei, ca nu i se ia ceva unuia pentru ca exista celalalt, ca nu am favorizat niciodata pe unul "ca e mai mic", sau ca "ea e fetita", sau ca "lasa mami, ca nu intelege!" Nu, noi suntem cam egali, tot timpul.
Vorbim ca oamenii mari, fara diminutive, fara amenintari cu Bau-Bau, cu explicatii coerente, uneori de-a dreptul stiintifice, Tati e cam inginer asa, unul adevarat :) dar niciodata nu i-am subestimat sau exclus, pe motiv ca "sunt mici si nu pricep". Desigur, nici nu exageram, totul este "la mintea lor", dar serios cumva :)

Fac intreceri dar se si aliaza, uneori se caftesc de-a dreptul! :) Incerc sa nu intervin foarte mult, rareori este ceva extrem de agresiv sau de durata. Daca intervin, cel mai adesea eu sunt "dusmanul", si vin amandoi si-mi argumenteaza aliindu-se :) asa ca mai bine nu ma bag!

Astazi am intrat la un magazin, unde doamna are o tavita cu bomboane. Ei tin minte chestia asta, desi trecem rar pe acolo. Matei era pedepsit. Regula este ca au voie sa ia o singura bomboana, oricare o vrea dar una singura. El luase doua data trecuta.
Nu am facut circ, nu i-am smuls-o din gura (a fost rapid, a bagat-o repede in gura) dar i-am explicat foarte clar si detaliat, ca data viitoare nu va mai avea voie sa ia bomboana, pentru ca incalcase regula.
La vizita asta stia, nu ii amintisem eu dar stia. Clar a vrut sa fenteze, s-a dus chitit pe tavita cu bomboane. L-am intors calma dar foarte ferma amintindu-i "pedeapsa". S-a bosumflat o gramada, aproape ca a incercat sa faca o faza cu tavalit pe jos (faze dinastea le pot numara pe degetele de la o singura mana, pentru amandoi copii, de cand sunt ei pe lume).
L-am rugat foarte ferma sa ma astepte afara, langa usa (este un magazin foarte mic, si il vedeam, am mai stat doar un minut).
Lu si-a luat bomboana, am vazut cu coada ochiului, ca avea doua in mana, m-am gandit ca vrea sa ia doua pt ea si i-am atras atentia ca nu e corect.
Acasa, 10 min mai tarziu, am auzit-o spunandu-i fratiorului, inca foarte bosumflat: "vroiam sa iau una si pentru tine, dar mami nu m-a lasat!". Mi s-a rupt inima!
Asa e ea, si el e la fel, in majoritatea cazurilor, si ar fi trebuie sa stiu mai bine, m-as fi facut ca nu vad, daca mi-as fi dat seama pe moment (in magazin), de intentia ei.

Nota! Regulile pe care le avem, nu sunt foarte stricte, sau foarte multe. Sunt fondate, pot parea dure daca sunt scoase din context, sau prea mult pentru intelegerea copiilor. Nu sunt asa!
Nu sunt aberante, si-au demonstrat eficacitatea in tip foarte scurt, si apoi au fost ocazional "indulcite".
Este vorba de niste principii, de lucruri si invataminte mult mai adanci decat par la prima vedere. Si totul este extrem de echilibrat, vine la pachet cu extrem de mult vorbit si explicat, si mult timp petrecut cu copiii in general.
Multa caldura si iubire, dar nu sclavagism sau "uitarea" omului care esti, pentru ca ai copii. Detachment parenting, cum foaaarte bine spunea Ada, chiar azi ... ieri ... ma rog, de curand :)

Cea mai dura chestie a fost cearta pe jucarii, evident. De la inceputuri, pana in zilele de azi, si probabil pana in vecii-vecilor :)
Cel mai adesea se aplaneaza printr-o smecherie inventata acum ceva vreme.
Cand a inceput si Matei sa priceapa, i-am explicat ca daca vrea o jucarie care e in mana sora-sii, sa caute altceva sa-i ofere in schimb, deci sa fie pasnic, nu sa i-o jumuleasca (si la ea se aplica aceeasi regula, si cred ca cel mai mult a invatat prin imitatie, sau din explicatiile ei, nu neaparat prin explicatiile mele).
Cel mai adesea, mergand sa caute o jucarie pt schimb, oricare dintre ei ... uita ca isi dorea "cu ardoare", jucaria din mana celuilalt :D sau macar se mai atenueaza comflictul, castigand putin timp, de calmare a spiritelor :)
Daca totusi se persista in dorinta de a avea Acea jucarie, si cea oferita la schimb nu este acceptata, ii incurajez sa mai caute altceva. Pana la urma unul cedeaza, chiar daca este vorba de cel ce poseda jucaria, care isi gaseste altceva mai interesant de facut, si lasa din mana Jucaria respectiva :)
Si regula e ca daca jucaria e "libera", nu are dreptul sa o mai reclame cand o vede in mana celui ce o astepta cu nesat, este dreptul lui sa o posede. Evident "negocierea" poate incepe din nou, cu rolurile schimbate, dar totul se desfasoara pasnic, fara paruieli :)
De cele mai multe ori se joaca impreuna foarte frumos (asta de mai putin de un an).

Si sa inchei cu una din multele perle ale domnisorului ... are atat de multe, unele spuse cu atata naduf, si cu atata intelepciune, in simplitatea mintii lui de copil, ca ne lasa fara grai ...

Erau in curte, cald, in papuci. Matei isi pune papucii invers in 99% din cazuri. La inceput il certam, dupa ce am tot incercat sa-l invat. Apoi am intrat la banuieli, nu avea cu "sa se nimereasca" atat de des, papucii pe dos.
Pana intr-o zi, cand surioara lui i-a atras atentia ca, din nou, are papucii invers.
Matei foarte serios "sunt doar ALTFEL".