vineri, 7 iunie 2013

Un Om care lucreaza cu suflet

Astazi am avut placerea sa cunosc un artizan valcean. Nu la locul dumneaei de munca, din pacate, ci la o activitate conexa, la serviciul meu. O doamna pe cat de vorbareata, pe atat de talentata, din cate mi-am dat seama :)

Mi-a povestit cate si mai cate, desi aveam multa treaba de facut impreuna. Un om atat de bun la suflet ca ma si mir ca mai exista pe lumea asta. Vrea atat de mult sa daruiasca din stiinta ei si i se pun bete in roate din motive marsave, iar dumneaei nu se lasa, continua sa priveasca inainte senina si sa faca ce stie mai bine, si mai ales ce o satisface, sperand sa-si poata vedea, in liniste, de activitate, si poate, sa invete si pe altii.


Este multumita de nivelul la care este momentan, dar ar putea mult mai mult. Un om atat de valoros, care nu stiu cat timp va mai avea o piata de desfacere.
Personal rar am mai vazut om sa vorbeasca cu asemenea pasiune despre ceea ce face, iar puterea de a o lua aproape de la zero, la aproape 50 de ani, spune multe despre caracterul dumneaei.
Eu am privit-o cu admiratia omului care este putin peste zero la capitolul creatie artistica sau lucrul cu mainile, asa cum ma uit, cu gura cascata, la ce croseteaza cumnata, sau la ce picteaza pe pereti mama-soacra, neam de artisti amandoua :).

Mi-a povestit enorm de multe. Este genul de om care sfinteste locul, cu idei si bunavointa, care ar putea face minuni in orice domeniu daca ar primi sprijinul cuvenit. Mi-a spus cum merge pe la gradinite, cu marionete, si le spune copiiilor povesti cu Pacala, cum merge pe la targuri sa-si faca cunoscute creatiile in materie de costume populare, cum se chinuie sa invete chitibusuri economice legate de administrarea intreprinderii individuale, si cum simte ca o lasa memoria, desi acum cateva zeci de ani avea sute de oameni in subordine.
Eu i-am spus ca e doar ne-exersata, in anumite domenii, dar ca poate invata si face orice, daca isi propune.
Mi-a zambit si a continuat sa se descarce, era nevorbita de mult timp :)

Din pacate nu am imagini! I-am spus ca internet-ul i-ar fi o foarte buna unealta de promovare, si, desi stie sa-l foloseasca, nu-i vine la indemana, nu vrea sa se complice, ramane la targurile dumneaei ...

Inca ceva si apoi va las cu un interviu de acum 3 ani dintr-un ziar local.
Mi-a povestit ca acum ceva vreme a creat costume populare pentru un grup de copii care participau la un concurs de ... cantari :) Nu a dormit nopti la rand ca sa creeze cele mai minunate lucruri posibile.
Copiii au uimit pe toata lumea prin prestatia lor dar mai ales prin costume (iar prestatia, am eu o parere ca fusese influentata de faptul ca purtau exact acele costume), si au castigat locul I la acel concurs si la inca vreo cateva prin tara.
Doamna cercetase si le gasise un sejur de doua saptamani, cu ... instruire in ce ii interesa pe ei, cu cazare gratuita in Sibiu, pentru intreg grupul de copii, insa nu a fost sa fie. Si ma gandesc ce dezamagire a fost in sufletele lor daca si acum, dupa ceva vreme, doamna povestea cu lacrimi in ochi, despre acel episod.
Desi atat copiii cat si parintii lor ar fi  dorit sa continue cu activitatea lor, nu au gasit un minim de fonduri, ba chiar au fost trasi in jos de anumite persoane care au vazut ca nu e rost de castiguri (personale) majore de pe urma acestor copii.

Nu stiu unde sunt toti oamenii aceia care se bat cu pumnul in piept ca ei doresc respectarea traditiilor si apreciaza articolele de port popular.
Eu am facut un an sau doi de dansuri populare, cand eram mica, in Buc. Si acum tin minte cum ma minunat de costumele, pe care Doamna le "scotea de la naftalina" cand aveam cate un spectacol.. Poate ca erau alte vremuri, poate ca acum treaba asta nu mai e cool, poate e mai interesant sa admiram creatii vestimentare de pe anumite covoare rosii decat pe artistii nostri care inca se zbat sa creeze porturi traditionale.

Aceasta doaman a gasit putin sprijin in anii de cand desfasoara aceasta activitate. Si nu stiu  de ce nu sunt parinti care sa aprecieze aceasta activitate pt copiii lor. Nu ar fi frumos ca, cineva atat de daruit, sa le readuca copiiilor nostri, in prim-plan, valorile aproape uitete?
Mie tare mi-ar placea sa o am mai aproape! Este din Brezoi, judetul Valcea.


Râmnicu Vâlcea: Magdalena Dudău, inginerul miner care îşi pune sufletul în vârful acului

În timpul facultăţii a croşetat zeci de modele vestimentare pentru studenţii români şi străini. Cu acul şi aţa crează costume populare foarte apreciate. 
Dragostea Magdalei pentru crearea de costume populare sau orice alte obiecte tradiţionale are o poveste plină de semnificaţii. „Bunica maternă a rămas vădană şi a trebuit să crească şase copii, bunicul fiind plutaş pe Bistriţa. Noi suntem şase fraţi la părinţi, iar mama ne-a învăţat de mici să lucrăm cu acul. Aşa am început să fac broderii, lasetă". 

În vremea studenţiei, acul şi aţa i-au adus Magdalenei un plus de prosperitate, iar la cursurile lui Emil Constantinescu, fostul şef de stat, îşi aminteşte cum broda pe sub masă, iar un coleg lua notiţe de mineralogie după spusele profesorului. Vestea despre talentul ei de a broda s-a dus repede, iar toţi cei care vroiau mănuşi, fulare, veste, rochii, căciuli sau orice alt obiect tricotat, apelau la Magdalena. „Aveam bursă la facultate iar cu ceea ce lucram eu atât pentru studenţii români dar şi străini, mi-am asigurat un trai decent, scăzând povara de pe umerii părinţilor. Tot cu ajutorul acului şi aţei am cunoscut o doamnă care era casier la Opera Români. Când se stingeau luminile, mă lăsa să intru în sală şi aşa opera a devenit pentru mine ca un balsam al sufletului". 
Solistă în corul universităţii, Magdalena a avut o studenţie plină de farmec şi poveste. „Am învăţat cele mai frumoase colinde de Crăciun, călătorind ţara în lung şi-n lat", povesteşte. Inginerul minier cu suflet de artist. 

După studenţie, Magdalena avea să-şi lege viaţa de ţinuturile Vâlcii, căsătorindu-se şi devenind inginer geolog la Intreprinderea Minieră Râmnicu Vâlcea, primul său loc de muncă fiind la Cataracte. „Cine bea apă din Lotru, nu mai pleacă niciodată, iau eu am băut din această apă, soţul meu fiind brezoian", povesteşte. În perioada cât a fost minier, Magdalena a lăsat deoparte lucrul cu acul şi aţa. Nu era tocmai uşor să fi şefă de sector şi să ai în subordine bărbaţi căliţi în galeriile subterane de unde se extrăgea felspatul sau să lucrezi la salina de la Ocnele Mari. „Mă trezeam de la patru dimineaţa şi veneam acasă seara. După anul 2000, sectorul minier a început să scârţâie, iar din 2006 am hotărât să rup definitiv cu mina, plecând cu ordonanţa", se destăinuie. 

Rămasă fără un loc de muncă, în sufletul Magdalenei s-a reaprins vechea pasiune, inginerul geolog intrând în categoria meşterilor populari, participând la zeci de manifestări tradiţionale care au loc în judeţ şi nu numai. De la modelele de veste şi fuste ţărăneşti lucrate cu migală, la iile cusute cu mult gust, la minuţiozitatea broderiilor, toate au impregnate o parte din frumuseţea sufletească a artistului. 

Întrebări şi răspunsuri
De unde vine inspiraţia modelelor pe care le creezi?
M.D. Mă documentez foarte mult. Fără un studiu temeinic inspiraţia nu ar fi îndeajuns. Merg adesea la bibliotecă şi studiez lucrări de etnografie, iar deseori, noaptea mă trezesc şi creionez modele. Mi-a plăcut dintotdeauna să reţin fizionomiile oamenilor. 

Ai încercat să le oferi celor mici din prea plinul frumuseţii artei tale? 
M.D. Ca voluntar am făcut la Brezoi un cerc la care au venit 20 de copii, pe care i-am cazat la mine acasă şi am încercat să-i învăţ din ceea ce eu ştiu. Mi-aş dori să găsim însă un spaţiu mai adecvat şi să pot face acest lucru în alte condiţii. 

Ce-i place 
Este mereu aproape de copii care vor să înveţe că se pot face lucruri extraordinare din ac şi aţă. Se simte bine când poate să călătorească, să cânte sau să asculte colinde. 

Nu-i place 
Este mereu împotriva ipocriziei oamenilor şi dezavuează birocraţia şi inerţia autorităţilor, a instituţiilor statului. Nu suportă oameni care te pun mereu pe drumuri. 

NĂSCUTĂ. 17 martie 1958, la Buhuşi-Bihor STUDII. Facultatea de Geologie şi Geofizică Bucureşti



Cu dedicatie pt cumnata Marmotescu, artizanul familiei noastre :) si pentru Ligia, care imi spunea ca ii plac iile asa de mult ca s-a si casatorit imbracata in una :) si pana la urma tuturor iubitorilor de frumos :)

2 comentarii:

  1. Foarte frumos.
    Pai daca o intalnesc pe doamna la vreun targ sigur ma intorc acasa si cu ie de la dansa. Imi plac iile acelea sobre si elegante, cu alb si negru. sa-i dea Dumnezeu putere sa-si continue drumul frumos.
    Stie doamna ca pe 24 iunie anul acesta este prima zi internationala a iei? Vom imbraca planeta in ie romaneasca in acea zi http://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10?directed_target_id=0

    RăspundețiȘtergere
  2. Andreea nu e bun link-ul către dna. Dudău.

    RăspundețiȘtergere