Toata istoria omenirii, intr-o plimbare

Ora 12, pe drumul de la gradinita, copiii calare pe bicicleta mea, eu pe langa, impingand la ei.
Patru episoade plus o dovada de intelepciune copilareasca:

sursa

Prima suta de metri.
Doamna aprox 50 de ani "vaaaai, ce copii frumosi! Mai frumusetilor, dar de ce nu mergeti voi pe jos? Ca oboseste saraca mamica voastra! "
Multumim frumos dupa prima exclamatie, ignoram restul. Din fericire mergeam prea incet pt pasul dumneaei, ne-a depasit.

A doua suta de metri.
Matei coborase de pe bicicleta, avea o punguta in mana.
Doamna 60+ "da' tuuuu asa de mare si te cara mami pe bicicleta?! Uite el, e mai mic ca tine, si merge pe jos!"
Explic frumos ca baietelul are ceva in mana deci nu se poate tine ca sa poata sta pe bicicleta, el a ales asa.
Suntem depasiti cu aplomb.

A treia suta de metri (si cam ultima pana sa intram in zona noastra, ceva mai putin umblata de oameni binevoitori).
O babusca putin obeza, 75+, odihnea pe o bordura
"Sa sti ca in fiecare zi te admir cum te chinui cu ei!"
Eu inocenta, zambind "dar nu ma chinui!"
"Las' ca stiu eu, am avut si eu copii, e taaare greu"
"Dar e si frumos!"
"Mdea!"

Cand credeam ca am scapat, ne intalnim cu o vecina pe care doar o salutam uneori, sa zicem in jur de 70, ca de-asta n-am avut :).
Luana inca era pe bicicleta
"Dar tu asa de mare si ai obosit atat de repede?"
Nu stiu de ce am simtit nevoia sa explicitez, ca doar nu ne tragem asa des de sireturi:
"E putin mucioasa si cam obosita ca nu a prea dormit azi-noapte".
Mare greseala! Au inceput sa curga retete si descantece.
Era ora pranzului, copiii obositi, in plin soare, eu trebuia sa ma intorc la serviciu, dumneaei stia toate astea.

Fata  "cea mare" are 5 ani jumate, un metru intreg si douazeci de chile de copila bine proportionata.
Al' mic e aproape cat ea, deci nu-s neaparat motive fizice de a face discriminari :) Dar nu-i problema, uneori cand sunt imbracati mai infofolit, sunt intrebata daca's gemeni, sau daca nu e asta, de ce sexe sau ce varsta sau de ce au amndoi ochii asa de verzi (ca mine :) ), sau, sau ...

De cele mai multe ori sunt priviri admirative si exclamatii la faptul ca se deplaseaza pe biciclete, ale lor de regula, prin oras. Zilele astea nu, ca nu se potriveste, e mai bine cu bicicleta mea. Sau doar ca-s frumosi si senini, tot timpul :)

De cele mai multe ori cad in capcana si raspund politicos doar ca sa aflu cate si mai cate despre cum era cand aveau dumnealor copii mici sau cum le este dor de nepotii mici, care sunt departe.
Putine m-au deranjat cu adevarat, pt ca in general am o viata mult prea misto si sunt prea zen ca sa ma afecteze asa ceva. Si din fericire nici nu mi se intampla foarte des.

Si pe alt plan al discutiei, in aceeasi plimbare :)
Inaintam spre casa, deasupra dealului din apropiere se vedeau nori imaculati si pufosi pe un cer incredibil de senin. Eu le atrag atentia la frumusetea naturii si incepem o discutie scurta cum ca ce bine de noi ca locuim mai departe de zgomotul strazii si avem aer curat de la padurea de pe deal, si o curte ingrijita si plina de legume si fructe sanatoase ... Ei ma aproba si continua, iar dra finalizeaza
"si cel mai bine e ca avem si strabunicii cu noi (parintii soacrei)! Sa sti ca putini colegi de-ai mei au strabunici!"

Poate ca s-a bagat si (stra)Bunica in seama, prin oras, cu vre-un copil care ii amintea, prin ceva, de stranepotii ei. Sper sa fi fost privita cu indulgenta, sa nu fi fost repezita sau ceva, zau ca nu merita. Dar ea nu prea se baga in seama aiurea, nici nu face remarci stupide, nu e in codul ei genetic de fosta dra crescuta la pension :)
Altfel ... oameni stupizi sunt de toate varstele, nu trebuie sa invinuim batranetea neaparat.
Se pare ca totusi copilaria este "varsta intelepciunii" :)