Am descoperit o biblioteca noua ...

... virtuala, desigur! :)

sursa

LE: pana am terminat de scris textul ... defapt au iesit la iveala o multime de biblioteci, fiecare fiind foarte valoroasa in parte. Recomand sa aprofundati, daca va pasioneaza!

Se facea ca eram in vizita pe la Ada Demirgian, si ma lasam fermecata de povestile ei despre "Atelierul de citit si faurit povesti" (la care obligatoriu vom merge, cand ajungem pe la capitala). Si din link in link, am ajuns pe site-ul Sanzianei Popescu.
Acolo, tot ... cotrobaind :) am descarcat o poveste minunata, sub forma de pdf. Defapt este o piesa de teatru, dupa care inteleg ca s-a facut si o piesa radiofonica. Voi cerceta si acest aspect, nu am avut timp, dar am citit povestea si este absolut grozava. Ceea ce mi-a atras atentia, a fost faptul ca se numea "Domnul de ciocolata", personaj care se afla si in "Povestile domnisoarei Firicel", ale Adei, o alta carte grozava, pentru copii, si nu numai :) despre care am scris acum un an.

"Domnul de ciocolata" chiar este o poveste grozava, cu acceasi nota moralizatoare, foarte frumos ascunsa pe parcursul povestii. Este potrivita pentru copii de pe la 6-7 ani in sus, pentru ca este mai lunga si putin mai intortocheata, fiind si scrisa ca o piesa de teatru, fata de povestea Adei, care este cel putin la fel de frumos scris dar mai lejera si accesibila copiiilor mai micuti.

Povestea Sanzienei am gasit-o sub forma de pdf gratuit, in cadrul postului "Am ajuns in manuale", si sigur, pe undeva, am vazut o lista cu mai multe povesti descarcabile. In pdf-ul cu povestea, la sfarsit, sunt mai multe liste, si se specifica faptul ca se pot descarca gratuit dar cu scop personal, nu publicabil. Mi se pare o initiativa grozava, si sunt sigura ca si celelalte povesti sunt minunate, trebuie doar sa-mi amintesc pe unde erau :)

Daca doriti mai multe informatii despre autoare, ca mie imi place sa stiu si asta :) gasiti aici si aici, sau  de la tanarul Vlad :) . Eu ma bucur tare mult ca am descoperit-o! Si sunt sigura ca ne va asigura lectura pt o vreme, pentru ca biblioteca judeteana, "povestita" aici :) de la care luam cate 4-5 carti, la doua saptamani, pare sa nu ne mai ajunga :).
Abia astept sa mai creasca copiii, sa-i pot introduce si in trilogia pe care eu abia astept sa o citesc :) Defapt de la povestea lui "Vlad si Celalalt taram" a pornit toata cercetarea mea :)

Uau! Gasiti o multime de povesti, foarte frumosase, la sectiunea "Atelier" de pe LiterNet.ro.

Ahaaaa! Ea a scris "Cand jucariile spun pa!" !!! Mi se parea mie cunoscuta! :) Am fost la piesa asta, la Teatrul Ion Creanga, prin toamna. Ne-a placut, dar o recomand copiilor peste 6 ani, nu atat ca mesaj (pe care l-a priceput , partial, chiar si Matei) cat pt punerea in scena, care e oarecum dificil de inteles pt un copil. Trebuie sa te concentrezi putin pt a pricepe f bine ce se spune pe scena, la calitatea sunetului ma refer, mai ales.

Ha! Am gasit si piesa radiofonica, cu "Domnul de ciocolata", cu o poveste foarte frumoasa, montata, pe trilulilu :) Abia astept sa o asculte domnisoara Lu, sunt sigura ca ii va placea, chiar daca are aproape o ora. Eu am citit-o pe nerasuflate :)

A ... nu v-am spus? Domnisoara mea a devenit dependenta de teatru radiofonic :)
Am descarcat, intr-o doara, cei 4GB (daca nu ma insel) de povesti mp3, puse la dispozitie de Printesa Urbana. A fost cu gand sa le pun la pastrare, pt mai tarziu, stiind ca am mai facut incercari de ascultat, cu dra, dar nu a fost foarte prinsa de subiect.
Greseala cred ca era a mea, alegeam mereu piese lungi, foarte incarcare, zgomotoase, poate si subiecte nepotrivite. Asta acum ceva vreme. Acum doua-trei saptamani, nu mai tin minte prin ce imprejurare, i-am pus domanisoare una din povestile acelea (povesti din copilaria noastra), si a fost captivata/fermecata/data pe spate complet!!! :)  In unele zile renunta chiar si la portia mica de desene animate, pt a mai asculta o poveste :)

Primele povesti erau mai scurte  20-30 min, apoi le-a cerut, si le-a ascultat si pe celelalte, peste 20 de povesti, de aproape o ora fiecare. Inca mai sunt, mai are de unde alege.
Putine au fost cele la care nu a rezonat, in ciuda subiectelor usor diferite fata de ce-i citim deobicei (nu am prea pus accent pe genul de povesti din copilaria noastra), in ciuda multimii de arhaisme si regionalisme, si in ciuda noutatii stilului de povestit.

Nu mai spun ca, si eu, am reascultat, cu lacrimi in ochi, povesti precum "Praslea cel voinic si merele de aur", "Doi copii cu parul de aur" si altele, ce m-au facut sa-mi amintesc multe momente frumoase, de cand eram mica si ascultam discuri, sau diafilmele mi se pareau cel mai minunat lucru de pe pamant :) Plus ca am descoperit si seria cu Habarnam, pe care nu o stiam!!! Rusine mie! :)

Apropo de diafilme, mi-a spus dra, ca le-a pus Doamna diafilme la gradinita! Am uitat sa cer detalii, sa aflu daca chiar este vorba despre ce stiam eu, dar mi-a asa drag de initiative de genul asta, intr-o lume in care tot mai multi isi lasa copiii  nesupravegheati, sa atarne la televizoare cu desene/emisiuni dubioase ...
Grupa mijlocie nu are TV in clasa, doar CD-player, cei de la grupa mica au, si nu mi se pare f ok, dar este pornit doar dimineata, pana se aduna copii.

Evident ca Doamna ar fi putut alege tehnici mai moderne de a le prezenta povesti copiiilor, dar apreciez, cu atat mai mult, faptul ca nu se solicita "fonduri" de la parinti, pt a se "dota" unitatea, si ca se folosesc obiecte mult mai la indemana, chiar daca sunt poate ... demodate.
Nu mi se pare deloc rau, ca pititcii nostri sa afle si cum era "pe vremea noastra" :) Oricum ii asalteaza tehnologia, din toate partile, vor invata sa o foloseasca. Mi se pare bine si sa mai tina contactul cu cartile tiparite, diafimele, teatrul radiofonic si chestii dinastea.

In incheiere, va recomand sa urmariti un documentar BBC, indicat de Sanziana, intitulat "Why reading matters"! Daca e sa mergeti doar pe un singur link, din cele multe, continute de postarea asta kilometrica, va rog sa mergeti pe acesta! :)