Nu visele mele ci ale domnisorului Matei, din pacate.
Acum vreo doua nopti, Matei s-a trezit de 3-4 ori, destul de speriat. A venit si peste noi in pat, l-am mai dus la baie, la patutul lui, dormea putin si iar se panica.
Pana la urma imi povesteste ca, langa patutul lui, este un "aparat care taie mainile la lup"!!!
Ok zic, macar acum stiu cu ce ne luptam :) Nu era doar o toana, era destul de speriat si imi arata langa patutul lui ca si cum ar fi fost ceva acolo. Chiar si dimineata, si chiar si acum, dupa cateva zile, povesteste f serios despre visul acela.
Pana la urma l-am impacat cu ceva de genul ... "dar tu nu ai de ce sa-ti fie teama de aparat, chiar daca este acolo, este ca sa te apere pe tine. Daca vine un lup la noi, aparatul o sa-l prinda si o sa-i taie labele, deci lupun nu o sa-ti faca tie nimic". De parca de labe ne-ar fi noua frica, la un lup, ma rog, atat am putut eu sa scot, in creierii noptii :) A parut sa functioneze, a dormit linistit mai apoi :)
Mai mult de atat nu-mi spune si nici nu vreau sa-l zgandar, ma gandesc ca pana la urma uita, nu are rost sa despicam firul in pais'pe si sa-i adancesc temerea.
In mod ciudat, unul din putinele lucruri pe care mi le amintesc din copilaria mica, este un vis cu un leu care dadea tarcoale patutului meu cu zabrele din lemn.
Nu am intrebat niciodata dar nu cred ca am dormit in patutul ala fiind mai mare de doi ani, hai doi ani jumatate. Era la capatul patului parintilor si tin minte ca, pana la urma, m-au luat in pat cu ei, cand a fost cu visul cu leul. Nu mai stiu exact cum m-am manifestat eu de au reactionat si nici daca am visat chestia asta de mai multe ori, nu cred, dar sigur l-am visat, si eram mica, stiu asta dintotdeauna :) Asa cum stiu si cutremurele din '86 (aveam 4 ani) si de cel din '90 sau '91. Asta ca tot se vorbeste despre cutremure, referitor la '77, prin blogosfera :)
Nu-mi plac deloc visele astea!
Ionut avea doi ani si jumatate cand a visat o fetita blonda, care statea pe un scaunel langa el si il privea. A plans cateva zile dupa acea fetita, ma tot intreba unde este. Mi-a fost destul de greu sa descifrez ce spunea printre lacrimi, dar intr-un final am reusit.
RăspundețiȘtergerePe la patru anisori, visa mereu un monstru. Si cum ii placea mult sa deseneze, l-am pus sa isi deseneze un robot care sa il apere. A functionat. :))
E destul de inspaimantator cu visele astea! E de retinut ideea cu desenatul :)
Ștergere