Ridic nasul din hartoagele pe care le aveam de bibilit, si peste drum, printre trecatori, in fata unei insitutii la care avusese treaba, il vad pe prea-minunatul Sot,agatat de bicicleta proprie, cum se uita la mine, si mai apoi imi face cu mana :)
Instinctiv ii fac si eu cu mana, oarecum surprinsa de noutatea constientizarii faptului ca se poate vedea in birou, de peste drum.
Mai tarziu l-am si intrebat daca se vedea, el imi spune: "da, perfect, daca ai lumina aprinsa". Pai acolo e lumina intotdeauna aprinsa, ca altfel ar fi doar pestera, fara neon. Deci s-a spulberat "intimitatea" aparenta a biroului meu.
Am divagat, evident! Deci surpriza principala a fost defapt momentul telepatic, in care eu am ridicat privirea, si el era acolo, si se uita la mine, 10 secunde din drumul lui de 15 min dintre serviciu si casa. V-am spus ca suntem suflete-pereche? :)
Cred ca v-am mai spus, sigur pe la postul cu bicicleta cea noua :)
 |
| Sursa |
Poate nici nu era el, era o holograma nascocita de gandul tau tandru.:)
RăspundețiȘtergereNuuuu, ca pe urma a venit si m-a si pupat :D
ȘtergerePai era doar o biata fereastra in calea sufletului pereche...cum sa nu te vada?
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereNu m-am gandit ca ar putea fi ceva mai paranormal decat media ...
Ia sa ma duc eu peste drum, sa fac un test de ... vizibilitate! Dar daca, la birou, este doar un coleg ... de care nu ma leaga ... nici un suflet, atunci nu e relevant, trebuie sa-l chem si pe dumnealui, sa sada frumos la biroul meu :))
Mi se intampla de multe ori sa ma gandesc la Mihai si chiar atunci el sa ma sune doar pentru a-mi spune ca ii e dor de mine. :))
RăspundețiȘtergereCam asa cred ca se intampla la cei care se inteleg bine. ;)