Compliment copilaresc!

Dupa masa de pranz, la baie, la spalat, Matei ma intreaba, ingrijorat, daca sunt suparata.
Ma uit in oglinda, ma vad cam incruntata. In aceesi oglinda, se vede Luana, inca la masa.
Nu prea reusesc sa fiu altfel, in timpul meselor de pranz, din timpul saptamanii, desi incerc sa ma abtin. Vreau sa le fac pe toate repede: mancat, spalat pe dinti, citit povesti, astfel incat sa doarma pana in 14, 14:30, pt a se trezi pana la 17, ca sa mai fie timp de diverse, si sa se culce seara, pana in 21. Asa functioneaza bine programul la noi. Daca depasim orele astea, incurcam multe.


Aproape intotdeauna se face ora 14 si Luana inca mai molfaie la felul de mancare inceput acum o jumatate de ora, pe cand Matei da rotocoale, tot intreband daca Luana mai mananca, sau daca poate sa-i manance el portia, asta dupa ce, in fiecare dintre cele 5 minute in care si-a mancat portia, uneori si cu supliment, i-am repetat de 10 ori, sa manance mai incet, sa mestece mai bine :)
Ca la fiecare masa ...

Acum ma concentrez, si-i raspuns ca nu, nu sunt suparata, respir de 3 ori si imi impun un zambet si o schimbare de stare de spirit, care sincer, chiar nu are nici un motiv sa fie asa, imi vine sa-mi dau palme de fiecare data, ca sa plece, starea de spirit.

Matei se detensioneaza si-mi zambeste in felul acela al lui, de 1000 de puncte. Isi lipeste obrazul de bratul meu, ca un pisoi, si imi trage un compliment, fara diacritice:
"Esti misto!"
!!!

3 ani si 5 luni