Iar m-am luat cu vorba pe undeva, la Ioana de data asta, si iar am scris un comment de mi-a fost rusine sa-l postez, de carnat ce e, asa ca ... un nou motiv de post! :)
(In caz ca va intrebati de ce nu mai scriu asa des, aflati ca ... citesc mult, pe la altii, iar asta cam reduce din timpul alocat scrisului in gradina proprie :) in rest, totul roz, ca de obicei).
 |
| Sursa |
Don'soara Lu, 5 ani, prin toamna, o mutasem la o gradinita noua, si era destul de grea acomodarea, in unele zile nu prea vroia sa mearga. Dupa o discutie cu "tati merge la serviciu zilnic, ca sa primeasca bani" (mult mai ampla, evident), am ajuns cumva la ideea cum ca gradinita este serviciul ei, si ... (cred ca totusi de la noi a pornit) ca poate sa primeasca 1 leu pt fiecare zi de gradinita, DACA tine minte sa il ceara.
Ideea s-a dorit a fi temporara, dar apoi ni s-a parut buna pt termen lung, sa detina banii ei, motiv de invatat diverse chestii. Nu am mai legat-o neaparat de mersul la gradinita.
A fost dotata cu pusculita standard, in forma de purcelus, cu taietura pe spinare (si cu gaurica pe burta, nu ne-am fi dortit sa dea, cu cate un purcelus nou, de pamant, saptamanal :) ) si s-a pus pe adunat/socotit/invatat.
Deci nu este "platita" ca sa faca ceva anume, chiar sunt contra platitului pt treburi cotidiene, care trebuiesc facute, fara comentarii . "Multumesc" sau alte recompense, nu neaparat materiale, ar trebui sa fie deajuns pt astea.
Ideea cu leul zilnic (care e defapt doar de 3-4 ori pe sapt, ca nu tine minte sa ceara zilnic :) ) mi s-a parut buna pt ca:
- incearca sa se tina de o treaba, cum ar fi sa tina minte sa ceara, pt ca e interesul ei :)
- a ajutat la invatat cifre, valori, ordine de marime, proportii dintre cifre si lucruri ce pot fi cumparate,
- are putina independenta, de care consider ca are nevoie, si, cum spunea cineva, am scapat de a se agata de bratul meu cu "mami vreau aia!" (chiar daca nu e genul de copil care sa faca istericale in magazin). Are bani ei si-si poate cumpara singura, daca chiar tine mortis :D
- invata sa stranga, inca nu prea ii reuseste, dar se straduie
- invata sa isi doreasca cu adevarat ceva, si sa-si stranga banii pt lucrul respectiv, pt ca daca ii cheltuie pe alta bazaconie, e pa! si gata,
- stie ca nu prea comentez la ce vrea sa-si cumpere, pt ca trebuie sa aibe si satisfactie, dupa ce strange din dinti ca sa adune :) Discret o directionez catre diverse, sau mai strang din dinti cand e cate o porcarie. De cele mai multe ori, porcaria o dezamageste in scurt timp, asa ca isi invata singura lectia :) Oricum, sumele sunt mici, deci nu e mare probl, nici chiar daca isi ia ceva dulce (cu care, in mod normal, nu sunt deacord), ceea ce se intampla o data la doua-trei sapt,
- si cel mai important, discutiile legate de valoarea banilor, si ce inseamna ei, incep sa se lege cu adevarat in capul ei. Si apar tot mai des exemple/negocoeri de genul: " nu mai bine strangem bani, ca sa mergem cu totii intr-o excursie (cate un week-end, nu neaparat mai mari), in loc sa-ti luam tie a cins'pea rochita, sau iesirea la Mall, trei ceasuri, care ne costa tot cat we ala?" :D
Si altele, deci noi zicem ca e de bine.
Chestia ingrijoratoare este ca, de cateva sapt, ne intreaba daca nu-i putem da "de treaba", in loc de leul "gratis"! Banuiala mea e ca facand "treaba" aceea, mai des, spera sa castige mai multi bani, in timp mai scurt. Si ma tot gandesc daca e bine sau nu, si cum sa gestionez situatia ...
I-am cerut exemple, si evident, mi-a spus de treburi prin casa, despre care i-am explicat delicat ca nu va primi bani, pt ca trebuiesc facute pt alte scopuri, nu pt recompense materiale, si o vor ajuta in alte directii, nu in a obtine bani.
Partea buna este, cu lunile astea de "leu", ca este atat de chibzuita, cu banii ei, incat ma sperie uneori :) Se invarte si 10-20 min pana sa se hotarasca daca, si ce, vrea sa-si cumpere "din banii ei" :)
Pe de alta parte, Buni ne-a avertizat ca nu e bine ce facem, ca o invatam cu bani, si in timp, leul ala se va transforma in sume din ce in ce mai mari, care va considera ca i se cuvin. E o logica f corecta, dar contextul este mult mai amplu de atat. Consider ca invata mult mai multe lucruri bune, cu aceasta metoda, si folosim cam fiecare ocazie, sa-i atragem atentia despre cum e cu banii, incat sunt destul de sigura ca va creste ok, mai bine decat altii. Va cunoaste valoarea banilor, si mai mult, nu va fi frustrata, ca nu are destui, va invata sa aleaga, si mai ales ca trebuie sa fie fericita independent de bani.
Si da, ma cam gandesc ce "treaba" as putea sa-i dau, ca sa poata strange mai multi bani, daca doreste, pt ca sunt lucruri si de valoare mai mare pe care le vrea, si nu e cinstit sa-i tai orice sansa la ele. Dar nici treaba nu va fi usoara :) Nu inabordabila, dar in nici un caz usoara.
A ... habar nu are de banii "ei" de alocatie, si nici nu vad rostul in a-i aduce in discutie, nu despre asta vorbim aici. Intr-adevar, de Sarbatori, sau in diverse ocazii, primeste (nu de la noi) sume mai mari de bani, despre care ii explicam ca e bine sa se gandeasca fff atent ce face cu ei, pt ca din leul ei "zilnic" e f greu sa stranga (constata si singura), deci are totusi sanse si la lucruri de valoare mai mare.
Stau oare sa ma intreb si ai nostri parinti isi bateau atat de tare capul cu chestii de genul asta sau noi suntem intr-adevar speriati de ce monstri adolescentini vor iesi din osdraslele noastre obligate sa creasca in perioade atat de tulburi?
RăspundețiȘtergereAsta cu teama despre ce monstri adolescentini vor ajunge odraslele ... pot sa bag mana in foc, ca e de cand lumea :) Nu sti ca toti cred ca generatia urmatoare "de destrabalati", ne va duce la pieire? :) Acum ne-a venit si noua randul, sa fim stresati.
ȘtergereSerios acum ... cu siguranta aveau si parintii nostri griji, in privinta viitorului nostru, dar mai probabil de o alta natura, parca "lumea" era mai ... nevinovata, pe vremea copilariei mele.
Si eu ma intreb daca nu ii cautam prea mult in fund, dar si vremurile imi par mai ... periculoase, si prefer sa-mi bat capul, decat alternativa.
Contextul actual (urmatorul deceniu, sa zicem), mi se pare ca cere o atentie mai mare, din partea parintilor, astfel incat copilul sa iasa cat de cat ok. De "stricat" poate sa se strice foarte usor, in cateva luni, daca ajunge in anturajul nepotrivit, dar macar daca incerci sa sadesti in el niste principii, poti sa speri ca are niste sanse. Desigur, sa faci toate astea fara a te sacrifica pe tine, ca persoana, asta mi se pare cel mai rau, sa ajungi sa-i reprosezi copilulu, diverse chestii pe care le-ai facut pt el.
mie mi se pare de-a dreptul geniala ideea cu leul pt serviciul de la gradi :)) eu il mut de la 1 martie de la cresa la gradinita, dar la 2.6 ani nu cred ca pot s-o implementez, mai ales ca la noi pana acum banii au fost absenti din peisaj (la cumparaturi platim cu cardul, in casa nu prea discutam despre ca eu sunt contabilul si fac platile online, prestabilite, si in rest nu prea avem ce sa vorbim) insa cred ca e foarte ok cum procedezi tu, si eu mi-am propus sa-l responsabilizez financiar in momentul in care va incepe sa ceara chestii; deocamdata la noi e de vis situatia, chiar in wk am fost la cumparaturi stabilind de acasa ca isi va cumpara o jucarie si o carte, a stat o gramada la fiecare stand, il intrebam 'o vrei pe aia?', 'nu, doar ma uit', si intr-un final si-a ales o singura jucarie si o singura carte, am fost in extaz ca parinti :))
RăspundețiȘtergere(anonim dar ma semnez: mamaocupata)
Nu vad rostul, cu banii, la 2.6 ani. Dar felicitari pt realizare, chiar aveti de ce sa fiti mandri!
ȘtergereLa varsta asta noi incepusem sa implementam regula cu "un singur lucru", atunci cand mergeam la cumparaturi in gasca, mai ales la hiper-market. Mai tarziu am inceput sa-i explicam cifrele si preturile, si ca daca e mai mult de ... 10 lei, nu prea se poate, si apoi a venit treaba asta, cu banii ei, din care isi poate lua ce vrea. Ce ma bucura f tare este faptul ca ocazional ne cere acordul, in privinta a ceea ce vrea sa cumpere, cu banii ei :)
Mie mi se pare ca ai pus problema banilor foarte corect si intr-un mod foarte sanatos, care nu cred ca va lasa loc de traume sau daune, dimpotriva, nu poate decat sa o transforme intr-un copil cu aptitudini de a-si gestiona "avutul" si a planifica chiar si pe termen mai lung. Deci bravo! Si ma bucur ca ai postat, si eu de o vreme incep sa ma gandesc cum sa fac sa pun problema banilor, copiii mei au amandoi pusculite, dar pun in ele maruntisul care le pica in maini sau cine stie ce, sunt convinsa ca e sub $5 in fiecare (pusculitele le-am primit simbolic, de la servici, cand s-a nascut fiecare dintre copii, deci au varsta lor). Robbie nu are inca banii lui desi are notiuni foarte clare de circuitul banilor in natura, stie ca parintii lui merg la servici ca sa primeasca bani si stie ca banii sunt destinati in primul rand traiului (mancare, haine, casa, apa, electricitate, cam pe astea le stie - plus ca aude si de la scoala si acasa sa nu risipeasca apa si curent si stie de ce) si apoi daca mai ramane ceva, distractiei. Deocamdata stie ca daca isi doreste o jucarie foarte mult, exista ocazii cu care o poate primi, cum ar fi ziua lui sau Mos Craciun, el nu-si doreste foarte multe si are capacitatea de a astepta infinit pentru un lucru daca i-am promis ca o sa-l primeasca la un moment anume (cred ca deja si-a planificat ce-si doreste pentru urmatoarele trei zile de nastere si Craciunuri, haha), tot ce tine de mancare si haine inca le cumparam noi pentru ca le consideram "necesitati". Ai perfecta dreptate cu treburile casnice, eu sunt total impotriva asocierii lor cu o parte materiala, asa cum copiii ne vad pe noi ca facem impreuna tot ce tine de mancare, curatenie si asa mai departe, fara sa ne plangem si impartind sarcinile in mod egal, trebuie sa invete si ei ca sunt indatoriri care trebuie facute, fara "mita" :-) Cand eram copil, tata imi dadea o suma minima pe saptamana, care erau banii mei pentru "o prajitura, un suc, ce-ti doresti tu". Nu tin minte sa-mi fi cumparat vreodata o prajitura sau suc de ei, ii tineam ca sa-mi cumpar lucruri care mi se pareau mult mai importante (si mi-am invatat lectia exact ca Luana cand i-am dat de cateva ori pe prostioare). Tin minte ca cea mai indraznet proiect pe care l-am avut a fost intr-un an cand tata mi-a explicat ca nu are destui bani sa ma trimita in ambele cantonamente de ski (faceam ski de performanta, aveam un cantonament iarna si unul primavara, dar costau o gramada, cat un concediu intr-un loc frumos) si m-a rugat sa aleg in care din ele vreau sa merg. I-am spus ca vreau in cantonamentul de iarna (cu gandul ascuns ca pana in primavara urmatoare pot sa-mi strang toti banii primiti si sa am destui sa ajung si acolo). Daca ma crezi, anul ala am strans ca o disperata, tin minte ca spre iarna ajunsesem undeva pe la 800 si ceva de lei (bine, un cantonament era la vreo 2000 daca tin minte), cand a venit maica-mea la mine si mi-a zis "am vazut ca ai ceva bani pusi departe, poti sa ma imprumuti pentru cateva saptamani si ti-i dau inapoi repede?" Fara sa ma gandesc de doua ori, i-am dat pe toti. Si nu i-am mai vazut inapoi. Cand a inceput sa se apropie primavara am intrat intr-o depresie adanca, si s-a prins tata, care m-a luat la intrebari. Cand am bufnit intr-un plans din ala cu sughituri si i-am explicat ca din cauza maica-mii mi se duce planul de rapa. A fost atat de impresionat saracul (si suparat pe maica-mea) incat s-a imprumutat de undeva si mi-a facut rost de toti banii sa merg si in cantonamentul de primavara. Am invatat tare multe din experienta asta, sa stii. Scuze ca m-am intins kilometric pe tarlaua ta (din nou), bafta si sa ne tii la curent cum evolueaza problema mercantila :-)))
RăspundețiȘtergereImi face o deosebita placere sa te intinzi kilometric, pe tarlaua mea, intotdeauna! :) Mai ales ca si eu ma intind, cam intotdeauna, peste tot pe unde prind :)
ȘtergereAsta cu asteptatul la infinit ... nu prea e caracteristica copiiilor, dar stiu deja ca al tau e mai ceva ca un ingeras :) Nu degeaba tot am eu impresia ca seamana f mult, ca fire, cu tatal tau.
Imi pare rau pt experienta cu imprumutat banii mamei tale, nu se face ce a facut ea! Tot incerc sa am grija sa nu fac treburi dinastea care uneori pot fi trecute cu vedere, de adulti, dar pt copii ... este inca o caramida din personalitatea lor sau din constructia unei relatii, trebuie sa ai grija!
Despre strans bani pt chestii majore sau pe termen lung, inca nu poate fi vorba la noi, sunt prea mici, si nici nu-i vreau frustrati. Dar avem grija, mereu, sa vorbim, sa stim ce-si doresc, sa le explicam tot timpul.
Am mai lamurit-o cu soacra, i-am tot explicat ca noi vorbim f mult cu copiii, si ca este mai mult decat ce se vede din afara, cand cineva prinde franturi din discutii despre bani. Da, aceste discutii sunt dese, cu ei, dar inglobeaza mult mai multe, nu doar banii in sine.
Pai bine ca e bine si roz la voi...ca de cateva saptamani nu vad la tine decat "miercurea fara cuvite"...si mie una mi-ai dat niste idei si mi-ai scuturat "pusculita" sa-mi cada niste fise...ca de multe ori fac prostia sa ignor/aman niste treburi...pentru ca eu sunt ocupata sa fac chestii, care nu se mai termina...si chestiile importante sunt prea grele si mai bine le mai dau ocol o data, de doua ori, de o suta de ori...pana se fac si mai greu de "ridicat"...
RăspundețiȘtergereAseara am intrat pe blog sa vad ce-ai mai scris dar eram asa de obosita ca m-am oprit pe la poza cu pusculita si m-am dus la culcare. Si azi de dimineata m-a sunat sotul la 5 minute dupa ce-a plecat cu copii de-acasa, la gradinita, sa-mi spuna ca neaparat sa citesc si eu, ce articol fain, super tare idee.
Si ce bloguri faine citesti tu... Am intrat si la Ioana...
Pai ... a fost grea revenirea, dupa Sarbatori :) Si noroc cu MFC, altfel nu as mai fi "scris" deloc :)
ȘtergereStiu cum e cu "chestiile care nu se mai termina", dar si ei sunt acolo, si cresc, si nimic nu se mai intoarce ca sa repari. Deci orice nu e vital, sugerez sa fie in ritm mai relaxat! :)
Ma simt foarte onorata sa fiu citita, si aprobata, si de domnul sot! :)
Eu i-am explicat despre alocația lui, care merge într-un cont la bancă... parțial și când nu uit să îi las în card. I-am spus că merg în cont ca să își poată lua o mașină frumoasă când crește mare, sau ce o vrea el și l-a surprins în mod plăcut ideea. Banii strânși la colind sunt „banii lui”. Dar ideea ta de a compara grădinița cu serviciul e genială. Zilele astea îmi vorbea că el vrea să aibă un serviciu dar nu se poate hotărî între polițist rutier, pompier și „inginer din acela care coboară în canale”. I-am etalat avantajele și dezavantajele și el tot către inginer care coboară în canal rămâne mai orientat. :))
RăspundețiȘtergere