marți, 10 ianuarie 2012

Sotul si rotile ll

Revenim la debutul meu intr-ale vehicolelor pe doua roti.
In vara aceea, 2003 cred, am mers la mare cu bicicletele, in tren, la propriu, pe bune :) Adica am urcat bicicletele in tren in Gara de Nord din Buc si le-am coborat in Constanta. Mare bataie de cap, ai nostri CFR-isti nu gandesc ca ar fi doritori de astfel de servicii.

La mare a fost un deliciu, mai ales dupa ce am trecut de cele 6 ore care ne-au fost necesare sa parcurgem cei 40-50 km din Constanta pana in Cap Aurora unde aveam cazare. Mda recunosc, din cauza mea, eram incepatoare, dar mama ma-sii cu cine a facut malul marii atat de deluros, m-a rupt, pe bune!

 Dupa ce am trecut de acest hop a fost chiar minunat, am profitate ca aveam vehicolele si am vazut cam toate statiunile din zona, am pasit si eu pt prima data in legendara Vama Veche (da stiu, nu prea eram scoasa in lume :) ), inca era de poveste, de atunci s-a cam stricat.

 Dupa inca vreo doi ani de biciclit "in tandem" prin capitala, domnul meu a mai prins un an de stat pe-afara, am biciclit separat fizic, mereu impreuna in gand. Ne-am reunit de cateva ori in anul acela, din care de doua ori l-am vizitat eu in minunata Praga unde lucra. Am inteles si eu ce insemna cultura vestica si cat de departe eram noi, ca tarisoara, de asa ceva.

Am vazut locuri incredibile, in 2005, cu roti de Skodita 120 (detinuse si bunicul lui una, din acelasi model, cu vreo 20 de ani in urma). Masinuta achizitionata in Cehia, din targ, pe vreo 300 de euro, si daca n-ar fi fost atat de greu de inmatriculat in tara (nici ca estetica nu era grozava dar era bine intretinuta si perfect functionala pe toate partile), cred ca am fi avut-o si in ziua de azi. Cu mare durere in suflet am dat-o la dezmembrari in Valcea dupa ce ne-a plimbat mult prin Cehia, Slovacia, Germania si putin prin Ro, plus doua drumuri perfect-ok, dus-intors Ro-Cehia.

Am mai biciclit o vreme prin Buc, vreo jumatate de an, cat am locuit impreuna intr-o garsoniera, pana sa termin si eu facultatea si sa ne mutam la Valcea.pPrintii ca parintii dar eu am pus piciorul in prag si am zis ca nu ma marit cu el (sau cu oricine altcineva) daca nu stam macar cateva luni impreuna, sa vedem daca ne suportam si nebarbieriti(el)/neepilati(eu) :)
Toate au fost roze, nu ne-am scos ochii in perioada respectiva deci am purces la nunta si mutat cu tot calabalacul in resedinta socrilor, din Valcea.

Aici parca toate au fost din ce in ce mai roze ... am mai biciclit cateva luni bune, cat sa vad si eu meleagurile minunate pe care ma stabilisem si apoi ne-a pocnit vestea ca am conceput o glomerula. A fost cam socant, nu prea era in plan vreo doi-trei ani, inca vroiam sa mai copilarim nu sa facem copii :) Ne-am adaptat, biciclitul meu insa s-a incheiat destul de abrupt.

In toamna tarzie a lui 2007, defapt chiar in prima zi cu ninsoare viscolita din anul acela, sotul facea ture nervoase in jurul maternitatii. Cu Megane-ul de data asta, roti smechere, luate din banii de nunta+ce stransese in Cehia+alte maruntisuri, super-masinuta, din cea cu fundul smecher, nu stiu daca stiti reclama :) Acelasi Megane ne plimbase si prin Grecia in vara, fara sa ne ia ceata de pe ochi astfel incat sa pricepem si noi ca Skopje(Macedonia) nu e Sofia(Bulgaria), la drumul de intoarcere :)

In primavara lui 2008, dupa ce implinise fetita 1 an si ceva, i-am luat scaunel de pus pe bicicleta lui tati, in fata pe ghidon, nu asa oricum :)
Eu am profitat doar putin de bicicleta anul acela, caci burta cu numarul 2 incepea sa creasca si nu se preta la roti, altele decat ale carutului domnisoarei.
Bicicleta mea iar a fost trasa pe dreapta, sotul a profitat in continuare de ale lui, au fost de un real ajutor in vara accea si dupa, cand lua printesa pe ghidon si se duceau sa colinde lumea, lasandu-mi mie ragazul (si frustrarea :) ) sa-mi trag sufletul.

In primavara lui 2010 i-am luat scaunel de domnisoara mare fetitei, mutand-o pe port-bagaj-ul bicicletei lui tati, si l-am avansat pe micut pe ghidon, i-a placut din prima, abia se tinea in fund de cateva luni dar parca era nascut acolo, dragoste totala (tati foarte mandru evident) :)
Am scos si bicla mea de la naftalina si am reinceput, cu bucurie, in formula completa, si perfecta, sa colindam coclauri.

Finalul de 2011 ne-a gasit cu multe roti.
Megane e tras pe dreapta, ii trebuie ITP si roti de iarna, asigurari diverse, prea multi bani, oricum nu-l folosim prea mult, si daca o da zapada, oricum trebuie sa deszapezim des straduta in panta pe care stam, deci l-am lasat sa hodine iarna asta (nu suntem genul care sa mergem cu masina pana la magazinul din colt, iar orasul este destul de mic, usor de luat la pas).

Eu merg putin pe bicla iarna pentru ca nu-mi place sa inghet aiurea, si "mersul pe jos face piciorul frumos" :) sotul inca merge zilnic la serviciu, pe bicla, foarte utila si in scop de dus fata la gradinita, pe scaunelul din spate, spre disperarea lu' frate-su care ii vede dimineata plecand in combinatia asta.

"Rollerul", din compasiune pt mine ... si-a luat role, de Craciun :)
Adica imaginati-va urmatoarele: fata are 4 ani, daca se concentreaza merge foarte bine pe tricicleta (e de sex feminit, nu vine chiar natural, trebuie ceva concentrare :) ), baietelul are si el o tricicleta mai mica dar cam trebuie tras cu sfoara, inca nu prea stie bine, dar promite, in rol de tragator de sfoara sunt eu, care sunt si cu un ochi pe fetita, norocul nostru ca in Valcea trotuarele-s foarte largi si nici nu se parcheaza pe ele. Si domnul meu pe role ... :) recunosc (daca trebuie) ca-l invidiez :)


Duminica trecuta in Zavoi,
in rol de "tragator" era soacra,
eu eram "pozarul"

Matei chiar dormea, i se intampla adesea
daca ne plimbam la ore ... nepotrivite :)
Detalii despre plimbarea in care am fost cu bicicletele
in halul acela de echipate, gasiti  aici


Trupurile le avem sanatoase, zic eu, mintea ne mai trebuie :)
Voi cum stati cu rotile (sau rotitele) ?  :)

LE(30 apr 2013): ce simpatici eram, si ce-am mai crescut! :) Avansul rotilor, cronologic, aici, aici, aici si aici.

10 comentarii:

  1. Luana-i fruncea! ce avans frumos are mandra, nici rolele lui tati nu o prind din urma:P
    imi place ca voi iesiti la distractie in card asa :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Tati e incepator cu rolele :) iar ea trebuie sa demonstreze ca stie pe tricicleta asta si merita sa-i luam una mai smechera, in primavara :)
    Parcul a fost o destinatie in dimineata respectiva, dar nu singura, eram in drum spre piata centrala, la "cules" de boabe si buruieni :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce bine de voi ca știți sa va dați cu d-astea! In cazul meu, trag doar valizele pe roti. In schimb, fie-mea si ta-su se dau împreună cu trotinetele si rolele. Doar eu sunt fraiera!

    RăspundețiȘtergere
  4. :) ce tari sunteti!! :) nu stiam eu cui cer sfaturi la achizitionatul scaunelor de bici! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Ioana
    "Niciodata nu-i prea tarziu", as fi spus, bine ca nu m-a luat gura pe dinainte si am trecut, mai intai, pe la tine si ti-am citit postul despre (anti)talentul la sport :) mi-a placut mult cum ai scris.
    Sunt sigura ca lipsa asta se compenseaza prin altele :)
    De role mi-e tare frica si mie, n-am avut rupta nici o bucata pana acum, si zau ca tin la bucatile mele, cred ca o sa ma tot fofilez pana la adanci batraneti :) Dar bicicleta e dragoste de durata :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @g.cojocaru
    Multumit! chiar suntem tari, mai ales de cap :)
    In materie de scaune ... s-ar putea sa avem de dat unul in curand, nu stiu cum o sa gestionam situatia.
    Deja sunt grei amandoi pe bicicleta lui tati, eu n-am curaj sa-mi pun scaunel pe a mea, iar fata inca nu poate merge singura ... vom vedea.
    Noi am luat de pe net ambele scaunele, primul, in care sta Matei acum, cel de pe ghidon, a fost nou, de la un magazin on-line, trebuie sa ma uit pe el sa vad daca scrie firma ca nu mai stiu, tine pana in 15 kg. Cel pe care sta fata e de pe okazii.ro (suntem foarte pro-reciclat), tine pana in 22kg, eu l-am ochit :), impecabile amandoua, sub 100 de lei. Chiar le-am folosit foarte-foarte mult, o sa caut o poza :)

    RăspundețiȘtergere
  7. pai cauta! :) ... si zi-mi mai multe despre cel pe care s-al putea sa-l aveti de dat! :) ... ca sunt tare interesata de subiect! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am adaugat doua poze la sfarsitul textului.
      Probabil pe cel mic, din fata, o sa-l dam, vedem cum ne organizam, sa distribuim purandeii, in primavara.
      Cate kg are Vladimir? modelul asta tine pana la 15 kg, teoretic.
      Ma bucur daca va place genul acesta de plimbareala, noi foloseam bicicletele si inainte (dupa cum am demonstrat in povesti :) ), deci scaunelele au venit foarte natural.
      Daca nu folosesti prea mult bicicleta, si iei scaunele pe principiul ca o sa iesiti mai mult PENTRU CA aveti scaunele ... nu e un rationament prea corect, vor "rugini" intr-o debara. Dar voi stiti mai bine cum sunteti, inca nu te-am citit destul.
      La partea cu atitudinea fata de bucatarie empatizez maxim :))

      Ștergere
  8. eu mai bicicleam inainte de sarcini, dar nu ca voi... Oricum, sunt convinsa ca le vom folosi. Macar o data pe saptamana la o plimbare in w/e :)
    Vladi are ~9 kg acum, dar stiu din experienta Mariei ca nu va depasi 15 prea curand. Maria, la nici 2 ani are 13.
    Daca va hotarati sa il dati, da-mi un semn, te rog. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai am incheiat un brainstorming cu sotul (pe mess :) ) sa vedem cu upgradam domnisoara.
      Am gasit cateva solutii, inca analizam, dar pt distante mai lungi de ... 5 km, ea inca nu ar putea sa mearga singura pe o bicicleta proprie (pe care o cautam deja), nici macar trasa cu o bara (pe care am si gasit-o, doar ca e mai scumpa decat o bicicleta :) ), deci tot scaunelele raman de baza inca o vreme, mai ales daca iesim in 4.
      Pana in aprilie, cel tarziu, ne dumirim noi, te anunt sigur, esti prima pe lista :)
      Mereu uit ce diferenta mica este intre ai tai :)

      Ștergere