 |
| Raliul Sibiului 2012 |
Adica ne-am impotmolit in plan si am cautat alternative, la fata locului, caci nu eram pregatiti cu nici un plan B de acasa. Cand te inveti cu binele, adica sa-ti iasa la perfectie cam toate excursiile, cam uiti sa-ti mai faci planuri B :)
Ce ne-a impotmolit a fost marele Raliu al Sibiului, etapa a 8-a din Intercontinental Rally Challenge si etapa a cincea din Campionatul National de Raliuri Dunlop.
Poate voi stiti ce inseamna asta, pe mine nu ma pasioneaza masinutele foarte tare, si nu am aprofundat subiectul atat incat sa ajung la informatii despre astfel de activitati, atunci cand am trasat coordonatele excursiei cu Gatu Berbecului.
Recunosc, ulterior am gasit ca net-ul abunda in informatii despre acest mare raliu international, dupa cum mentioneaza si link-urile, mi-am asumat mea culpa :)
Dupa cum spuneam anterior, la Polovraci nu ne-am bagat pe motiv de mare balci de Sf Ilie, si bine am facut, la Voineasa era Cupa Romaniei la Hard Enduro, se pare ca treaba asta cu raliul mi-a scapat din vedere :)
Planul nostru era sa mergem, sa campam pe malul lacului Negovanu, sa petrecem o noapte linistita, sa umplem burtile si burticile mai mici de zmeura, afine, fragute si ce mai creste pe acolo in perioada asta. Eventual sa facem si o baie pe undeva pe traseu, pe unde isi amintea Buni ca a vazut acum muuuulti ani, o gaoace de apa marginita de ceva ce semana cu o mica plaja cu nisip foarte placut. Planul era curios dar n-am zis nu, am aruncat deci si ceva costume de baie+undite in bagaje, manati de canicula sa speram ca planul se va realiza si pe acest subiect :)
LE: Am gasit aici si referinte despre subiect, deci chiar exista locul cu pricina, chiar daca noi nu l-am vazut, nu stiu nici acum care era satul Ciupani :(
"In mijlocul satului, chiar lîngă sosea şi în dreapta ei, se găseşte fosta cabană Ciupari (571 m), un loc bun de cazare pentru cei ce şi-au propus să continue excursia pe jos spre Gîtul Berbecului. Poposind la această cabană, ne putem permite şi o baie în apele Sadului, într-un loc cu o mică plajă cu nisip fin."Am gasit si Ciupani-ul, lacul tot nu mi-l amintesc, dar presupun ca este Lacul Sadu de langa Ciupari din harta de aici, m-a ajutat sa deslusesc multe mistere :)
Tot raul a fost spre bine pana la urma, dar sa o luam cu inceputul ...
Ziua de sambata a inceput cam ametit oricum, am plecat de acasa mult mai tarziu decat obinuiam, dupa ora 10.
Valea Oltului a fost deosebit de frumoasa, ca intotdeauna, am trecut de Calimanesti-Caciulata, care forfotesc de viata in perioada asta, deja se aduna lumea pe la bazinele termale, Manastirea Cozia si ce o mai fi de vazut pe acolo.
Se vedeau in zare munti peste munti, domnisoara ne tot intreba daca mergem iar in Fagaras, retinuse ea ceva de cand am fost la Barcaciu, e o veste buna, i-am dat o bila alba :)
Am trecut si de Brezoi, am intrat in judetul Sibiu. La Boita am lasat Oltul sa se duca la treaba lui spre Avrig (sau sa vina dinspre, mai corect, sa nu derutam cititorii). Noi am mai tinut drumul spre Sibiu inca o bucata.
Intre Talmaciu si Ramnicu Valcea sunt exact 80 de km, am cotit-o spre Sadu. Gasiti un loc de joaca foarte frumos amenajat, intr-un parculet cu bancute, langa un cimitir mare :) la iesirea din Talmaciu.
Deja din Talmaciu incepusera frumoasele case sasesti, dar Sadu, 7km mai sus, a fost o adevarata revelatie pentru mine. Am mai vazut asezari sasesti, in plimbarile noastre prin imprejurimi, dar aceasta comuna marisoara este deosebit de frumoasa, casele sunt extrem de ingrijite. Probabil la impresia generala a contribuit si asfaltul proaspat turnat, din cate inteleg este o reabilitare gandita in special pentru faimosul raliu care tocmai s-a desfasurat :)
Iar de la Sadu in sus asfaltul este exceptional, uneori este doar pe un sens al drumului dar presupun, sper, ca se va finaliza in curand.
Curbele largi si dealurile ce se inalta in jur, deschiderea totusi fiind foarte mare, dau un aer maiestuos traseului, este o incantare! Pacat ca erau orele pranzului si AC-ul deja nu prea mai facea fata, in conditiile in care nu vroiam sa-l dam nici foarte tare, sa nu ne zobim creierii.
Intre Sadu si Rau Sadului sunt 14 km, aici este acest traseu minunat, nu ca restul drumului de pana acolo nu ar fi minunat. Sunt si cateva cabane/pensiuni ce arata foarte bine, pe acolo, majoritatea in apropiere de Rau Sadului.
Pe aceasta portiune ne-a depasit o masina de raliu! Noi extrem de incantati, n-am vazut-o foarte bine dar a fost cea mai deaproape-vazuta-masina-de-raliu-din-viata-noastra :)
Ne ziceam ca si-au ales ruta buna de antrenament :) Apoi ne-a mai depasit inca una! Ne-a dat ceva de banuit, nu erau in mare viteza, ambele de pana acum erau cu numere straine.
A treia masina (la vreo 10 minute) a fost un Logan neaos, care ne-a si claxonat sa ne dam din drumul lui, am ramas cu gust neplacut, oare de ce ceilalti doi de dinainte, strainii, se abtinusera de la claxonat, si tocmai romanul se gasise sa fie el nervos?! :(
Deja eram entuziasti sa vedem ce se intampla si odata ce ne-am apropiat de Rau Sadului am vazut mai multe masini de raliu parcate. Din pacate ne-a intampinat si un politist de circulatie care ne-a explicat foarte amabil ca drumul este inchis mai departe, datorita acestui raliu.
Mai aveam doar vreo 10km pana la Gatu Berbecului-Lacul Negovanu, dar vreo doua ore pana la 14:30 cand urmau sa se adune toate masinile pt raliu si sa li se dea startul in aceasta bucata. Start dupa care am fi fost lasati si noi sa trecem, teoretic.
Ni s-a spus ca totusi nu este un drum de facut cu masinuta noastra cu garda joasa, ni s-a indicat o poiana cu ceva cascade, desupra hidrocentralei SaduV, in directia respectiva, la mai putin de 2km de la iesirea din Rau Sadului.
Pe Buni deja o durea capul de la motoarele turate ale masinutelor si a spus ca nu e o locatie potrivita, in contextul respectiv, plus ca nu era atat de sus pe cat ne-am fi dorit noi.
Baietii tot suspinau pe langa masinute, sotul a fost extrem de mandru de latura barbateasca a fiului sau de aproape 3 ani :) Apoi a luat si fata sa o plimbe printre masinile de raliu, a avut si la ea cam acelasi succes.
Dar Matei ... l-a intrebat cate'n luna si in stele despre fiecare masinuta in parte, de ce are eleron, de ce are abtibilduri, de rollbaruri, costumele ignifuge ale participantilor, de admisiile de aer de pe capote ... Ar fi luat cateva masini ... sa doarma cu ele in pat, si tati al lui la fel :)
Cu greu i-am deslipit de acolo, erau aproape cu lacrimi in ochi amandoi :)
Dupa aproape o ora am hotarat sa ne retragem, incepea sa se aglomereze micul sat, si nu vroiam sa incurcam. Am realizat ca nu avem sanse sa trecem dincolo de linia de start, in ziua respectiva, desi sotul mai-mai ca ar fi cautat o galeata cu var sa-si faca dungi pe masinuta, sa participe si el :D
Am facut cale intoarsa spre Sadu, ne-am mai intalnit cu cateva masini de raliu pe traseu, cu masini de BGS, pompieri, salvari, se pregatea o mare desfasurare de forte acolo, dupa cum urma sa aflam de pe la bunicii care s-au uitat la TV. Din "pacate" personajele politice le-am ratat :)
Pe drumul proaspat asfaltat, pe care il laudam la inceput, Matei a inceput ca "taaatiiiiii, nu faci si tu ca masina de laliu?", pe urma a inceput si fata :) si tati atata astepta, a facut cateva accelerari in forta. Nu suntem iresponsabili, am depasit niciodata 80km/h si demarajele erau foarte scurte, pe linie dreapta, cu vizibilitate excelenta, franat lent, totul in mai putin de 1km.
A facut asta de 5-6 ori, drumul era foarte liber, cu exceptia acestor vehicole, de pe sensul opus ce se indreptau spre startul raliului, cu care ne intalneam ocazional.
A fost un deliciu, mai putin pentru Buni care nu e deloc fan ... raliuri :)
Ajunsi la Sadu ne-am "cumintit", le-am explicat in mai multe randuri de ce nu se mai poate sa facem ca si masina de "conculs" :)
Zona este deosebit de frumoasa si am planuit ca vom reveni pentru a duce la capat si planul cu Gatu Berbecului.
Am iesit din Talmaciu in soseaua mare Valcea-Sibiu. Am luat-o spre Valcea si cu putin inainte de iesirea din judetul Sibiu (2km), am cotit-o stanga pe Valea Lotrioarei, incercand sa gasim o alta locatie pt planul nostru cu camparea.
Buni isi amintea locurile acelea ca fiind destul de pustii, dar amintirile ei aveau mai bine de 20 de ani. A ramas surprinsa de cat de mult s-a construit pe acolo, in special pensiuni, in primii 5 km.
Drumul este forestier dar practicabil, dupa 10 km a devenit foarte greu practicabil, noi tot insistam sa ajungem mai sus, era frumos dar drum prin padure si nu urcasem foarte mult. Dupa ce am mai mers cativa km cu minunata viteza de 10-15km/h ne-am hotarat sa intoarcem, mai greu de gasit loc pentru intors. Ne place noua in padure si salbaticie dar nici chiar asa.
Gasisem un loc aproximativ ok de campare ceva mai jos, am zis sa umplem burta de zmeura si sa ne intoarcem acolo.
Cand am gasit o curba mai larga ne-am parcat. Am stat cu respiratia taiata cand a aparut un urias camion de transportat busteni. Urca la munte, avea doua "remorci" dupa el, nu una singura, din fericire era gol, cred ca daca ar fi fost plin era si mai impresionant.
Dupa ce ne-am echipat sa ne facem plimbarea dupa cules diverse, am vazut o mare pata de ulei sub masina, am inghetat! Luasem 3-4 bolovani la bord chiar daca sofatul fusese impecabil ...
Sotul a hotarat sa se duca cu masina mai jos, la locul de campat, sa surubareasca acolo ce se putea, in curba nu avea deloc pozitie, apoi sa ne astepte cu cortul montat si toate cele, in cazul fericit, noi am mai ramas la cules de zmeura. Dupa o jumatate de ora am luat-o la vale si am tot numarat cu spaima picaturile de ulei, cam ca in Hansel si Gretel.
L-am gasit plin de praf si ulei, dupa cum se bagase pe sub masina, a zis ca e fisurata baia de ulei, a folosit ceva praf de pe drum pe post de plastilina-superglue :)
Am concluzionat ca nu-i de gluma, ne faceam probleme daca vom ajunge la drumul mare cu uleiul din recipient. Oricum parca nu se desfasura cum trebuie excursia, canicula se simtea si pe acolo, nu era aer, trageai de tine sa te misti, era o uscaciune infioratoare, chiar si urzicile erau ofilite, si asta pe marginea paraului ... un parau foarte frumos altfel.
Asa ca am strans din dinti, am mers cu precautie, copiii ne simteau stresati dar au adormit, au dormit pana in poarta casei. La iesirea in E81 a mai verificat o data nivelul la ulei si vestile erau bune, se pare ca "lipiciul" facea treaba.
Am oprit pe marginea drumului si am cumparat o galetusa de zmeura proaspat culeasa. Zona abunda in "culegatori" pe Valea Oltului, si am zis ca macar cu atat sa ne scoatem si noi parleala. Noi mancasem ceva dar pentru bunici culesesem doar o jumatate de sticluta si era pacat, era atat de dulce si parfumata ... imediat a umplut masina cu parfum, si desi copiii dormeau, noi 3 astia "mari", am dat gata aproape un sfert din ea pana acasa. Mai bine ca dormeau ca altfel nu stiu cum ar fi scapat de zoaie saraca masinuta :)
Am mers ceva mai sprinten ca de obicei spre casa si am reusit sa ajungem teferi, desi puuutintel tensionati :)
Am concluzionat ca nu mai plecam fara plan B si C de acasa :) si nu pe canicula, tot la noi in curte e cel mai bine, la poalele Capelei, la umbra, maxim 32 de grade la umbra, vegetatie vioaie si noi deasemenea :)
Deci aista fu povestea unei excursii partial ratate :)
Masinuta se trage pe dreapta o vreme, macar pana mai uitam de spaima si o luam iar pe coclauri :)
Dar cortul si sacii de dormit stau frumos impachetati in pod, ne asteapta pregatiti pentru noi aventuri.
Numa' bine a fost ca azi am avut timp sa ne mai odihnim si sa mai fantanim printre picaturi.
A ... cred ca nu v-am povestit despre fantana la care facem fittnes de aproape 3 luni ... in curand :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu