Pretioasele SH-uri

Imi plac lucrurile care au o poveste, spusa, ghicita sau doar imaginata, nu conteaza.
Imi place sa ma uit prin anticariate dupa tot felul de obiecte ciudatele si sa-mi imaginez povestea din capul creatorului sau povestile oamenilor prin mainile carora au trecut.

Imi plac filmele care prezinta trecerea prin lume a tot felul de obiecte. Mi-au placut mult "Red Violin", "Amelie", vreo doua despre povestile unor tablouri ale caror nume nu-mi vin acum in minte, povesti despre bijuterii sau tot felul de obiecte mostenite/furate/ratacite, care au imbunatatit sau impovarat viata celor ce le-au posedat.

Imi place sa colind prin Second Hand-uri pt ca mai mereu am surprize placute legate de calitate sau pret, bonus diverse detalii marunte care ma fac sa plutesc in lumea povestilor.

Paranteza: i-am luat sotului niste pantaloni de vara, usor evazati, acum vreo doi ani. Acasa, probandu-i, intr-unul din buzunare a gasit o hartie de 20 de euro!
Pantalonii i-am pus in sacul de donat, din primavara asta, pt ca i-a purtat o singura data de cand i-am luat, dar si-au meritat periplul prin casa noastra :) Au costat 5 sau 10 lei, nu-mi mai amintesc exact.

Intr-una din putinele excursii cu mine, la SH, sotul si-a gasit super-geaca de motociclist Dainese, la 20-30 de lei. Era smotocita, parca si putin stropita de noroi, si aruncata intr-un colt, a ochit-o si nu vroia sa-i mai dea drumul, era ca un copil mic :) Am curatat-o si deja are 4-5 ani decand o poarta si inca nu arata chiar groaznic. Intamplator a mers cu un var, cateva saptamani mai tarziu dupa ce o cumparase, sa se dea cu niste motociclete de teren, pe niste dealuri. A fost extrem de mandru ca varul i-a remarcat geaca. El (varul) avand niste incaltari de la firma respectiva, luate din State, de niste sute bune de dolari :)
A! Sotul nu e motociclist de fel. Adica el ar vrea, dar nu-l lasm noi, ca ne place de el si-l vrem cat mai mult pe langa noi, de preferat cu capul si toate membrele intacte.
Bicicleste asiduu de cand se stie :)

Pe prima bicicleta fara pedale scria "Darian on tTur". A fost luata de la magazinul nostru preferat de second-uri (nu are carpe ci tot felul de alte minunatii), la 60 de lei.

Atat de simpla, de superba si de usoara ca n-as fi crezut ca exista. Pe cand suratele ei mai motate (doar noi, ca mai bune sigur nu erau) treceau lejer de 300 de lei. Cam mult pt un an sau doi de utilizare/ sau nu, ca nu sti niciodata cat de mult o va folosi copilul. Matei a folosit-o aproape zilnic, mai bine de un an de zile, nu exagerez.
M-am bucurat sa pot lega, de ea, o poveste despre copilasul Darian, care probabil a posedat-o la un moment-dat, si astfel sa le intaresc copiiilor ideile bune despre reciclat si cautatul lucrurilor bune nu neaparat in aspectul exterior.

Evident lucrurile luate de la SH nu sunt intotdeauna fara cusur, si nu cumpar numai si numai de la SH. Cred ca e o proportie de 50%. Unele mai au o pata, o julitura sau chiar cate o bucata lipsa, dar le-am spus copiiilor ca trebuie sa vada mai departe de atat. Desigur ca nu iau toate jafurile, in nici un caz, dar i-am invatat ca lucruri bune, uneori mult mai de calitate decat in magazinele noastre, se pot gasi in aceste locuri, aduse de la oameni care traiesc in alte conditii si au alte pretentii de la lucrurile care ii inconjoara, cum ar fi: sa se bucure de o calitate reala, a unor lucruri bine facute.
Trebuei doar sa ai rabdare si uneori timp, sa cauti. Prefer sa fac asta mergand la sigur, in unele SH-uri, decat sa ma umplu de nervi, in unele magazine din Mall, unde cheltui o sacosa de bani, si nu rareori am surprize neplacute in privinta calitatii produselor. Macar la SH, daca ajung acasa si observ un defect pe care nu l-am sesizat in magazin, am pierdut 5-10 lei, rar 20-30. Nu-i bai!

Le-am explicat ca si noi dam mai departe, sub o forma sau alta, lucrurile care nu ne mai trebuiesc sau nu le folosim constant, deci nu se justifica sa le mai tinem in casa, pt ca sunt oameni care poate au nevoie de ele mai mult decat noi.

Le-am cumparat copiilor diverse hainute, de-a lungul timpului, pe unele din ele, in special geci, am gasit scris, pe o eticheta din interior, nume si prenume, uneori si telefon. Ce idee grozava! La noi nu prea este conceptul asta si mi se pare atat de folositor. Le-am explicat copiiilor mei ca poate folosi la a fi gasita hainuta, daca este ratacita, sau mai rau, daca se pierde copilul, si ca acel copil a avut niste parinti foarte grijulii si iubitori (sau macar practici :) ) daca au facut treaba asta.
Ma mai intreaba uneori daca le-am mai luat hainute "cu nume" si sa inventam povesti despre ele :)
Aud ca ideea de garage-sale incepe sa prinda contur si la noi, bine ar fi sa se mai destupe lumea la cap si sa nu se mai uite de sus, la tine, cand te vede intrand sau iesind dintr-un SH.

Rucsaceii de gradinita au facut mare valva toamna trecuta. Pana atunci nu avusesera pt ca nu considerasem necesar, mergeau si la program lung si primeau acolo toate cele. De cand au inceput gradinita de 4 ore, au gustare si apa la ei, si a inceput intrecerea cu "ba al meu e mai frumos" :)
Al lui Matei a fost 18 lei, i l-am luat in octombrie, de ziua lui, desi ii cumparasem un altul, cu o luna inainte. Mi s-a parut mortal design-ul, si Matei este extrem de atasat de el. Este construit impecabil, ca un adevarat rucsac de munte, doar ca in miniatura si fara cadru. Al drei este Paddington, la fel de impecabil facut doar ca mai de fete si mai putin practic, mai mult estetic :) Ambele cred ca ii tin pana intra la scoala :)

Cortul super-smecher si aproape nou, de 3 persoane, pe care l-am luat vara trecuta parca, ne-a insotit pana pe varful cel mai inalt al Transfagarasanului, si eu ma gandeam cum se amuza sotul, cand il desfaceam acasa, ca cei care l-au avut inainte au fost niste novici, si nici nu l-au folosit mult. Nu s-au priceput sa-l impatureasca bine, mai avea si fire de nisip prin buzunare. Oare ce Mare o fi fost? Or fi avut copii? O fi fost aruncat pe motiv de domn, sau doamna nesatisfacut/a de exeperineta campatului? :)
Te poti distra zile si nopti in sir, cu astfel de rotocoale pe creier. Daca tot e acolo, de ce sa nu-l folosesti? :)

70 de lei parca a fost cortul.

Bucicleta mea cea noua, care implineste jumatate de an de cand este in posesia mea, a fost probabil a unui copil (e produsa de o firma ce face biciclete pt copii, Puky, fiind "numarul" cel mai mare din gama ei), unul care nu a folosit-o mai deloc judecand dupa gradul foarte mic de uzura.

M-am intristat gandindu-ma ca acel copil, care a primit o bicicleta atat de frumoasa, nu s-a invrednicit sa o foloseasca. Mie bicicleta mi se pare un mijloc de transport, si de distractie, de ne-egalat. Probabil a preferat sa faca fundul mare, si creierul mic, pe un scaun, in fata unui computer sau ceva asemanator. Norocul meu! :D
Pe site-ul producatorului este 400 si ceva de euro, noi am luat-o cu 450 de lei.

Sacul cu hainute aproape noi, 0-6 luni, primit de la niste prieteni, pe ultima suta de metrii, cand eram insarcinata cu primul copil, a fost o reala comoara. Am mai cumparat si eu ceva maruntisuri dar cand vedeam ca este 20-30 de lei o bucatica de carpa de bubmac ... imi venea sa-i strang si mai tare la piept. Dealtfel atunci cred ca am si descoperit conceptul de SH, si utilitatile lui enorme, pt ca nu fusesem deloc invatat sa gandesc astfel. Mama inca se mai mira si acum, si se uita uneori realmente cu sila, cand ii spun ca le mai cumpar copiiilor de la SH sau primesc, fara nici un stres, lucruri de la prieteni.
La inceput chiar se opunea vehement, acum s-a mai calmat. I-am spus ca nu este neaparat vorba despre bani (desi nu este deloc de neglijat) ci despre un concept in sine. De ce sa se arunce niste hainute purtate doua-trei luni, cand ele se mai pot folosi, in perfecta stare, la inca 4-5-7 copilasi. Inteleg ca suntem o societete de consum si trebuie sa se produca, si lumea trebuie sa aibe serviciu, dar nici chiar asa!

Micutul notebook, de 12", Samsung Q20, de pe care scriu acum, e luat de pe Okazii.ro acum vreo 3 ani. A fost 600 de lei parca. Putin cam mult, pt vremea respectiva si finantele noastre, dar si-a scos banii din economia la energie facuta din faptul ca am inlocuit un desktop mare si galagios. Bonus mobilitatea, nu atat plecat cu el pe coclauri (desi avea doua baterii interschimbabile, ambele erau cam uzate, lucru la care ne asteptam) dar l-am putut tavali prin toate colturile casei si in toate pozitiile. Nu are rost sa va explic despre mobilitatea unui laptop, chiar si tinut constant in priza :)
Are un mic halou, in centrul monitorului, lucru nementionat in anuntul de vanzare, si care ne-a suparat putin, dar am trecut peste, e foarte putin sesizabil si deja face parte din farmecul lui. Are si docking station de care iar ne-am entuziasmat tare dar realmente este putin folositor.
Mi-a devenit atat de drag incat i-as ierta cam orice, ar trebui sa ma mai duca niste ani, chiar daca da semne de oboseala.

Tot pe Okazii.ro am gasit, acum cateva saptamani, si bicicleta Luanei. Era cu predare personala, in Sibiu, dar ni s-a potrivit asa de bine de parca ne astepta exact pe noi :)

50 de lei, tot Puky

Acum cateva zile i-am spus sotului sa mai treaca pe la magazinul "nemtesc" (adica "prietenii" nostrii care "importa" din DE, de unde ne-am tot luat roti sub diverse forme, si nu numai). Am vazut ca, printre altele, adusesera o multime de biciclete, dupa Paste, iar lui ii cam trebuie, noua ne-a tot luat dar el umbla tot pe cea cu care a venit din Danemarca, acum 8-9 ani. Cand m-a sunat, terminasem cu serviciul, eram la posta, si imi spune "sunt la "nemti", vino repede sa ma salvezi ca am fibrilatii! " :)
Ne-am invartit vreo ora pe acolo. Gasise o frumusica, de aluminiu, mai usoara ca a mea, la un pret rezonabil. Nu era 100% comvins, desi a spus ca la pretul acela probabil nu va mai gasi, curand, ceva la fel de bun. Am plecat, in schimb, cu o trotineta care serveste intregii familii :) Rabdare ca revin la ea si explic! :)
Si a ramas ca vom reveni, sapt viitoare, pt o ... mini-masina de spalat (ceva de genul), ca sa nu mai stea cosul de rufe cu varf, pt ca se strang cate 3-4 chestii, de cins'pe feluri, care nu merg combinate intre ele, la masina de spalat, dar nici nu-mi vine sa pornesc masina doar pt atat, asa ca stau cu saptamanile zilele, plimbate de colo-colo, pana las eu balta altele ca sa le spal pe dansele de mana.

Trotineta este o firma smechera, nemteasca evident, are o roata in fata si doua in spate, deci sta singura daca o pui in picioare. Aduce realmente mai mult cu o placa de skateboard doar ca are si maner. Maner cu "bila", nu asa :) Adica nu maner standard de trotineta, in T, ci un singur bat, cu o bila de cauciuc in capat. La aspectul acesta a comentat, cel mai tare, dra Lu, dupa ce i s-a domolit sclipirea din ochi, vazand trotineta :)

Este conceputa mai mult pt adulti, de aceea si suporta pana la 100kg, si defapt sotul si-a luat-o pt el :D
Dar e baiat darnic si o imparte cu toti, chiar se potriveste-manusa pt fiecare membru al familiei, in ciuda dimensiunilor noastre cum nu se poate mai diferite. Am testat-o chiar si eu, merge super! Iar el e pus serios pe treaba, vrea sa mearga cu ea la serviciu! :)
Si ce m-a atins cel mai tare la Dumneaei, a fost faptul ca, tot invartind-o, a intros-o cu rotile in sus, si pe spate scria asta:

Desigur ca pt dumneavoastra nu inseamna nimic, dar eu tot asud, de niste saptamani bune, la concursul Kadiei, care Kadia, saptamana asta, este la New York, printre altele, sa cumpere si tableta pt castigatorul concursului :)) Nu-mi fac iluzii ca as fi eu dar nu am putut sa nu ma amuz de conexiunea ce s-a facut in creierul meu :)

Tot intr-un SH am gasit si vesta reflectorizanta a fetei. Nu mai stiu dupa ce intrasem sa intreb, si am vazut un colt reflectoriznat sub un teanc de chestii.  Era iarna si se inseara repede afara, noi mai ieseam cu copiii pe biciclete si nu prea aveam cu ce sa-i echipam. Uneori mai mergeam si pe stradutele din spatele blocurilor, unde era multa vanzoleala de masini, deci ar fi fost bine, ca macar copiii, sa fie cat mai vizibili.
Am intrebat entuziasmata daca e o vesta reflectorizanta si vanzatoarea mi-a raspuns "da, dar este pt copii". Ha! Exact pt copii cautam dar nici nu speram sa gasesc. M-as fi bucurat sa fie chiar si de adult si sa o infasor in ea, pt ca in momentul respectiv inca nu descoperisem de unde se pot cumpara nici cele de adulti, aveam doar una singura, si o tot roateam intre noi,  o primise sotul de la un echipaj de politie intr-o seara. 5 lei vesta, era cu eticheta pe ea.

Acum un an am vazut undeva un aparat de epilat, la 70 de lei. M-am tot invartit pe langa el dar nici macar nu l-am testat, nu stiu daca era nou dar era in cutia originala si cu toate componentele la el. Am zis ca inca ma mai tine cel pe care il am (un Brown, de vreo 10 ani deja) Pana la urma m-am facut ca uit de el si uitat a fost. Zilele trecute ajung din nou pe la magazinul acela si ma dau in vorba cu vanzatoarea, exact despre aparate de epilat, pt ca, evdent, incepe sa ma lase Brown-ul. Si ea imi spune "nuuu, n-am mai primit! Am avut unul buuun acum vre-un an de zile, mi-a parut asaaa de rau ca nu l-am luat pt mine, era dinala care merge si sub apa, e 800 de lei in magazine!" Mda, exact acela pe langa care ma invartisem, nehotarata, si eu. Bonus imi spune ca o cunoaste pe tipa care il cumparase si stie ca e foarte multumita de el. Grrrrr

Deja exagerez cu povestile, si inca as mai avea o multime :)

Imi place sa ma gandesc si la obiectele pe care le-am dat eu.
Majoritatea lucrusoarelor inca bune, ramase mici si de la Matei, ajung cel mai adesea la Raducul cumnatei Marmotescu, cu 10 luni mai mic decat prichindelul nostru. Nu ca ea n-ar avea bani sa-i cumpere, dimpotriva, dar are si ea aceleasi principii sanatoase ca si noi, cum ca lucrurile nu trebuiesc irosite. Traficul merge in ambele directii: si ea ne-a trimis o multime de chestii primite de la prietene cu copii mai mari, sa le purtam noi mai intai si apoi sa le returnam, cand ajunge si Raducu la dimensiunea potrivita pt ele.

Ma gandesc ca poate plasele cu lucrusoare sau jucariile lasate langa ghena, bucura o casa cu multi copii sarmani.
Sper ca pantofiorii lui Matei, numarul 19, aproape nepurtati, au bucurat-o la mers, cand abia ii deprindea tainele, pe Lioara Adei Demirgian.
Scaunul alb, cu masuta, de la Ikea, in care se aseaza bebeii pt servit masa, sper ca inca o mai bucura pe Sofia Printesei Urbane!
Nebulizatorul folosit pt cateva luni, sper ca a ajutat-o mai mult pe Arika Monei, si sper sa-i mai si ocoleasca virozele, si alte poveri, de acum inainte.
Vienela imi comunica, despre bicicleta albastra, trimisa catre ea in toamna, prin Posta (!!!) ca o folosesc constant, atat ea cat si sotul si fiul, in ciuda faptului ca este o bicicleta de 24 de inch, iar ei au toti peste 1,70 :) Si spunea ca sotul nu crede ca cineva i-ar trimite o bicicleta, gratis, pana nu a primit-o :D
Sper ca babyheller-ul trimis in jud Bacau, a fost foarte putin folosit de fetita de 4 ani, pt ca, si ea, s-a reparat singura, fara sa bage foarte multe otravuri in ea.
Carutul pe care l-am luat acum doi ani, de pe Okazii, pt Matei, si l-am folostit abia doua-trei luni, este acum al unui baietel crescut de o mama tanara si muncitoare dar singura, care nu-si mai rupe bratele purtandu-l peste tot pe grasunel.
Rochitele si alte acareturi, putin purtate, ale Luanei, sper ca o bucura, macar putin, pe micuta Ioana, a Ligiei, si pe alte fetite care, printr-o imprejurare sau alta, le-au primit. Si Ligia sa ma ierte ca m-am lenevit cu comenzile de bunatati, de la ea, in ultima vreme :)
Doresc ca, si anume, Kefirul si kombucha pe care le tot imprastii prin tara si peste hotare, de niste ani deja, sa fi ajutat, macar un milimetru, toti oamenii simpatici la care au ajuns.
Hai sa inchid lista! Nu e doar name dropping, dar uneori imi e mai usor sa-mi amintesc, asa rapid, de oameni cunoscuti pe net, cu care imi si este mai usor sa mentin legatura.

De-asta ... un gram de sanatate si un gand bun, si numai o data pe an, daca imi este gandit de niste oameni, din cand in cand, eu ma simt protejata de toate goangele pe care am putea sa le luam, trecand prin SH-uri, si mai ales ma protejeaza de toate prejudecatile oamenilor care nu inteleg conceptul de a recircula bunuri.

Am facut sectiunea cu "Donez" pe blog dar nu m-a tinut de ea, desi am tot dat lucruri, am tot uitat sa le pun si acolo ... Zilele astea trebuie sa fac poze la o șa (de pus pe cal) ce se invecheste aiurea prin pod, de niste ani. Am auzit eu ca s-ar vinde pe net. Nu e achizitita mea, pt ca eu nu folosesc si nici nu as considera ca merita facuta o astfel de investitie, dar am fost insarcinata sa o "marit" :)

De ce sa dai o carca de bani ca sa cumperi niste lucrui pe care le fol f putin? Ma refer mai ales la chestii pt copii, care cresc f repede. Poti gasi acele lucruri si prin alte metode, la costuri mult mai mici si de multe ori de o calitate f buna. De cate ori nu le-am gasit chestii de la Palomino, George, Beneton, H&M, SuperFit, Geox Next, Marks&Spencer, Solomon (bocanci pt sot) si multe altele, la preturi derizonii, cateva zeci de lei, sau nici macar. Unde pot sa gasesc, in Ro, chestiile astea, de noi? Si nu erau doar niste etichete pe niste carpe, chiar aratau, si se comportau, cum trebuie, omeneste.
Din nou, nu sunt doar name droppings ci hainute, incaltari, accesorii pe care le am in casa, la momentul de fata, fara sa fi falimentat fondurile familiei! :)

NB: Desigur ca toate detaliile mentionate pe produsele SH pot avea cu totul alte povesti. Eu inclin clar pe partea pozitiva :) Ce am scornit eu a fost o interpretare pur personala, legata de contextul si momentul in care s-au produs.
Ia! Va arunc manusa, cine inventeaza sau povesteste ceva frumos despre o posesiune din locuinta lui, care a mai apartinut anterior cel putin unei persoane? :)