Cum pofta de ciuperci abia ne-a fost deschisa de plimbarea pe dealul Petrisor, dimineata urmatoare am luat-o spre dealul din spatele casei (vorba vine), crezand ca avem sanse la mai multe ciuperci pe acolo.
Acest deal este ceva mai abrupt si mai stancos (inaltime maxima 500m) fata de Petrisor, care este mai argilos si deci mai lin si mai intins, plus defrisat pentru constructii si cu perspectiva mai frumoasa asupra orasului, dupa cum s-a vazut.
O familie frumoasa de dealuri, pe care sotul se lauda ca a facut orientare turistica, niste ani buni, in scoala generala :)
Am purces cu bicicletele copiilor din dotare, pentru a le usura accesul, si a nu fi obositi deja pana sa ajungem sa intram in padure.
Domnisoara a ales noua ei bicicleta cu pedale, fratiorul pe cea fara pedale (mai mult noi le-am carat pe amandoua :) ).
Pana sa ajungem pe deal, sunt cateva strazi mai in panta, incepand de acolo, tati s-a inhamat, la propriu, cam asa :)
Aici le arata un melc pe trunchiul copacului, nu copacul.
Copacul era usor vizibil :) ceva mai mare, in circumferinta, decat sotul.
 |
| Copac cu melc :) |
Domnisoara vorbea incontinuu, dar era simpatica.
Atunci cand mai tacea, se mai auzea si fratiorul manifestandu-si verbal (si nu numai) entuziasmul.
Padurea impresionanta
Am zarit si prima ciuperca, comestibila am zis noi.
Acasa, ochiul experimentat al soacrei, a zis ca nu.
Am crezut-o pe cuvant si nu ne-am riscat.
 |
| Amanita phalloides |
Apoi ne-am entuziasmat la rascovi, dar nici acestia nu erau din cei buni. Cand le rupeam palaria (tulpina nu are rost sa se culeaga, nu are valoare nutritiva f mare), secretau un lichid alb, laptos, asta ne-a dat de banuit, dar am continuat sa culegem cam pana la un kg. Ca sa fim prevazatori, ne-am spalat bine pe maini, dupa cules.
Acasa am aflat ca daca ar fi avul lichidul de culoare portocaliu-roscat, ar fi fost Lactarius deliciosus/L. deterrimus/L. salmonicolor, deci o delicatesa.
In cazul nostru este vorba despre Lactarius torminosus, nu chiar otravitor-letali dar nici o fericire, la gunoi si dansi
 |
| Rasovi-flocosi (Lactarius torminosus) |
Am urcat pante
Am coborat
Ne-am odihnit :)
Ne-am pozat cu Padurea
Le-am facut si filmulet cum tropaiau (domnisoara canta, dar nu am reusit sa o prind, se aud doar pasarelele)
Am mai capturat niste frunze de nuc, pt a spala pleata stimatei povestitoare. Am cules si ultimele flori stinghere, de soc, pe care le-am adulmecat mai mult. Erau in plan oricum, speram sa mai prind o ultima mana de flori, parca sezonul de socata se termina mereu prea repede.
Le sta bine la borcan, nu-i asa? Mai ales cu perspectiva dealului de pe care tocmai coborasem, pe fundal :)
Si gata :)
Raman la parerea ca se transporta mult mai usor copiii daca le pui roti, motiv pentru care am si vrut experimentul (destul de extrem) cu dealul Capela, care se remarca prin ruperi de nivel foarte mari si dese. Cu siguranta fara biciclete ar fi obosit copilasii mult inainte de zona cu ciupeci, dec consider ca a fost un experiment de succes, chiar daca unele sectiuni erau intr-adevar prea abrupte ca sa le poata aborda copiii pe biciclete (adica unde nu m-as baga nici eu, n-o sa-i pun pe ei :-) ).
RăspundețiȘtergere