Tarta ... mirobolanto-emotionanta!

Zilele trecute am luat-o la citit pe Forfecutsa, ca mi-e tare drag de ea si nu prinsesem ragaz sa aflu mai multe despre dansa.
Si pe la luna iunie a lui 2010, ma pocneste don'soara, cu o descriere de tarta ... asa cum imi place mie, adica o chestie teoretic simpluta, care necesita mai mult rabdare decat indemanare dar descrisa intr-un mare fel ... de iti vine sa musti din monitor :)

Am inspirat adanc si am inceput sa ... tai de pe lista.

Caramelul imi place foarte tare, dar cafeaua nu prea, da stiu, fac parte din cei 0,1% de pe planeta carora nu le place cafeaua, nici nu fumez, nici nu prea alcolizez (adica da, dar dupa doar 200ml de bere :)  deci prefer sa ma abtin).
Deci nu cafea in combinatie, mai era insa o problema: lapte condensat n-am folosit niciodata, sigur trebuie sa existe si la mine'n sat, insa nu mi-a sarit in ochi, de pe rafturile market-ului niciodata, nici nu l-am cautat in mod special, si cum prefer sa fac retete cu chestii de pe langa casa omului (nu sa umblu ca bezmetica, in hipermarket, special dupa ingredientul X) am zis ca aman. Recunosc, nici ideea de a mesteca-si mesteca-si mesteca, nu ma incanta prea tare, chiar daca am primit asigurarea scrisa, in mai multe randuri, ca merita. Am hotarat, se amana.

Ganache de ciocolata neagra mmm ... si treaba asta suna deosebit de interesant, chiar daca nu ma omor dupa ciocolata neagra (mi se pare ca aduce a cafea, deci ... e logic), si s-ar fi bagat si copiii la portie, deci nu prea mergea, si nici cu smantana lichida nu am prea lucrat ... mi-a fost jena sa-i spun asta Monicai :) Deci se amana si asta ....

Buuuun ... dar blatul era foarte posibil, si-mi suna bine, chiar bine detot :)

Deci compilam (asta cu Monica pe Mess, cu o zi inainte)

"

Ingrediente:

Aluat tarta

125g unt - dupa unitatile mele de masura o jumate de pachet de unt plus un sfert din cealalta jumatate:D ( a naibii matematica)
90g zahar - cam 4 linguri generoase
1 ou
250g faina

Aluatul de tarta este cel mai simplu ever. Este tipica reteta de aluat frantuzesc pentru tarta ever, iar eu , sincer, nu fac decat sa amestec toate minunatiile de mai sus, pe sistemul unt+zahar+ou + faina = love. Daca vreti reteta "a la carte", please visit Mazilique (de unde m-am inspirat si eu ) este mult mai chef si atenta la detalii decat mine si, trust me, all her recipes turn into magic:D.
Asea, odata amestecate toate cele de mai sus, ar trebui sa rezulte un aluat destul de ferm insa usor de modelat. Acoperiti-l cu o folie alimentara si dati-l la frigider for a couple of hours sau la congelator juma de ora, daca n-aveti timp.
La fel de bine, este un aluat ce poate fi pregatit din timp si pastrat la congelator ;)

Odata intarit, se arunca gingas intr-o tava de tarta, usor unsa cu unt, se inteapa din loc in loc si se coace aproximativ 15-18 min la foc mediu, pana incepe sa arate a biscuite. Reteta spune ca ideal ar fi sa-l coaceti in primele minute cu o hartie de copt si niste boabe de fasole deasupra, ca sa nu se umfle.
Again, lenea si experienta mi-au demonstrat ca e bine mersi si fara boabele de fasole. Se umfla putin la copt, dar isi revine:D, asa ca it;s your choice.

"

Cumparat unt, extra-oua (ca suntem fani oua cu totii, dar nu mai des de doua ori pe sapt, la teflon, o lingura de ulei si trei de apa, la capac, moi), faina inca exista in stocuri, de la mamaia de la tara, zahar exista.

Suflecam manecile (adica me, myself and I, cu Monica asistenta pe Mess :) ) si printre doua telefoane, trei cantariri si un milion de alte treburi, am reusit sa arunc in congelator un bulgaras infoliat, inainte sa plec la gradinita dupa copii. 

Bulgarasul ... cam nesatisfacator, mai mult "cremos" decat "plastilinos", M m-a convins sa-l scot din congelator si sa-i mai adaug faina, la 5 min dupa ce-l inghesuisem printre diverse chestii lacto-vegetariene congelate. 

L-am lasat in plata ... congelatorului si m-am dus dupa copii.

Erau orele pranzului, prima zi de gradinita a lui Matei.

Culcat copiii, am reluat firul discutiei pe la ora 15. Monica s-a crispat putin cand i-am spus ca bulgarele e in congelator de 3 ore iar in 10 min vreau sa-l arunc in cuptor :) 

De acolo au decurs tot felul de sicane (eu pe ea), care sper ca au facut-o sa rada. Au incetat brusc cand am realizat ca incepe sa ma sicaneze si ea pe mine si riscam sa fac aluatul praf, din motiv de prea putina experienta, nu ma pricepeam cand glumea si puteam sa iau de bune glumele la care ea probabil nu se gandea ca "ar pune botul" cineva :)

Aluatul fiind moale de la inceput ... cam asa a si ramas, nici gand sa-l pun pe masa infainata si sa-l mai obosesc, era super-cremos, l-am aruncat in tigaia cu peretii detasabili, l-am intins cu lingura, nici gand sa-mi ajunga sa-l urc si pe pereti, a ramas ca o clatita. 

La cuptor a stat vreo 15 min (mirosea de imi venea sa ma arunc pe geam, cred ca ar fi mers si niste nuci, asa pt plus de masochism), glumeam din nou si dupa 25 de min eu o intrebam pe Monica daca pot sa-l scot :)

S-a facut numa' bine, usor crocant pe margini (data viitoare il uniformizez mai bine, sa fie crocant peste tot), a asteptat cuminte la racit vreo jum de ora, am deschis repede geamurile sa aerisesc, nu ca nu era de bine, dar daca se trezeau copiii n-ar mai fi apucat sa fie desertul de la ora 5, ci s-ar fi mancat instant pe post de biscuitei, sau ar fi rezistat cu greu, cu urlete, pana sa vina si gurmandul sef sa-l guste si el.

Pana s-a racit am facut si ... umplutura, vorba vine, chiar ma intrebam cum va sta maglavaisul pe clatita daca aceasta nu are pereti! 

Maglavaisul a fost: o mana buna de zmeura de-congelata, blenduita cu doua banane bine coapte si o cutie de mascarpone (idee de la Monica, cred ca mergea si doar cu fructe, ar fi fost mai usurel pt fizic, dar  nu regret deloc ca m-am last dusa in ispita). 

Intins maglavais peste blatul racit (doar jumatate ca am facut prea mult, daca avea pereti mergea si tot), dat pe terasa ca tot erau -3, si luat in primire ceata care tocmai se trezise de la nani de pranz.

Jumatate de ora mai tarziu se intregeste familionul, il hranim si pe tati cu ceva mai consistent, ciugulesc si copiii, si vine tartaaaaaaa :)

Lumea se minuneaza, aplauze, tati se bucura ca are desert, fata se bucura ca e cu crema roooooz, Matei se bucura din principiu ca el mananca orice.

Se portioneaza, ma bucur ca a avut si crema ceva timp sa se imbatzoseze, se asezoneaza cu o felie de ananas si cu un pahar de suc facut din zeama de la zmeura si zeama de la conserva de ananas, domnisoara si-a stors si o portocala (timp de juma' de ora, la bubulina aia unde storci manual, dorinta ei), am furat si noi cate o lingura de zeama si dadea foarte bine in combinatie cu celalalte doua.

Si pe urma au inceput onomatopeele :)

mmmmmm

mmmmmmmmmmm

mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm

MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMM

(ultimul fiind sotul :) )

Blatul genial, am mai facut si eu probabil dar daca faci doar o data pe an nu prea ti se imprima pe creier, bun-bun, trecem cu vederea ca se mananca incredibil de mult unt la o singura masa, daca masa de genul asta e ... odata la 3 luni, ar trebui sa fie suportabil. 

Chiar blatul insusi a capatat laude de sine statatoare, deci le transmit mai departe la "instigatoarei" :)

Crema a mai ramas, mai treceam pe langa frigider si mai lingeam cate o lingura, noi astia mari, cei mici nu au voie sa umble singuri la dansul, au mancat dar nu au fost grozav de extaziati, s-au multumit cu cate o felie fiecare, nu au cerut supliment, noi da :) si astfel a mai ramas doar un sfert din tarta (pe care am inghitit-o, cu remuscari, dar fara a ma putea abtine, eu singura, a doua zi, soryyyyyyy!). 

Dar am facut briose azi, draga Hazbent, daca citesti pe aici, ma ierti, nu? :) 

Deci Monica, saru'mana, ma mai inspir de la tine, si scuze ca te-am stresat ieri! :)

Iti dai seama daca faceam tarta completa? Te consultam o sapt intreaga ininte, si faceam sesiune speciala pe mess, cu webcam si de'alea, o zi intreaga la cratita :)))

Uite, o felie mai frumoasa pt tine, sa fi sanatoasa si la punga groasa!