Dupa job am trecut pe acasa sa le iau, nu le putusem lua dupa mine la serviciu. S-a auzit trei voci subtiri exclamand "plimbareeee!" si s-au lipit de mine instant cei trei pitici (doi ai mei+nepotelul care este detasat la noi intr-u fentarea virozelor de la grupa mica, din perioada aceasta). Am facut "ups", si-am dat inainte, stiam ca va fi cu stat la coada, ca intotdeauna.
Cu plimbatul agale pana acolo n-a fost problema, ne-a luat cam 20 de min, dar ce te faci cu coada omniprezenta de la ghiseul de colete? Este unul din motivele pt care prefer sa trimit prin curier de cele mai multe ori, mai ales la ciuperci. Omul isi plateste doar transportul si atat, cand ii ajunge pachetul, eu rareori cer bani pe ele, si asta doar la posta.
Aliniez frumos cei trei pitici la o masa de acolo (oficiul este destul de mare si aerisit) si ma asez si eu, resemnata, la rand, estimand minim jumatate de ora.
Ei bine ... piticii m-au impresionat fff placut, NU au ridicat vocea nici macar o data, nu mai vorbesc despre agitat, batut din picior, tras de maneca sau alte minuni. Nici n-au vorbit in soapta dar au fost deosebit de civilizati. Si-au facut "masinute" sau "bani" din hartiile pe care le-au gasit pe masa si au discutat cate in luna si in stele.
La 5-10 min le mai faceam eu semn sa coboare tonul sau ma duceam la Matei sa-l mai atentionez sa-si dea fundul jos de pe masa, in rest ... nimic de reprosat. Plus ca tot comportamentul lor imi dadea o stare de bine si eram destul de relaxata in privinta timpului de asteptat la coada, complet in contrast cu ceilalti participanti la operatiunea asta. M-am bucurat enorm ca am copii care pot sa se adapteze si sa se distreze in orice situatie, fara sa-i deranjeze pe cei din jur.
Cand am ajuns la ghiseu si am mai facut o data "shhh" la copii, doamna de acolo chiar mi-a spus sa-i las in pace ca nu deranjeaza, asta dupa ce mai devreme ii facuse observatie unui domn ca vorbeste prea tare la tel, ceea ce mi s-a parut f corect din partea oficiantei.
Reusim sa scapam intr-un final, dupa mai bine de jum de ora, ii imbrac, ii iau de mana si purcedem 10 min spre un loc de joaca si apoi spre casa.
La circa 200m de oficiul postal ne ajunge din urma o doamna care fusese in spatele meu la coada, si ma intreaba, in treacat, cu un zambet foarte larg:
"dumneavoastra sunteti intotdeauna atat de calma?!".Ii zambesc surprinsa si-i raspund
"de ce n-as fi?".
 |
| sursa |
Mda, de cand cu copiii, rabdarea mea a ajuns pe culmi nebanuite :) Evident ca daca eram singura, copiii ma asteptau nerabdatori acasa, si aveam si o tona de treburi de facut (care oricum este omniprezenta, la fel ca si coada de la posta), m-as fi miscat adesea de pe un picior pe altul si as fi batut darabana nervoasa la posta. Sau poate as fi cautat in mine chestii interesante de gandit, pentru ca intotdeauna am, si as fi incercat sa consider asteptarea aceasta ca fiind un timp castigat pt mine, nu pierdut.
Dar prefer, de cele mai multe ori, sa fim impreuna cand facem diverse treburi, si nimic nu mi se pare ca e pierdere de vreme. Din orice context poti invatat ceva, mai ales ei.
Articolul tau parca il oglindeste pe al meu mai demult de la posta, tii minte? Vezi ca totusi se poate :-P Bravo pentru copii, dar zic eu ca conteaza mult si exemplul personal, daca te vedeau pe tine nervoasa si batand din picior, nu se mai jucau ei asa frumos... Cel putin asa cred :-) Weekendul asta am fost la o zi de nastere a unei fetite de 2 ani (mama ei lucreaza cu mine). Copiii mei au fost cei mai mari din grup, cu cativa ani peste majoritatea celorlalti. Am mers initial destul de sovaielnica, ce-o sa faca copiii mei cu cei de doi ani sau sub un an de pe acolo. M-am gandit, sa le iau vreo tableta, ceva? Dupa care am respirat adanc, am zis ca iaca, daca nu ne distram venim acasa si gata, asa ca n-am luat nimic la mine. Well, dupa 5-6 ore, cand i-am intrebat daca vor acasa, mi-au spus in cor ca nici vorba, ca ei mai stau si ca se distreaza teribil de bine. Am constatat ce frumos au stiut colabora si inventa jocuri cu copii atat de mici, cum s-au pus la mintea lor, i-au ajutat, i-au coordonat unde a trebuit, a fost o distractie pe cinste - si am apucat si eu sa-mi fac plinul la conversatie de adulti neintrerupta de nici un copil. Cred ca de multe ori tindem sa ne subestimam copiii si poate e bine asa , avem parte de surprize placute! :-)
RăspundețiȘtergereVa pup!
Am observat si eu ca de multe ori se simt bine sa fie ei "cei mari", sa aibe pe cine "dadaci", deci nici vorba de plictis, pe termen scurt desigur :)
ȘtergereDeci luat tableta in nici un caz, nici macar pt mine nu mi-am luat device in care sa stau cu nasul. Mi se pare ca pierdem prea multe chestii reali, din jurul nostru, tot incercand sa acaparam atata informatie virtuala, tot timpul. E bine sa te uiti pe strada, pe unde mergi, sa te uiti pe pereti intr-un cabinet stomatologic, sau pur si simplu sa cugeti, la o coada la ceva :) Si asta vreau sa invete si ei, nu sa se gandeasca in fiecare fractiune de sec libera ca "ce bine ca am un ecran de care sa stau cu nasul lipit!"
Cu posta "ta", desigur ca-mi amintesc, daca ar fi fost posibil as fi pus si un link :) Totusi faptul ca este un spatiu generos in oficiul respectiv, tind sa cred ca are un aport decisiv in situatii dinastea, daca ar fi fost 2mp cred ca erau mai multi nervi, asa au mai avut loc unde sa se imprastie si ei, nervii :)
Si nu pricep o chestie, eu mereu imi dau geaca jos cand ajung intr-un spatiu incalzit in care estimez ca voi sta mai mult, evident si pe copii ii ... descongestionez, dar zau ca nu-i inteleg pe oamenii care se plang de disconfort, si ca transpira, pe tonuri inalte, e ca si cum ai vrea sa-ti ingreunezi singur situatia :)
Alba ca Zapada si cei trei pitici...
RăspundețiȘtergere