tag:blogger.com,1999:blog-2094746979644826276.post5822644448619829..comments2024-03-28T07:47:08.972+02:00Comments on Un graunte de nisip, particule de viata: CalmAndreeaGhttp://www.blogger.com/profile/13122545945990615141noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-2094746979644826276.post-40926178763572982592014-03-01T11:12:33.093+02:002014-03-01T11:12:33.093+02:00Alba ca Zapada si cei trei pitici...Alba ca Zapada si cei trei pitici...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2094746979644826276.post-3020078991842063722014-02-28T13:51:28.291+02:002014-02-28T13:51:28.291+02:00Am observat si eu ca de multe ori se simt bine sa ...Am observat si eu ca de multe ori se simt bine sa fie ei "cei mari", sa aibe pe cine "dadaci", deci nici vorba de plictis, pe termen scurt desigur :)<br />Deci luat tableta in nici un caz, nici macar pt mine nu mi-am luat device in care sa stau cu nasul. Mi se pare ca pierdem prea multe chestii reali, din jurul nostru, tot incercand sa acaparam atata informatie virtuala, tot timpul. E bine sa te uiti pe strada, pe unde mergi, sa te uiti pe pereti intr-un cabinet stomatologic, sau pur si simplu sa cugeti, la o coada la ceva :) Si asta vreau sa invete si ei, nu sa se gandeasca in fiecare fractiune de sec libera ca "ce bine ca am un ecran de care sa stau cu nasul lipit!"<br />Cu posta "ta", desigur ca-mi amintesc, daca ar fi fost posibil as fi pus si un link :) Totusi faptul ca este un spatiu generos in oficiul respectiv, tind sa cred ca are un aport decisiv in situatii dinastea, daca ar fi fost 2mp cred ca erau mai multi nervi, asa au mai avut loc unde sa se imprastie si ei, nervii :) <br />Si nu pricep o chestie, eu mereu imi dau geaca jos cand ajung intr-un spatiu incalzit in care estimez ca voi sta mai mult, evident si pe copii ii ... descongestionez, dar zau ca nu-i inteleg pe oamenii care se plang de disconfort, si ca transpira, pe tonuri inalte, e ca si cum ai vrea sa-ti ingreunezi singur situatia :)AndreeaGhttp://ungrauntedenisip.blogspot.ronoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2094746979644826276.post-17319078122548815612014-02-27T19:05:35.633+02:002014-02-27T19:05:35.633+02:00Articolul tau parca il oglindeste pe al meu mai de...Articolul tau parca il oglindeste pe al meu mai demult de la posta, tii minte? Vezi ca totusi se poate :-P Bravo pentru copii, dar zic eu ca conteaza mult si exemplul personal, daca te vedeau pe tine nervoasa si batand din picior, nu se mai jucau ei asa frumos... Cel putin asa cred :-) Weekendul asta am fost la o zi de nastere a unei fetite de 2 ani (mama ei lucreaza cu mine). Copiii mei au fost cei mai mari din grup, cu cativa ani peste majoritatea celorlalti. Am mers initial destul de sovaielnica, ce-o sa faca copiii mei cu cei de doi ani sau sub un an de pe acolo. M-am gandit, sa le iau vreo tableta, ceva? Dupa care am respirat adanc, am zis ca iaca, daca nu ne distram venim acasa si gata, asa ca n-am luat nimic la mine. Well, dupa 5-6 ore, cand i-am intrebat daca vor acasa, mi-au spus in cor ca nici vorba, ca ei mai stau si ca se distreaza teribil de bine. Am constatat ce frumos au stiut colabora si inventa jocuri cu copii atat de mici, cum s-au pus la mintea lor, i-au ajutat, i-au coordonat unde a trebuit, a fost o distractie pe cinste - si am apucat si eu sa-mi fac plinul la conversatie de adulti neintrerupta de nici un copil. Cred ca de multe ori tindem sa ne subestimam copiii si poate e bine asa , avem parte de surprize placute! :-)<br />Va pup!Simonahttps://www.blogger.com/profile/00137404434936810286noreply@blogger.com