sâmbătă, 17 august 2013

Sub plapuma de stele

Acolo vor dormi, noaptea asta, minunatii, curajosii, mult-iubitii mei copii, impreuna cu al lor tata. Iar acest "acolo" nu e chiar oriunde, ci pe Varful Cozia, "la releu", la peste 1500m altitudine.

sursa

Intentionam sa mergem cu totii, de joi, dar cum a plouat mai toata ziua, am amanat cu o zi, in ciuda faptului ca a plouat abundent SI toata noaptea de joi spre vineri :) Pe langa asta eu am fost la serviciu vineri, asa ca am suspinat adanc, si le-am dat liber.
Sotul astepta de mult timp sa o faca. Este un munte pe care l-a cutreierat mult, cand era mic, cu orientarea, si nu numai. Ardea de nerabdare sa testeze si copiii pe traseul asta, la picior :)

Sunt doi adulti (sotul si cumnatul) si trei copii: ai nostri plus verisorul Marmotesc, de 3 ani proaspat impliniti. Burdusiti bine cu mancare, tzoale si echipament subtire de cort, ca varianta extinsa nu a incaput, si asa sotul avea 18 kile in spate, DAR, la insistentele mele, le-a pus si copiiilor cate doua izoprene, facute sul, in spate :) Sunt usoare, si trebuie sa se invete si ei cu carat in spate, macar de forma, lui i-ar fi adaugat destul de mult la volum. Sper ca si le-au pastrat in spate pana sus, erau foarte mandri de ele :)

Desi planul initial era sa mearga cu trenul, apoi sa urce pe picioare, din halta Pausa, si sa-l faca in trei zile (prima noapte la Stanisoara, a doua la Cozia, si coborat), au fost dusi cu masina pana la Manastirea Stanisoara, ca sa nu se oboseasca degeaba, mai ales picioarele mici, cu niste sute de metri de altitudine, pana sa intre in traseul adevarat.
La 10:30, fentand la maxim ploaia, incepeau urcusul, care urma sa fie:
Mănăstirea Stânişoara (720m) - Muchia Vladesei-Durduc (1568m)- Vf. Cozia (1668m).Diferenţă de nivel 948 m. Timp de mers 4-5 ore.Marcaj : bandă albastră.

Cu pauze multe, mici si dese, au ajuns in varf, la Cabana, la ora 18, toti trei piticii pe picioarele proprii, proaspeti si intregi, in ciuda faptului ca au sarit peste nani de pranz :) Adultii posibil sa fi fost putin cam rupti, dar asta imi vor povesti acasa, mai pe larg :)

La coborare, intentioneaza traseul:
Cred ... vedem ce nazbatii le-or mai da prin cap maine dimineata :)

De acolo, dealurile se vad asa
sursa 
si Valea Oltului asa
sursa

Poze cu stele nu prea se gasesc, e o chestie mult prea subiectiva, ele doar se admira, se ... respira :)

Traseul nu e usor deloc, dar l-au dovedit cu voiosie. Daca vreti detalii despre dansul, tocmai a fost recent o alergare pe acolo, arata foarte interesant povestit prin ochii unei tinere straine, care a participat :)

4 comentarii:

  1. Am constatat eu si cu alte ocazii ca piciorusele mici sunt mult mai bine echipate sa fata fatza la asemenae trasee decat cele de adulti... Doar stresul e mare, pana realizezi ca n-ai de ce sa-ti faci griji :-) Mi-ai retrezit pofta de munte, ce dor mi-e... :-(

    RăspundețiȘtergere
  2. Scuze de greseli, am scris in graba... "sa faca fatza", "asemenea" etc :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Piciorusele mici au fost extaziate complet, planuim sa mai mergem, povestesc curand, sper si cu ceva imagini :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Tanara straina a fost mai darnica in privinta pozelor. Oricum, am retinut ca este un traseu extraordinar de frumos, ca nu este foarte greu, din moment ce l-a putut face pana si pustul de trei anisori si am luat-o ca pe o promisiune ca veti mai merge si ne vei arata mai multe din cele vazute pe drum.

    RăspundețiȘtergere