sâmbătă, 11 martie 2017

Râmnicu ... în cețuri

O fi fost pentru că era dimineața devreme, după ploaie, sau pentru că se pregătea să se aștearnă primăvara adevărată?! 
De sus, de la Cetățuie ...

În zare se vede Oltul, dincolo ... Fedeleșoiu probabil.

Mai jos o imagine, din aceeași locație, spre alt punct cardinal, parte din oraș.
Aștept cu nerăbdare să vină verdele ăla crud, de primăvară, care îmi place mult, să facem excursii în soare călduț, să fie soare mai mult să nu mai plec la serviciu imediat ce a răsărit și să mă întorc doar cu puțin înainte de a se lăsa după deal, să înverzească în curte și pe dealuri, să miroasă a natură bucuroasă de viață!

Știți voi oare cum miroase în Râmnic în perioada salcâmilor?! Încă nu am destulă măiestrie în a scrie, pentru a putea descrie desfătul olfactiv :)

Dar asta îmi amintește că tocmai am luat bilete la spectacolul Tudor Gheorghe, din aprilie (la cel din martie nu am mai prins locuri, desi a fost 100 de lei biletul, scump frate, pentru provincia noastră mică!)
Nu contează prețul, aștept cu nerăbdare, este prima dată când merg la un spectacol al dumnealui deși ... susține anual spectacole, și aici, de mai bine de 5-6 ani, parcă. Soacra și Bunica sunt abonate constant :)
M-au cucerit instrumentația, timbrul și versurile atât de plăcute și diferite față de ceea ce este acum pe piața muzicală. Recunosc, l-am aprofundat doar recent, la îndemnul unei colege mai vârsnice, care își luase bilete, și ne-a "înnebunit" câteva zile cu exuberanța ei și cu acordurile domnului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu