"Mini-Puky" e pleonasm defapt pt ca Puky este firma de biciclete de copii. A ei e mini doar in comparatie cu a mea, care e defapt modelul cel mai mare de la firma respectiva. Nu ma mai repet, v-am povestit-o aici.
De pe la sfarsitul iernii tot cercetam piata ca sa o innoim pe dra Lu, caci ii ramasese tare mica bicicleta rosie. Tancurile roz si cu briz-briz-uri erau complet excluse, plus ca 300 de lei pe o bicicleta noua, de copil ... nu prea ne incanta.
Am tot astepta sa vedem ce mai aduc "prietenii" nostri cu second-ul nemtesc, de unde le-am luat toate bicicletele de pana acum dar nimic potrivit nu ne atragea atentia. Asta pana am zis sa mai luam okaziile la puricat. Stiam ca o sa sarim de 100 de lei, datorita transportului, dar se cam urgenta schimbatul bicicletei. Era in saptamana in care planuisem sa mergem la Faust, la Sibiu.
Vreo doua zile am butonat si eu si sotul, printre picaturi, pana mi-a cazut privirea pe un anunt cu micuta Puky din Sibiu, la 50 de lei, dar cu predare personala in oras. Vanzatorul nu dorea sa se complice cu trimis prin posta/curier. Sotul o ignorase tocmai datorita conditiei cu predarea personala, insa mie mi s-au aprins beculetele si mai ca nu i-am dat una dupa ceafa "pai nu mergem sambata in Sibiu?"
Situatia era putin mai complicata, mergeam cu niste prieteni, cu masina lor, nici nu stiam exact cum arata real bicicleta, dar pe mine cand ma apuca entuziasmul ... pot sa daram munti :) Noroc ca nu ma tine prea mult si nu ma apuca f des :D
Am vorbit cu prietenii sa plecam mai devreme, am contactat si familia din Sibiu si a ramas ca ne vedem la ceas de seara intr-u inspectarea vehicolului.
La fata locului ne-am dat seama ca bicicleta era ... o idee mai mare decat ne asteptam noi, dar totusi buna si perfect functionala. Am batut palma, am inghesuit bicicleta in portbagaj, la limita, cu o parte din bancheta rabatata, si am purces la treburile noastre culturale.
Nu mai spun, tot drumul inapoi, in miez de noapte, la fiecare hop mai serios, ne clincanea in cap claxonul de la bicicleta, de ne bufnea rasul instant pe toti, in ciuda oboselii.
A doua zi, am extras din garaj frumoasa bicicleta, si dormisoara a ramas masca, nu ii spusesem nimic :) S-a indragostit instant :) Nu a contat ca-i era putin mare, putin cu stropi de vopsea alba, ca nu avea cos (era una din cerintele ei), nu era roz cu sclipici si fluturasi, s-a bucurat de ea cum rar se bucura (adica are cam tendinta sa gaseasca cusururi in orice).
Acum merge aproape fara probleme, ajuta mult si faptul ca s-a mai incalzit afara si poate umbla imbracata mai lejer, nu o mai incomodeaza hainele groase in incaltarile.
Matei a preluat bicicleta ei rosie, cu pedale. Inca are usoare probleme la demarat si oprit dar pe teren drept se descurca excelent, are un echilibru de invidiat.
Bicicletele fara pedale si-au indeplinit menirea, nu a avut nici cea mai mica jena sa se urce pe o bicicleta cu pedale si sa mearga aproape perfect din prima, la fel ca si sora lui, cu un an in urma.
De aceea le recomand calduros pt copiii incepand chiar si de la 2 ani, cum a inceput si el. Nu roti ajutatoare, nu triciclete sau alte porcarii, o bicicleta fara pedale buna, usoara, adecvata dimensiunii copilului, este o comoara. Evident trebuie si perseverenta si cineva sa se ocupe constant si sa insufle copilului dragostea pt a merge pe doua roti. Dar ca metoda de a invata mersul pe biciclete, bicicleta fara pedale este tot ce trebuie in viata.
Si gata pledoaria pt biciclete, s-a facut cald afara si ar fi bine sa facem mai mult decat sa povestim :)
Plimbari placute va doresc! Vad ca ia amploare bicicleala peste tot, si ma bucur enorm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu