Cum fu la Buc ... zbenguiala pana-n noapte

Continuarea de aici
La "pianul calator" nu am mai ajuns, pentru ca dupa Antipa am cotit-o catre parcul "Lumea copiiilor" sau "Oraselul copiiilor", nu mi-e prea clar daca sunt doua sau unul singur, langa parcul Tineretului. Mai fusesem acolo in iarna, ne-a placut mult si ne-am bucurat sa-l revedem asa verde si inflorit, ca tot Bucurestiu dealtfel. Mii de oameni in parcul ala, se pare ca e f apreciat!
Copiii au incercat, pe rand, absolut toate "aparatele de fittness" intalnite in cale, la unele chiar asteptand cuminti sa se elibereze, de facusem jumatate de ora de cand intrasem in parc, si nu trecusem de prima linie dreapta a aleii principale :)

Am pierdut fata doar de vreo 3 sau 4 ori prin sirul de tuneluri de la toboganele-labirint :)

sursa

Acum imi vine sa glumesc dar am transpirat de fiecare data, pana am gasit-o (sau mai corect spus: ea ne-a gasit pe noi, de cele mai multe ori), dar niciodata la fel ca prima data, cand, dupa vreo 5 min, l-am sunat pe sot, care ramasese in alta zona, cu Matei, si i-am spus sa vina sa ma ajute sa o gasesc. Incercam sa fiu glumeata, si mai ales calma, dar nu stiu cat imi iesea. In mintea mea era "respira, respira, don't panic! Fetita de 1m, cu bluza galbena cu pisicute, si adidasi roz (in caz ca m-as fi apucat sa intreb lumea daca a vazut-o, ceea ce ar fi fost cam deplasat, in aglomeratia aceea, unde fiecare incerca sa-si urmareasca propriul copil) Respira, respira, don't panic ... !"

Discutasem cu ea, de cand am intrat in "cercul" acela cu tobogane supraetajate, ca daca ne pierdem, sa se aseze pe o bancuta din apropiere, si sa ma astepte acolo, ca am sa o caut. Nu fusese o idee grozava, erau o multime de bancute, toate pline, nici nu stiai unde sa te uiti mai intai!

Mi-au trecut prin minte tot felul de ganduri, in minutele alea in care mi se perindau prin fata tot felul de copii, si in urechi aveam tot felul de zbierete/rasete/strigate. Erau sute de copii in zona aia, nu exagerez deloc. Pt a o suta oara mi-am jurat ca data viitoare ii voi pune in buzunar un biletel cu numerele noastre de tel, pe care sa il inmaneze unui adult, pt a ne contacta, daca chiar o pierdem. Iata ca i-am lasat in Bucuresti, pt o saptamana, si nu le-am spus parintilor sa faca treaba asta, daca vor merge in locuri aglomerate cu ei. Poate ca ma bazez ca vor fi ceva mai stresati decat mine si nu-i vor pierde din ochi :) Desi ... cate sec iti trebuie ca sa pierzi un copil? Nu multe.

Pana la urma a vazut-o sotul, sus de tot, in turnul de unde pornea toboganul cel mai inalt. Se urcase pana acolo dar nu avusese curajul sa se dea pe tobogan (si pe bune, e la peste 5-6m toboganul ala, cu ... tunel inchis, ca cele de la mare), si nu mai putea cobora, pt ca erau o multime de copii care tot urcau in continuu pe scara, si nu o lasau sa coboare. Noroc ca totusi nu se panicase! Dar eu nu stiam asta cand am urcat intr-un suflet pana la ea, cerand voie sa ma lase, celorlalti copii.
A parut usurata cand m-a vazut, dar s-a cam incruntat cand i-am spus ca trebuie sa ne dam la vale pe tobogan, ca pe scari nu avem pe unde cobora. Pana la urma am cam luat-o in brate si ne-am dat drumul, ca altfel imi pierea si mie curajul. A fost lung pana jos :)

sursa

Pe urma am mai pierdut-o de cateva ori, dar fixasem un alt reper de intalnire, mai clar, si i-am mai specificat inca ceva: daca vrea cineva necunoscut sa o fure, sa urle si sa dea din picioare cat poate de tare :) Poate ca-s paranoica dar e mai bine asa.

Am urcat si la roata mare, care ofera un spectacol incredibil, merita toti banii.

sursa

Din pacate, pe langa perspectiva grozava, copiii au vazut foarte bine si distractiile luminoase si galagioase din partea cealalta a parcului, "comediile", pe bani. Si desi pana acum nu cheltuisem bani, de cand intrasem in parc, acum au inceput sa ne zboare din buzunar incredibil de repede.
Desi sunt copii foarte intelegatori, nu prea ne mai intelegeam cu ei, la nivelul de oboseala acumulat (era aproape ora 18) si la cum le furau mintile toate nazbatiile de acolo. Asa ca dupa cate doua-trei "tiribombe" de fiecare am cam zis ca-i vremea sa viram spre casa.
Am iesit prin "zidul cetatii", si le-a palcut fff tare :)

sursa

Am ajuns imediat la o intrare de Metrou, nu mai stiu daca era C Brancoveanu sau Piata Sudului, si ne-am chinuit sa-i tinem treji pana acasa, pe Matei n-am reusit :) Toata lumea il scuipa "de dedeochi", ca ce frumos doarme el in metrou :)

Dra plangea de foame (i-am zis ca nu mai cumparam prostii de mancare, si sa astepte pana ajungem acasa). In egala masura plangea si de picioare, dar cand am intrebat-o (evident glumind) daca nu mai vrea o tura prin parc, i-au sclipit ochii, si pe urma a stat botoasa pe mine vreo 5 statii, ca de ce am mintit-o :) Si ca sa ne demonstreze ca ar mai putea, nu a mai comentat nimic nici de foame, nici de picioare, ba chiar a refuzat sa stea jos, in tramvai, si ne-a asigurat ca dupa ce va lua cina, la bunici, va fi apta pt inca o plimbare. Aproape ca am crezut-o si ne cam panicasem :) Evident ca s-a inmuiat dupa masa, si a dormit neintoarsa, dar si-a cam demonstrat punctul de vedere, ne place de ea! :)

Link-uri n-am mai pus ca-i tarziu si-s obotita, le gasiti din plin la postul anterior.