miercuri, 11 aprilie 2012

Asteptari "carieristice" (in privinta copiilor)


Discutam zilele trecute cu cineva, cam de varsta mea, despre copii (el nu are). Si ma intreba despre domnisoara mea, ce vad eu in ochii ei, ca va deveni, cand va fi mare.



Initial am reflectat cateva secunde. Nu aveam un raspuns concret la intrebare, pentru ca realmente nu m-am gandit niciodata atat de departe in privinta viitorului copiilor mei, inca prescolari. Defapt domnisoara abia invata sa numere corect, poezii, colorat, dinastea.
Talente deosebite inca nu i-am descoperit, ba chiar am bocit impreuna, si in toamna si in semestru II pentru ca a fost considerata inca prea mica, si nu mi-au primit-o pe la nici un club de copii (pt activitati extra ... gradinitesti) din micuta noastra urbe.
Deci ideea de a mi-o imagina (poate undeva in lume, departe de mine) cu vreo cariera ... inca nu-mi trecuse prin minte.
De la o glomerula simtita undeva prin uter, acum vreo 5 ani, pana la domnisoara pe care abia o mai ridic in brate azi, atat de minunata si de complexa si pe interior si pe exterior, au fost atat de multe lucruri traite impreuna, atat de multe lucruri prezente si mai ales trecute, incat nu am avut timp sau preocupare sa ma gandesc la un viitor foarte concret al ei.

Dar era complicat sa-i explic, in cateva propozitii coerente, toate aceste conexiuni si simtaminte complexe, cuiva care nu a trecut prin nici o zi de parin...teala :) , asa cum am trecut eu, de mai bine de 4 ani.
Nu ca m-as considera superioara in vre-un fel, este pur si simplu vorba despre lucruri traite, care te fac intr-un fel. Cand vorbesti cu un parinte poate ca intelege/nu te judeca ce vrei sa-i spui, de la cineva fara copii, recunosc, ma asteptam sa inteleaga poate eronat ce as fi incercat eu sa-i explic, sau sa se plictiseasca groaznic pe parcursul explicatiei :)

Asa ca a iesit ceva complet negandit, dar foarte simtit, de a carui rostire am fost foarte impacata, si anume ca incerc sa nu am asteptari de la ea, vreau doar ca ea sa fie multumita de ea insasi si de orice va fi in viata.
Mie asta mi se pare cel mai important, sa fi multumit cu tine, indiferent ca esti maturator de strazi sau laureat al vreunui premiu.
Nu este, in nici un caz, o pledoarie pentru lene, sau pentru a nu vrea o cariera in viata, dar in opinia mea, viata se rezuma la mult mai mult decat la "a fi in randul lumii", a face "scoala" si a fi "un om realizat".
Mai mult decat atat, ai nevoie de foarte putine lucruri materiale (pentru care se consuma imens de multa energie negandita) pentru a fi multumit cu tine, ba chiar as spune ca prea multe posesiuni mai mult te incurca decat te ajuta (si nu spun asta din vre-un punct de vedere religios).

Exemple nu are rost sa dau, fiecare si le stie pe ale lui, vreau doar sa subliniez
  • trairea fiecarei clipe,
  • stoarcerea de simtaminte si invataminte din fiecare experienta,
  • constiinta curata ca ce ai facut acum a fost bine si ca poate va avea efecte pozitive pe viitor,
  • daruirea de lucruri/timp/efort dezinteresat, fara sa pandesti in fiecare clipa ca ele sa-ti fie returnate,
  • traitul pentru a trai, fara sa te temi de final, fara sa te temi de trecut (pentru ca atunci ai facut bine deci nu are rost sa-ti mai bati capul despre cum ai fi putut face altfel),
  • sa faci in fiecare clipa, cat de bine poti, lucrul de care te ocupi, cu planuri mai mari sau mai mici pentru viitor dar fara a avea obsedant grija lui, viitorul este facut din multe clipe de "acum", trebuie sa ai grija clipei prezente si viitorul va avea grija lui, in orice directie va fi.
Poate sunt eu prea senina, poate ca sunt inconstienta ca nu vreau sa-mi "indrum" copilul ci vreau sa-l ajut sa fie un om cat mai impacat cu sine si sa descopere singur, cand ii va veni momentul, la ce poate folosi pe lumea asta ...

Am pe desktop o imagine, am furat-o de la Happy acum cateva saptamani :) mi se pare foarte elocventa pentru tot ce am scris eu acum, am realizat asta la cateva zile dupa discutia despre asteptarile carieristice :)


Happy mai are inca un citat, in subsolul blogului, pe care inainte sa-l gasesc la ea (adica inainte sa o citesc pe ea, ea presupun ca il are de multa vreme lipit acolo) l-am auzit rostit de sotul meu, intalnit in unul din multele audio-book-uri pe care le lasa sa ruleze, seara, inainte de culcare, intr-u linistirea creierului agitat de peste zi.
Aceasta fraza, care imi place si mie foarte mult, am intalnit-o (cel putin partial) in invataturile unui calugar budist vietnamez, foarte simpatic, pe numele sau Thich Nhat Hanh (nope, nu suntem budisti, doar avem curiozitati directionate in multe domenii).
Probabil nu a fost inventata de el, poate nici macar nu apartine budismului, mie mi se pare o invatatura de bun-simt, chiar daca veti spune poate, ca nu se aplica in lumea de azi. Eu as spune ca important este ce ai in interiorul tau, cat esti tu de impacat cu tine, seara cand pui capul pe perna.
There is no way to happiness. Happiness is the way. Being happy does not mean everything is perfect; it means you decide to see beyond the imperfections.
Si daca aveti curiozitati despre alti oameni impacati cu ei insisi, va indrum catre o ecranizare deosebita (recunosc ca prefer scurtaturile in ultimii ani, mi-e greu sa ma adun sa citesc carti asa cum citeam odata). Filmul acesta este despre marele Gandhi, un model foarte important pentru mine (din nou nu are nici o legatura cu vreo religie), prin puterea de a-si pastra principiile, perseverenta si modalitatea pasnica de a-si duce la capat ideile.

4 comentarii:

  1. nu , nu trebuie sa-l indrumi..cu sensul de a obliga... , ai dreptate , doar sa-l ajuti sa devina un om bun...cand v-a veni momentul , o sa stie ce trebuie sa faca !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si sa aibe curajul sa ia decizii, chiar daca uneori nu-i sunt comode, pe termen scurt.

      Ștergere
  2. Foarte frumos ai scris. Sunt 100% de acord cu tine, pana si citatele mi-au mers exact la suflet! Stii in schimb cu ce-i putem ajuta pe copii? Sa le oferim exemplul nostru personal :-))) E tot un fel de directionare, dar indirecta, desi mi se pare mie, foarte de efect.
    Te pup, superb articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri, inseamna mult pentru mine!
      Exemplul personal este cel mai important lucru, si cel mai greu in acelasi timp. Este si motivul pentru care mi-a placut atat de mult filmul cu Ghandi, cred ca tot el spunea "be the change you want to see in others".

      Ștergere