sâmbătă, 18 februarie 2012

"Piticul care a imbratisat luna" de Ana Dobrescu

Nu stiu cum se face ca sufletul meu are un magnet catre povesti frumoase copilaresti. Asa le interpretez eu, ele poate nu-s tocmai copilaresti :)

Stiti imaginea aceea cu piticul ce sta pe un colt de Luna, si impreuna se oglindesc in lucirea unei ape? Este la inceputul unor animatii, reclama la nu-stiu-ce companie, nu are importanta. Intotdeauna mi s-a parut o imagine extrem de frumoasa. Retineti imaginea aceasta :)



Nu stiu daca ati auzit de Ana Dobre, eu nu, pana acum un ceas, dar m-a cucerit de la primult text, scrie intr-un mare fel ...
Am ajuns la ea cu totul intamplator, cautam o imagine care sa ilustreze cat mai bine "padurea de argint". Ii citisem domnisoarei povestea Mikkai, cu Luna, descoperita vineri (nu a priceput-o, asa cum ma temeam, mai incercam peste vre-un an), si "padurea de argint" era una din multele nebuloase. Printre imagini, am dat de una extrem de intriganta


Langa dansa, mai era inca una, cel putin la fel de intriganta si minunata, prevedea numai bunatati :)


Ziceti voi, nu-i asa ca nu va lasa insensibili? 
Mie mi-a scormonit cele mai adanci unghere ale curiozitatii. 
Profitand de fapul ca strumfii deja dormitau, m-am pus pe citi, cu voce tare, suav, continuand cu tonul de la povestea anterioara, intr-u adormire. Cuvintele ma fermecau unul cate unul.
Povestea e lunguta, dar incantator de minunata. Am sperat sa aibe omiesiunul de episoade chiar :) 
S-a incheiat brusc (n-as putea spunea ca neasteptat, analizant dupa ce am parcurs-o) si  minunat, in felul ei de poveste ... nu va spun cum :) 
Cititi-o cu nesat, cu imaginatia la cote maxime si cu sufletul deschis, asa cum am citit-o si eu. Nu va ganditi la final, este minunat, in felul lui.

Si mi-a mai placut foarte mult inca una, asa cum am spicluit rapid, intr-o ora pe blogul respectiv, "Omul Fulg", scurtuta de asta data, dar la fel de minunat scrisa. 
Mi-am amintit de o seara din saptaman trecuta, cand ningea des, cu fulgi mari, si ajunsi sub un stalp de iluminat purternic, am observat cat de perfect se vedea forma incredibila a fulgilor de nea. Nu era doar o "mare de omat" (desi zapada avea mai bine de doua palme, asternute in ultimele ceasuri) ci erau numai fulgi individuali, asezati unii peste altii, ingramaditi, teposi, minunati. Sclipeau atat de frumos, si daca ii priveai cu atentie, le puteai observa forma atat de bine. Au fost momente incredibile!

Deci Ana, pazea ca vin! :) 
Sper sa-mi permita timpul sa te citesc cat mai mult, am certitudinea ca nu ma vor plictisi textele tale. 
Iar "gustul" ce ramane dupa ... :) 
Cititi cate unul pe rand, daca puteti, si lasati-l sa vi se astearna peste suflet, ronataiti-l, vedeti ce simtaminte scoate din voi, stoarceti-l la maxim! :)


7 comentarii:

  1. Pe mine laudele astea mă cam fâstâcesc. Dar te aștept și sper să mai găsești câte ceva să-ți placă. Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu atat mai mult sunt pe bunadreptate :)
      Cu siguranta mai vin, am zis! N-am dubii ca o sa-mi placa :)
      Placerea a fost de partea mea!

      Ștergere
  2. vin si eu...nu am mai auzit povesti de mult :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai, hai! Ca acus rasare soarele si si se duce misterul povestii :)
      Daca va place, solicitam sa scrie si "Piticul reloaded"! Ai auzit Ana! :)

      PS: Da' mie de ce nu-mi spune nimeni ca n-am pus link in text, exact catre povestea asta? :)

      Ștergere
  3. cu o asa introducere e imposibil sa nu vrei sa pasesti in lumea ei. :)
    Multumesc pentru recomandare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multa placere! Sa vi sa povestesti cum ti s-a parut :)
      Realizezi ca ne scriem in paralel, una pe blogul celeilalte? :))

      Ștergere
  4. ce draguuuuuuuut! ia sa punem pe lista de lecturi obligatorii ;))

    RăspundețiȘtergere