Week-end bucurestean, part ll - Romeo si Julieta, experienta de la TNO

"I rock, therefore I am" :)
nu-mi apartine, este un motto al postului "bucurestean" RockFm, de pe 100.6, care post ne insoteste de fiecare data cand ajungem in/pe langa capitala. Acum mi s-a parut foarte potrivit pentru a fi mentionat, veti vedea de ce :)
Inclusiv acum ascult Rock FM, veti rade de mine daca va povestesc cum stau in masina, intr-o parcare pe langa Unirii (este duminica, 4 dec, ora 18), pentru ca am  plecat prea de timpuriu de acasa si nu am prins beculetele aprinse la prima trecere prin oras (spre iesirea din Militari) dar pareau sa se pregateasca pentru eveniment, acus-acus :)
Am si eu fixurile mele, ce vreti? daca nu e zapada ... macar sa particip la desfraul financiar organizat de edilii nostri, "pane et circum" era, nu?

Week-end bucurestean: Romeo si Julieta, experienta de la TNO
(atentie! nu TNB, e tot acolo dar mai ... dupa colt un pic :) )

Oare cu ce as putea incep, pentru a va comvinge sa mergeti?
Sa va spun ca am aplaudat mai bine de 15 minute la final (plus aplaudatul furtunos la fiecare piesa pe parcurs, vreo 15-20 de bucati), cu lacrimi curgand pe obraji?
Sa va spun ca sala era atat de plina, intr-o frumoasa si calda seara de decembrie, incat cu greu puteai numara cateva spatii cu unul-doua locuri libere?
Sa va spun ca vocile protagonistilor ajungeau, fara nici un efort, pana la cele mai indepartate urechi, de pe ultimul rand (unde am mai gasit eu bilete), si-mi faceau inima sa-mi bata cum rar mi-a batut, desi am o viata foarte plina si roz?
Sa va spun ca bucuria de a fi prezenta acolo, alturi de cativa oameni foarte frumosi, "colegi" de pe site-ul AmFostAcolo (care sunt sigura ca au simtit la fel ca mine), mi-a intregit o seara cu adevarat deosebita?

Dar sa mai vorbim si despre altii ...

Actori-cantareti mai frumosi, mai potriviti si mai daruiti, rar am vazut, dar poate sunt eu neinitiata ... totusi, review-urile de pe site-urile de specialitate, comentariile de pe blogurile celor care au fost spectatori, toata presa si media care lauda aceasta maiastra punere in scena a celebrei piese, si nu in ultimul rand, nesatul cu care se vaneaza biletele la aceasta piesa, care se joaca de mai bine de doi ani, toate acestea ma fac sa cred ca ... subiectivismul meu ... este impartasit de multi altii :) si ca am judecat corect calitatea spectacolului.

Inca de la primele acorduri iti tresalta inima.
Daniel Iordachioaie (Printul din Verona) este foarte impunator, in rol de autoritate suprema in Verona.
Versurile sunt adaptate la vremurile moderne, si nu numai ele, si costumele, decorurile, toata prestatia.
Se incepe, dupa cum stiti, cu prezentarea locatiei si a rivalitatii dintre cele doua familii: Montague si Capulet.
Totul este presarat cu un umor de foarte buna calitate, actorii sunt frumosi iar costumele si coregrafia sunt absolut deosebite.
Apare tanarul Romeo, inaintea lui , cateva voci care deja cresc adrenalina, Benvolio (George Calin, imposibil sa gasesti un carcotas care sa spuna ca nu i-a placut "jocul" acestui Om) si Mercutio (un actor exceptional, poate fi gasit in multe alte piese), tineri, nelinistiti, aroganta specifica varstei, jocul excelent.
Dar cand incepe Mihai Mos(Romeo) partitura sa ...  si simte o voce de bariton in fiecare coltisor al salii, tresalta fiecare musca si fir de praf.
Dupa aplauzele bine-meritate, atentia se intreapta catre Julieta (Diana Nitu), cum spuneam, actorii mi s-au parut excelent alesi pentru rolurile interpretate, nimic fortat, totul foarte natural, parca pe ei si i-a imaginat bunul englez atunci cand a asternut cu pana pe pergament aceasta opera.
Nu-mi mai amintesc cand am citit povestea sau cand am vazut ultimul film pe subiectul acesta, dar imbinarea aceasta de versuri-muzica-coregrafie-umor-costume mi se pare absolut geniala. Daca sunt carcotasi pe care aceasta poveste nu i-a sensibilizat pana acum, ei bine, le-as recomanda musicalul pop-rock R&J, de la teatrul de opereta Ion Dacian, este fara cusur din punctul meu de vedere.
Deci Julieta ... o copila ... atat de potrivita pentru rol mi s-a parut ... o privighetoare ...
Remarcabila mi s-a parut cand cele doua mame, Lady Capulet (Georgiana Mototolea) si Lady Montague (Adina Sima) canta in duet melodia "De ajus". O parte din scena, cu cele doua in prim-paln, se ridica si se roteste, coregrafia dansatorilor este foarte potrivita cu momentul, iar vocile ... ei bine vocile ... si acum oftez cand imi amintesc, o traire exceptionala.
La scena balului iar ne-au delectat cu o coregrafie si costume foarte frumoase, junele Romeo este lovit de sageata dragostei, devine, din fustangiu infantil, un barbat maturizat de atingerea dragostei.

Ieeeeei ... 18:30 s-au aprins beculetele, si Am Fost Acolo :)))

Eram la 200m de fantana mare de la Unirii, la a doua tura in oras, si inca nu misca nimic, am zis ca plecam daca nici acum nu se aprind. Presupuneam ca se pregateste, pentru ca vazusem lume asteptand la Universitate, la prima tura, dar era abia 17:30. Era destul de intuneric pentru ca stalpii de iluminat nu functionau, banuiam ca se pregateste. Cand s-au aprins a fost fantastic, mi-as fi dorit sa fi fost la Universitate, in multime, sa ne bucuram si sa aplaudam impreuna momentul.
Destul de subtire iluminatul la Unirii, fantana mare este imbracata cu o perdea de luminite, mai sunt impodobite si alte fantani mai mici, dar in rest nimic altceva, nici un alt beculet pe vre-un stalp, nici pe acolo, nici pe altundeva.
Am stat la coada o vreme, sa facem stanga, spre Universitea adica, o vreme insemnand cam 20 de min, de la fantana mare pana in intersectie. Acolo buluc maxim, am ignorat, am zis ca o tinem pe a noastra, evident toata lumea vroia in buricul targului, la acelasi eveniment.
Erau cozi imense de masini pe toate strazile principale care duceau pe magheru, ma asteptam sa fie aglomerat, dar nici chiar asa. Bucata dintre Unirii si Universitate era inchisa pentru masini, au transformat-o in alee pietonala, nu am vazut mare lucru, eram prea ocupati sa reusim sa iesim din ambuteiaj, se pare ca multi nu stiau ca va fi inchisa.
Apoi am iesit in Armeneasca, urmand tramvaiele, vroiam sa facem stanga catre Universitate, cand am vazut ce imbulzeala era, cat vedeai cu ochii, am continuat pe linia de tramvai, sper Piata Gemeni, Mihai Eminescu (pe Dacia este interzis pe sensul spre Romana) si am iesit in  Romana printr-un traseu cel ptin labirintic.
Cana am vazut ce dop era si in fata la ASE, un carnat ce continua pe sub toata feeria de lumini (pe care nici nu am vazut-o prea bine caci eram stresata de cum iesim, sa nu ne lovim, claxoanle inconjuratoare nu ne ajutau), am iesit in Victoriei si dusi am fost. Nu mi-a mai trebuit, ramanem la principiile noastre sanatoase ca noua ne place sa fim pe contrasens cu aglomeratia, o sa mai venim intr-o ... joi seara sa revedem ce n-am vazut acum.

Mda ... am plecat partial nesatisfacuti, pt ca tot poporul bucurestean a iesit la promenada la aprinderea beculetelor, n-au nici o vina, decat ca nervii nu sunt de nici un folos in situatii din acestea, deci exteriorizarea lor nu ajuta cu nimic.
Orele sunt trecute de 20, am iesit pe autostrada de o vreme (km 15-20),aici nu pea sunt beculete dar nici lumea nu claxonea sau injura, deci in mare stam bine, RockFm rezista in continuare :)

Revenim la rock si deci la piesa muzicala, ramasesem la "sageata dragostei" :)
(Am realizat ca nu prea pot scrie in timp ce masina mergea, iar dupa ce am intrat pe Dealul Negru situatia a devenit si mai ... albastra, deci am lasat scrisul pt o data ulterioara, cand si urechea interna ma acompania fericita :) ).

Of ... n-am terminat povestea de scris atunci cand trebuia si mi s-a topit entuziasmul.
Nu are rost sa mai scriu, am vrut sa scriu in seara in care am venit de la spectacol dar orele fiind inaintate (peiesa are aproape trei ceasuri) oboseala m-a rapus. Poate ca este mai bine asa, nu are rost sa va plictisesc, in 5 pagini, cu o poveste pe care cu siguranta o stiti.
Ce vreau sa spun defapt aici: este pacat sa ratati un asemenea spectacol, pe care eu nu-l pot cuprinde in cuvinte oricat as incerca. Treaba este ca mie imi tresalta inima de fiecare data cand un gand fugar, legat de aceasta experienta, imi trece prin cap :)

Mergeti! Este o treaba de calitate, sunt niste ceasuri care nu va vor lasa sa motaiti, va vor face sa dansati in scaune, sa nu stiti pe care dintre minunatii actori/cantareti/dansatori sa va opriti privirea, sa inspirati adanc arta si sa doriti sa pastrati cat mai mult, cu voi, ritmurile, versuriel, glumele, parfumul unui lucru bine facut. Va spun eu, hrana pentru suflet!

Orchestratia a fost absolut fantastica pe tot parcursul, vocile live au fost de o calitate excelenta, altfel decat playback-ul fara de greseala, dar minunate.
Mi-a placut ca la final s-a umplut scena de oameni, actori si oamenii din spate, dirijorul, orchestra si backing-ul vocal, iar publicul nu mai contenea cu aplauzele. Iar ei se bucurau, o bucurie adevarata, nascuta din aprecierile sincere ale unor oameni care si-au dorit sa fie acolo si care sunt sigura ca nu au regretat nici o secunda din timpul petrecut la aceasta desfasurare artistica.

La final chiar se auzeau suspine, scena mortii celor doi este deosebit de impresionanta.
Eu nu acolo am lacrimat, ci la ultima melodie, atunci cand au venit pe scena toate personajele, langa "morti", pentru a transmite, prin muzica si versuri, mesajul ca dragostea este un lucru important si trebuie respectat, nu trebuie sa mori pentru ea, ci sa traiesti.
Atat timp cat traiesti, nimic nu este definitiv, orice obstacol se poate depasi, doar moartea este definitiva ...


Desi nu doream sa mai scriu nimic dupa aceasta fraza, trebuie sa va las cateva link-uri intr-u dezvoltarea subiectului :)
- o recenzie foarte buna ... mai altfel :) poate astfel sunt convinsi si cei mai carcotitori si "jmecheri" dintre voi :) Printre altele, o comparatie cu piesele jucate in franceza si maghiara. M-a bucurat sa vad ca, per total, acotorii nostri nu sunt cu nimic mai prejos.
- cateva cuvinte despre actorii principali si culise, la lansarea piesei, in 2009
- Teatrul National de Opereta "Ion Dacian", cateva cuvinte despre piesa vazuta de noi, cu distributia aferenta
- un alt "punct de vedere", mai amplu si mai argumentat, o recenzie foarte buna, a unei persoane, diferita, la multe niveluri, de mine, si aparent ceva mai ... initiata intr-ale artelor.
Este bine sa cunoasteti cat mai multe unghiuri.

Eu le-am citit pe toate acestea dupa ce am vazut piesa, nu mi-au influentat cu nimic scriitura, stiam ca merg la o interpretare moderna, pe ritmuri de rock, si atat.
Surpriza nu va va fi cu nimic stirbita chiar daca le veti citi inainte, nici o recenzie sau youtube nu se compara cu a fi acolo in sala.
(Sotul nu stia nimic upgrade-ul piesei, a fost cu lacrimi in ochi, foarte fericit, inca dupa prima melodie, cand a realizat la ce l-am dus :) nu ca nu ar fi apreciat si o varianta mai "cuminte", clasica :) )

Mi-a facut placere sa va povestesc despre un loc in care am fost, si cu siguranta vreau sa mai merg :)
Va las cu bine!

Ma asteapta "Rebecca" pe 30 decembrie, sper sa fie bine, promisiunile sunt marete :)

(Aceasta recenzie a mai fost publicata si pe site-ul AmFostAcolo.ro)