vineri, 23 februarie 2018

O carte ... mai mult decat delicioasa, si alte surate de-ale ei

Să vedem dacă știu să mai scriu .... :)
Am comandat o carte despre care nu pot să NU scriu. Defapt am comandat vreo 10, de pe elefant.ro :) Am reușit să mă limitez la 10, după jumatate de zi de scobit pe acolo :)
O comit de doua-trei ori pe an, în rest reușesc să mă abțin pe principiul că totuși nu vreau să umplu casa de carți pentru copii, avem si o Bibliotecă foarte bine dotată în oras. Dar când ma ia valul cercetând despre vreo carte recent aparută (care evident încă nu se află la Bibliotecă) și merg pe ideea că dacă tot plătesc transport ... ajung la cel puțin 10 cărți :) De care nu îmi pare rău niciodată. Chiar recent am mai donat o plăsuță cu cărți mai vechi de care am comvins copiii să se despartă.

Revin la comanda cea mai recentă, pentru care m-am luminat și am ridicat-o din pick-up point, cu o taxă de livrare de doar 3 lei, în același interval de timp în care ar fi venit și prin curier. Voi înșira și lista la sfârșit, pentru că și eu sunt în căutări constante de idei despre ce aș putea să le pun pe masă piticilor mei de 8(băiețelul), respectiv 10(dra.) ani, poate folosește cuiva.

Cartea pe care am vrut neapărat să o citim împreună a fost "Mami, e gata?" de Ioana Chicet-Macoveiciuc aka Printesa Urbană.


De mult timp mă învârteam pe lângă cartea aceasta tot zicându-mi că ai mei sunt deja cam mari pentru ea dar simultan băleam eu însămi la ea, pentru ca o citesc constant pe Ioana de ... 7-8 ani :) Îmi place stilul în care scrie și este parte din motivul care m-a impulsionat să mă dau în spectacol și eu pe net, ocazional :)

Alte cărți scrise de ea nu am, incă, dar cu siguranță vor veni, copiii deja au solicitat cât mai repede cel puțin "încă o carte cu Eric și Ema". Le-am spus că mai întâi terminăm teancul recent comandat și mai vedem apoi. Aceasta a fost demențială și, în ciuda temerilor mele, potrivită pentru orice vârstă.
Aseară, pe la opt si ceva, după o discuție  luuungă cum că de ce nu le mai citim noi (adică discutăm/disecăm în paiș'pe împreună fiecare frază din orice carte care ne pică în mână), am zis că e o idee bună să stăm împreună în jurul acestei cărți. Încerc să fac trecerea de la a le citi mami/tati (lucru prestat aproximativ în fiecare seară de ani de zile) la a citi ei singuri cărți, adică mai mult de două-trei-zece pagini. Pot, și știu, dar ce atâta grabă? E mai bine să-ți citeasca altul, chiar dacă adormi la prima pagină (dra.) :)

Am înșirat cartea pe masa mare din bucătarie și au început ușor să citească în timp ce eu făceam treabă. M-au solicitat la paragrafele scrise cu text cursiv unde nu înțelegeau foarte bine anumite litere, și mă mai apropiam eu sa discutăm anumite idei sau desene ori rețete, în rest au citi singuri, câte o pagină fiecare. Au "înghițit" capitol după capitol, printre hohote de râs și tot felul de remarci, cam într-o oră și jumătate. A fost un "quality time together" de zile mari.

Am extras rețeta "ciocolată de avocado" (cea mai rapidă după părerea mea) pentru prestat împreună dimineață. Le-o faceam frecvent când erau mici, și-au reaminti de ea când am scos castronelele mici-mici pe care le foloseam atunci. Le-am promis ca în week-end vom presta și alte rețete pentru că avem mai mult timp. Am o bănuială că duminică seara vom face, pentru pachețelul de școala, "grăsane" (grisine), poate și cu "pudră de morcove" :))

Deși pisica Ciocolata apare în multe imagini (le povestisem despre ea și despre membrii adevărați ai familiei, le plac astfel de conexiuni) ne așteptam ca cel puțin în această poveste să i se acorde mai mult credit, poate în altele.

Rețetele sunt grozave, foarte pe gustul meu, le știam de pe blog majoritatea, nu pentru acest motiv am luat cartea, insă poveștile și grafica mi-au depășit cu mult așteptările. Totul este învăluit într-o aură de drăgălașenie și caldură, iar copiii o vor răsfoi singuri multe zile de acum înainte, pentru că sunt multe mărunțisuri încă de descoperit în imaginile de acolo și multe glumițe de care s-au lipit.

Pe măsură ce scriam mă gândeam la glumițele din carte care ne vor ramâne mult timp în minte mi-am amintit de o altă carte pe care am citit-o cam acum un an și care ne face să exclamăm des "undeva se auzea mugind o vacă" și să bufnim in râs indiferent de contextul în care ne aflăm. Cartea de numește "Cei doi teribili" și este DE-MEN-ȚI-A-LĂ. Am citit-o împreună cu ei, merge fără probleme de la 8-9 ani, acțiunea te prinde încât greu o mai lași din mână.
Am întâlnit-o menționată undeva în timp ce căutam alte cărți, și e o carte care nu va fi donată :) Împrumutată poate, dar va rămâne în casă la noi pentru totdeauna, și continuarea ei "Cei doi teribili se întorc", care este și mai savuroasă, și oricâte alte continuări va avea :)

Ultimele pagini din "Mami, e gata?", depre preferințele culinare ale celor doi copii cred că îi vor ajuta mult să facă saltul pentru accepta mai cu spor ciupercile și pătrunjelul, deci rămân datoare pentru asta :))

Eram și eu atât de incântată de această carte aseară încât chiar am vrut să-i las un mesaj Ioanei. Până să ajung sa-l scriu, la o oră târzie, mi se lungise atât de mult in creier încât am zis că e mai bine să-mi dau un șut și să-l aștern public la mine, fără să mă cenzurez din cauza lungimii, cu recunoștința de rigoare, așa cum merită.

(Ar fi trebuit să mă opresc aici, am intenționat să scriu într-o altă postare despre cărțile menționate, ca să nu-l fac pe acesta ultra-lung ... dar deja atașasem imaginile și link-urile și toate cele și mă tem că dacă îl copiez separat pentru o altă dată ... se strică :) sau va rămâne nescris așa cum au rămas multe altele, așa că luati cu pastile de cap! )

Lista cărți

James Patterson, Chris Grabenstein
Set "Vanatorii de comori" vol. 1-3

pentru că  ... gen Indiana Jones am presupus eu ...
Cu părere de rău elefant-ul iar a incurcat trei volume mi-a trimis alte trei cărți ale aceluiași autor. Eu alesesem un set cu "Vânătorii de comori", mai potrivite (aveam impresia că au max 100 pag!), cred eu pentru vârsta copiiilor mei, ei mi-au trimis un set cu "Vrăjitor și vrăjitoare", de care recunosc că ai mei au fost maxim încântați la prima vedere dar mă îndoiesc totuși că le vor citi singuri. Le studiasem și am zis că subiectul se pretează probabil mai bine la 12+. Dar le punem bine, nu cer de mâncare, le scoatem în doi-trei ani probabil.

Arthur Conan Doyle
"Sherlock Holmes - Nivelul 4"

pentru că am văzut week-end-ul trecut primul episod din Sherlock, primul lor contact cu genul mistery mai complex, și le-a plăcut la nebunie. O bună variație la serialul "Bibliotecarii" care îi ține de două luni. Deci se cam vede direcția în care îi conducem ușurel :) Ne uităm împreună, le traducem/citim de regulă, și le explicăm tot felul de concepte care apar în discuție, în legătură sau nu cu subiectul filmului :)
La noi orice film de o oră ține minim trei, greu pentru oricine altcineva din familie să urmărească un film împreună cu noi patru :)


Arthur Conan Doyle
"Povesti de groaza si mistere"
 
pentru că le-am întâlnit cautându-l pe Sherlock  și nu m-am putut abține :) Dra. declară că îi plac poveștile/filmele de groază deși încă nu a citit/văzut ceva serios, ne-am abținut sa o stresăm cu așa ceva. Sunt mai scurte, ușurele, să vedem dacă se încumetă :)

 
Diane Namm
"Mituri ale Greciei Antice. Repovestire dupa miturile clasice"
pentru ca sunt foarte frumoase dar și cam stufoase încă, în original, pentru ei. Dra. e pasionată de subiect, are o minte deosebită pentru "telenovele", mare fan GoT si altele de gen. Cu cât e mai complex și cu mai multe personaje, cu atât îi place mai mult :) Sper ca această variantă să o încurajeze să le citească.

Peter F. Hamilton
"Tronul secret, vol. 1 din seria Regina viselor"
pentru ca descrierea seamănă izbitor cu o poveste pe care a inventat-o dra. vara trecută, la unul din atelierele gratuite, din luna iulie, de la Bibliotecă. A depus mult efort acolo pentru un subiect de care este pasionată și pe care pasiune (inventatul de povești) vreau să o stimulez. I-au sclipit ochii când a citit și ea coperta și deja a început să o citească.

Science Bob Pflugfelder, Steve Hockensmith
"Nick si Tesla in laboratorul de inalta tensiune"
 
pentru ca am găsit vreo 20 de pagini citibile pe net și cu greu mi-am ținut nerăbdarea în frâu două zile până a venit coletul și am putut sări pe ea să o continui. Deci aceasta este A MEA :) Ca și celelalte dealtfel, le-am luat în primul rând pentru mine, copiii sunt defapt pretextul :) Este grozavă și te ține în priză și are umor simpatic și vagi pretenții de fizică/chimie, și copii deștepti care sunt lăsați să se descurce singuri, deci foarte pe gustul meu. Probabil reminiscențe din copilărie când nu aveam acces la cărți așa grozave în genul acesta. Oarecum același stil cu Teribilii. O să le placa grozav și copiiilor, sunt precisă, va începe epoca "mai lasă cartea aia și culcă-te odată!" :)

Și în mod intenționat am lăsat la final câteva cărți de autori români, să închei oarecum seria despre cărți în aceeași notă în care am început-o.

Raluca Poenaru
"Pericol"

pentru că am citit descrierea și câteva pagini găsite pe net și mi s-a părut că se potrivește mănușă cu domnișorul drăgălaș care începe să-și arate și latura rebelă. Și îmi doresc să stimulez scriitorii români, fie chiar și prin această contribuție minusculă de a cumpăra cărțile. Încă nu i-am dat seria cu Puștiul sau altele de gen, recente, pentru că mi se par cam "americane" și cam exagerate, a citit în schimb de curând, singur, de la Bibliotecă "Micuțul Nicolas" și i-a plăcut maxim. Mi s-a părut mai ok decât cele mai recente, pe același subiect. Surprinzător avansează mai bine și mai repede cu cititul decât sora lui mai mare cu doi ani calendaristici, și doar o clasă.

Andreea Iatagan
"Ploaia curcubeu"
 
pentru că am descoperit recent blogul acestei minunate Doamne și m-a cucerit. Pare o carte extrem de drăgălașă și sper să o savurăm împreună cel puțin la fel ca și pe "Mami, e gata?". O să mai scot de la "naftalină" și cărțile minunate ale Adei Demirgian, și dacă mai scobesc sunt sigură că îmi mai vin idei de cărți grozave scrise de autori români contemporani, citite deja sau doar vizualizate. 
Avem o multime de astfel de oameni minunați printre noi, care din păcate se bucură de mult prea puțină recunoaștere. Din punctul meu de vedere fac o treabă minunată și ar trebui promovați pentru că au un aport major la crearea viitorilor adulți. 

 
Am citit si despre "Secretul limonadei" și am stat în cumpănă dacă să o iau sau mai aștept să crească ... probabil îi va veni timpul curând tot cu citit împreună și explicat concepte.

Și, și, și ... era să uit!!! Dacă vă pică în mână/coș virtual orice dintr-o serie de cărți numită "Andilandi" ... să nu aveți nici cea mai mică ezitare să o luați! 

Este fenomenală această Doamnă pe nume Sînziana Popescu și nu numai pentru această serie ci și pentru multe alte scrieri. Prin intermediul acestor cărți copiii pot lua contact cu personaje fantastice din mitologia locală fără să-și toace nervii și să arunce de pereți cu cărțile greoaie și cu limbaj arhaic, care mi se păreau grele și mie, acum 25 de ani. 
Am găsit "Calatoria lui Vlad in Celalalt Taram" sub formă de pdf pe net, le-am citit-o seara la culcare, pe tabletă, în două săptămâni (368 pag totuși, a fost prima carte de asemenea dimensiune pe care le-am citit-o) și deja până la sfârșitul următoarei săptămâni le aveam pe următoarele trei în brațe, fizic, comandate în regim de urgență :) Așteptăm cu nerăbdare să publice vol 5 !

Poveștile sunt atât de minunat constuite, personajele prezentate atât de frumos, fără a încărca, iar dezvoltarea poveștii și finalul atât de duioase și cu învațăminte încât ... cum să spun ... n-aș vrea să jignesc, dar am citi de curând primul Harry Potter, de curiozitate (am tot vazut filmele, din motive de copii) și Doamna Sînziana o bate ușor la fund pe J.K.Rowling, pe bune, nu exagerez deloc! 
Ok, HP are structură, poveste, personaje, peisaje, toate mult exacerbate de ecranizările, recunosc, spectaculoase. 

Dar cartea ... chiar am citit-o cu aviditate sperând să descopăr elemente care mi-au scăpat în film sau pasaje mai profunde care să nu fi ajuns în ecranizare. În schimb a fost de parca am citit o carte scrisă după film, replică cu replică, nimic aprofundat, anumite descrieri chiar săracăcioase (deci cei care au făcut filmul au pus multe de la ei ca să iasă așa spectaculos) și un limbaj ... clasa a V-a maxim (poate în engleză o fi altfel?!). Cu greu am terminat-o, chiar dezamagitor, eram obișnuită să fie cărțile mult mai bune decât filmele. 
Dacă s-ar ecraniza Andilandi în același stil ca HP ar ieși o minune ... e atâta poveste și înțelepciune și limbaj de o calitate deosebită în paginile acelea încât, la nivel de carte e mult superioară lui HP, pe cuvânt de cititor avid de (young adult) fantasy :)

Văd cu bucurie că cititul revine la modă și printre adulți dar și printre copiii și asta mă bucură foarte mult. Sunt puține gadget-uri care pot dezvolta benefic creierul unui copil așa cum o poate face o carte bună.

Am citit o mulțime de cărți bune în ultimii doi-trei ani, de când nu am mai scris așa frecvent pe blog, iar faptul că nu le-am menționat public, pentru o bine-meritată reclamă sau doar pentru a-mi reaminti eu de ele în timp, este un mare regret. Dar life hapens și nu poți să-ti rupi mereu timp de bloguială :(


Gata, am împrăștiat destulă cultură în lume pentru o zi :)
Și ca să mă mai laud puțin totuși :) Pe seară mergem la Phoenix, un concert care sper sa fie apreciat de toată gașca.

Soțul și domnișoara au mai fost un un concert al lor, într-un foarte pașnic club local, în preajma zilei în care ea împlinea 10 ani. A fost cadoul nostru și l-a apreciat maxim.
Chiar ea a menționat recent ca a văzut afiș cu un nou concert "Sinteza anotimpurilor" și nu a acceptat nici o secundă ideea de a nu fi prezentă la o manifestare a "trupei mele preferate din întreaga viață" :)
Trebuiesc învățați de mici cu ce e bun, ca să poată compara și alege corect mai apoi :)
Acum cred că va fi puțin diferit, mai simfonic, în sală de spectacole cu scaune și atmosferă mai scorțoasă, sper să nu fie dezamăgită. Pentru domnișor e prima participare la așa eveniment și încă îmi răsună în urechi manifestările lui de bucurie care au marcat lansarea veștii că am luat bilete pentru toți. El a fost cel care avea majoritar Phoenix pe un Nokia cu butoane (primul lui telefon, de acum un an până în prezent) de a trebuit să luăm măsuri și să stabilim porție maximă o oră pe zi de stat cu căștile in urechi, ca să mai facă și alte treburi in timpul liber, nu doar asta :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu