joi, 29 mai 2014

Oda Bunicilor!

Astazi este o zi foarte speciala pentru familia noastra, Bunicii sarbatoresc Nunta De Diamant, respectiv 60 de ani de la casatorie.
Pe mine ma copleseste total cifra asta :)
Tort, de la Arkadia evident :) v-am mai povestit ca suntem complet indragostiti de produsele lor, poza mai tarziu. 
Am comandat aseara, in mare viteza, fara ceva special in minte, iar astazi am realizat ca-i treaba cu nunta de diamant si am sunat sa-i rog sa mi-l faca in forma de diamant sau macar romb, ceva de genul. Mi-au spus ca este deja gata si m-au asigurat ca arata foarte bine, abia astept! :) 
Nu am nici o teama, imi plac la nebunie produsele lor, au  eleganta si simplitate, iar gustul este desavarsit :)
Din nou nu este reclama :) Sotul mi-a spsus sa merg la ei sa comand, cred ca este fanul lor nr 1, din tot orasul :) Iar prajitura Lacta e o chestie to die for :)

HA!!! Acum mi-a picat fisa!
Am fost la un eveniment sambata trecuta, casatoria unor prieteni de familie, intr-o incinta care mi-a placut foarte-foarte mult, Crystal Palace, iar in aceasta incinta, intr-o zona ... nu destul de ferita cat sa nu facem cate 10 drumuri pana acolo, de fiecare :) trona frumos un cake-bar, concept relativ nou prin urbea noastra mica, sau poate sunt doar eu nescoasa in lume :)
Ei bine ... incet-incet, cred ca toata suflarea petrecerii a trecut pe acolo de cel putin cateva ori. Dupa ce treceai o data ... nu aveai cum sa te abtii sa nu revii. Eu recunosc ca m-am dus de cateva ori, insotind cate un copil, numai ca sa le admir :) Am si degustat mai bine de jumatate, singura sau in complicitate cu diversi membri ai familiei :) Si astazi, cand vroiam sa caut o imagine cu tortul de caramel comandat pentru bunici (gasit! :) ), pe site-ul Arkadiei, m-am lovit de sectiunea cu cake-bar, iar cand am deschis, am avut surpriza sa regasesc acele deliciosenii care ne incantasera sambata trecuta :)

Revenim! Ca scriam despre Bunici defapt :)
Pe Bunelul l-am povestit acum ceva vreme, pe Bunica inca n-am reusit. Sunt oameni pentru care am tot respectul din lume. Educati, harnici, cu experienta imensa de viata, de la care ai numai de invatat.

Bunelul are o blandete si o intelepcine pe care eu le condsider un dar al varstei, dar cei ce-l cunosc de mai multa vreme imi infirma treaba asta, asa a fost el dintotdeauna. 
Bunica are o tinuta inca demna de pensionul care a educat-o in tinerete, o cultura generala cum rar am intalnit, si nici nu cred ca voi mai intalni curand, si o vigoare care, in ciuda celor 82 de ani, ma bate la fund, de multe ori :)

Ei gradinaresc si mesteresc tot timpul, sparg nuci cand ploua afara, Bunica prepara pranzurile (aproape obligatorii :) ) in familia extinsa, din week-end-uri, ii invata sudoku pe copii, apreteaza si calca, de fiecare data cele 22 de fete de masa, 15 asternuturi, si multe alte chestii pe care le detine, carpeste, croseteaza, aliniaza tot :) A impachetat singura, cu mana ei, o casa intreaga, cand a fost sa se mute la noi, din orasul in care traisera cateva decenii bune, fara sa se planga, fara sa solicite ajutor, fara regrete. 

Are in pod, frumos aranjate, peste 200 de bucati de sapun "de casa", facut de mana ei, in ultimii ani. Ne-am intrebat la ce ne foloseste atat, ne-a zambit strengareste, ceva de genul "lasati copii, ca sunteti mici,  nu stiti voi ce vremuri vin!" :) 
Tot timpul are camara plina, cand ramane cu mai putin de un bax de zahar/ulei/faina/malai/condimente, etc, deja avem facuta lista noua de cumparaturi. Mergem la hipermarket o data pe luna, si facem aprovizionare mai ampla, altfel nu prea circulam cu masina. Asta nu inseamna ca nu iese si Bunica la piata, de doua-trei ori pe saptamana, cu carutul de cumparaturi, sa mai ia "cele necesare" :) Desi a recunoscut, nu-i atat de cumparaturi, ci cat faptul ca simpte nevoia sa mai iasa din curte, ii place foarte tare orasul nostru, si nu regreta deloc ca l-au adoptat acum aproape 4 ani.

Bunica s-a bucurat foarte tare ca am produs surplus de paducel, anul acesta, dar a spus ca se descurca singura cu portia ei, nu ne-a dat-o sa o punem in pod, si-a uscat-o si aranjat-o singura, asa cum stie ea mai bine. Eu recunosc ca as vrea sa pot trage cu ochiul la tot felul de minuni pe care le face, nu ca le-ar tine secret, insa unele le deslusesti mai usor daca le vezi cu ochii tai, decat daca ti le dicteaza cineva, oricat de binevoitor ar fi. Iar la partea de bucatarie ... hm ... de s-ar pune sa scrie pe net, nu i-ar ajunge tot culinar.ro sa-si etaleze cunostintele :) Si cate variante de conserve stie, si face ... mama-mama, sper sa reusesc sa invat si eu, macar 10%, de la dumneaei! 
La partea de gradina, si plante, este o enciclopedie incredibila, nu ca discutat politica ar fi mai putin :) Si se distreaza cand ne mai panicam, din motive economico-sociale, spunandu-ne ca "OMUL" poate indura mult mai multe decat credem noi, ca-i bine sa ai pus deoparte cateceva, dar in primul rand trebuie sa sti ca te poti baza pe tine, pe capul si pe mainile tale, sa o duci mai departe. 
A trecut prin foarte multe in viata ei, de la roade foarte bogate ale muncii familiei ei, pana la saracie crunta, pentru perioade scurte, datorita diverselor regimuri politice, si ale incapatanarii tatalui ei, de a NU se indoi in "bataia vantului". Toate au trecut, acum Bunicii sunt foarte multumiti de viata lor, si, sper eu, foarte impliniti de aceasta convietuire, intr-o casa care pare aglomerata, dar nu este deloc.

Desi locuim in aceeasi casa, suntem pe etaje separate, Bunicii, socrii si noi. Noi suntem cei mai cucurigu, ca suntem tineri si sportivi :) Ne vedem doar atat cat ne place, si chiar daca ne ajutam pe cat posibil, fiecare are intimitatea si ritmul lui de viata. 
Bunicii au un stil de viata atat de ordonat incat eu sunt maxim de invidioasa :) Cred ca asta ii tine activi foarte mult, au peste 20 de ani de pensie fiecare :) O perioada la care visez, desi n-am nici 10 ani in domeniul muncii, dar ma indoiesc ca o voi putea petrece atat de frumos ca ei.

Acum 8 ani, cand am hotarat sa ne casatorim, si sa dam capitala pe provincia calda si linistita, si ne-am angajat sa locuim in casa socrilor mei, speram eu la ceva de genul acesta, cu o casa plina, cu bunici intelepti, copii zglobii si mult aer curat, insa ce s-a intamplat pe parcurs, pas cu pas, zi dupa zi, imi implineste viata intr-un fel in care nici nu banuiam ca poate exista.

Revin cu tort :)

2 comentarii:

  1. Foarte frumos!!! Tin minte cand eram mai tanara si bunicii vara-mii (pe care ii consideram si ai mei) au sarbatorit 67 de ani de casnicie, creierul meu nu putea sa cuprinda atata vreme, o viata de om. Si cand ma uitam la dragii de ei care la 92 si 91 de ani inca se tineau de mana si chicoteau uneori ca doi scolari, imi venea sa plang si sa-i pup... Au murit la scurt timp unul dupa altul, nu mai stiau sa traiasca singuri. La mai mare bunicilor vostri, felicitari, o aniversare absolut speciala!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos! Multi ani impreuna sa aveti!
    Asta ma duce cu gandul la bunicul meu de 86 de ani pe care nu l-am mai vazut de ceva vreme. Sunteti foarte norocosi (desi cred ca nu mai e nevoie sa o spun eu) ca ii aveti atat de aproape. Sa va bucurati de ei si de povestile lor multi ani de acum inainte!
    Si neaparat, scrie cat mai multe din retetele bunicii, eu abia dupa ce nu a mai fost, mi-am dat seama ca trebuia sa fac asta. Si acum caut pe net, poate poate gasesc ceva asemanator cu ce prepara mamaia mea.

    RăspundețiȘtergere