Melci ... to eat or not to eat?

Ma batea gandul sa scriu ... ca intentionez sa ingurgitez adica, dar am zis ca si asa nu prea-mi comenteaza nimeni, daca mai bag si de-astea clar imi pleaca toti vizitatorii :))

Apoi am citit la Adelina, si dupa ce am ras de m-am prapadit, da' nu de tot, ca vroiam sa povestesc si eu, zic sa-i fac o bucurie si sa ma laud, ca am prins curaj, si pretext, sa scot cornul la inaintare :)

Preambul: plimbare, in duminica Pastelui, cu burtile grele (de haleli nu de mostenitori), pe la dealul pe langa care sunt stupii mosului 

peisaj mirific de inceput de potop, nu ne-a speriat deoarece ne insotea deja de niste zile

pe coclauri ... plin de melci!!!
Sotu': "nu s-or manca?"
N-am avut timp sa aprofundam ideea ca incepea sa picure, dar m-a ros toata noaptea asa ca am scobit profesionist net-ul. Surprinzator lumea zice de bine (mega-delicatesa frantuzeasca), cum eu sunt dornica de incercari culinare, a doua zi, ne-am trezit cu soarele in ochi, si zic "hai!".

Ne-am inarmat cu multe pungi, sosoni adecvati de "dupa-ploaie", si-am zis sa imbinam utilul cu placutul si sa mai dam jos un milimetru din talia mult ingrosata de sarbatorile pascale, fugarind melci, pe aceleasi dealuri, insorite de data asta.

Soarele face diferenta, minunatul oras valcean, in plin soare

se vedea chiar si Fagarasul in zare

am capturat si melci, care pareau topiti dupa gumarii mei foarte trendy

obezi si multi, umblau in carduri, cum nu erai atent, cum melcul tusti in poteca, mai-mai sa calci pe el, foarte simpatici

Ne-am intalnit si cu o turma de muuulte oi, intr-o poiana idilica, in care intentionam sa ne bucuram doar noi, de liniste si de cules de melci :)

Am profitat sa le re-explicam copiiilor de ce consideram ca mancatul de melci dragalasi nu e mai prejos decat mancatul de mieluti dragalasi (ca tot eram in sarbatoarea mielului). Faptul ca mancam carnea din super-market nu inseamna ca ea acolo creste, uneori preferam sa vanam cu propriile noastre maini, nu neaparat cu portofelul.
Adica atunci cand traiesti la curte, si sti ca trebuie sa mananci, si nu te oripileaza ideea de a manca porc sau gaina sau iepure, realizezi ca acestor fiinte trebuie sa li se intample niste chestii inainte de a ajunge la tine in farfurie. Unele dintre chestiile astea trebuie sa le faci chiar cu mana ta, si cat timp nu esti vegetarian (ceea ce, cu siguranta eu nu sunt) nu mi se pare scarbos/nedemn a vorbi despre taiat, jumuli sau eviscerat gaina, asa cum nu mi se pare nici demn de vreo fala ca ma laud ca ma duc in super-market si dau 20 de lei pe kilu de pui bine curatat si lustruit, bonus super-hormonat.

Revenim ... In doua-trei ore s-au adunat vreo doua kile de melci, deloc alergati, ci cules cu relaxare caci abundau

Matei s-a atasat de unul foarte tare, s-a plimbat cu el in mana tot dealul, i-a prezentat stupii, la intoarcere

si l-a luat si la pachet, in masina, la intoarcerea acasa.
L-am asigurat ca pe acela nu-l vom manca :)

Ne-am inturnat pe la stupii mosului, unde piticii s-au jucat de-a apicultorii

Si ne-am distrat foarte tare observand cum aduc albinutele polen in stup, pe picioruse (glomerulele galbene)

Ajunsi acasa, an dat navala tot peste preparatele de Paste

ca melcii oricum trebuiau sa stea la purjat vreo doua saptamani. I-am acomodat intr-o ladita pe care am impachetat-o bine intr-un sac de rafie si le-am dat intalnire peste vreo cateva zile. 

In week-end-ul urmator le-am mai facut o spalare, constatand ca mai pot sta o vreme, ca mai au ce sa curete. 

Acum, in mini-vacanta de 1-2 mai, am avut ceva vreme de dansii, si am decis ca le ajunge dieta doar cu apa, si ca-i vremea sa le scurtam chinul, asa ca i-am mai spalat o data si i-am adus in casa.

 Unul vroia sa o tuleasca, in timpul sedintei foto, v-am spus ca sunt rapizi

Asa de repede au facut tusti in oala cu apa fierbinte, ca nici n-au stiut ce s-a intamplat.
10 min mai tarziu i-am scos cu spumiera, i-am lasat la racorit si apoi am inceput sa-i extragem din cochilii, operatiune care a mers foarte usor. Apoi mai ramasesera doar casutele de ei

Am disecat ce trebuia disecat, am spalat bine si am mai lasat 15-20 min intr-un castron cu apa si otet sa scapam si de ultimele reminiscente de mucozitati, apoi am strecurat si aruncat carnita intr-o oala cu mult vin(rosu, ca alb n-am avut), si condimente cam triplu fata de cat pun la o mancare obisnuita :)
A fiert aprox doua ore

A doua zi am pus vreo 10 la o omleta maaaare, cu multa branza si ceapa verde, tocat marunt-marunt, asa cat pt inceput, sa o luam incet, restul i-am bagat la congelator, pt vremuri cand vom fi mai hamesiti (si mai curajosi), c nici in vacanta asta n-am stat deloc cu burtile goale.

Nota bene 1: la toata tarasenia asta am fost incurajati maxim de catre mama-soacra, care a spus sa culegm oricati, ca ea a mai mancat si-i plac la nebunie, si ca le face bine sa stea la congelator, se vor fragezi :)

Nota bene 2: melcii au fost ordinari, dar bio, de pe dealuri inverzite natural si putin atinse de picior de om :) Toti melcii de pe la noi sunt comestibili, mai putin limax. N-am facut masacru, am adunat doar pe cei cu cochilia de peste 3 cm diametru (adulti), si oricum, la cate milioane erau pe acolo... n-am avut mustrari de constiinta, sau nu mai mult decat atunci cand ii adun de prin gradina (sunt mici-mici), de prin straturile de legume, si-i arunc la gunoi.

Nota bene 3 : din doua kile de melci vioi, au ramas 800gr carnita pt faza finala, de aruncat in mancare. Cam 300 de grame pierdusera dupa faza de purjare, saaaau ... or mai fi evadat din ei, ca de numarat nu i-am numarat, doar cantarit, pt o evaluare cat mai corecta a intregului proces. Sper sa nu fi fugit din ei ca ma impusca mama-soacra, ea tot incearca sa-i alunge de prin curte!

Deci cules doua ore, cam 100 de bucati, tinut la arest doua sapt in care spalat de trei-patru ori, si ladita si bucata cu bucata, aruncat in apa fierbinte, pt 10 min, apoi scobit dupa partea suculenta, spalat bine si clatit cu otet, fiert doua ore in apa+vin+mirodenii, congelat nu se stie cat, mancat (sper) cu pofta, la un moment incert :)
Eu zic ca-i bine avand in vedere cat de relaxat a fost per total, ca n-am privit-o ca pe o munca ci a facut parte din free-time si ca ar fi cam echivalentul poate a jum de zi de serviciu, asta calculand comparativ cu pretul unui kil de porc/vita (nu melci, de 45 dolari/kg!), si ca este o carnita mai de incredere decat ce-i prin super-market-uri, trecand peste angoasele psihologice, desigur :)

Cam atat cu foto-reportajul ametit, de pe frontul de ... vest (ca sa fim in ton cu vremurile).
Se pune ca am mancat defapt, nu? :)