Dra: 6 ani jum, frate-su: 4 ani jum.
Toata treaba a fost cu calm si bucurie, inceperea procesului de constientizare a faptului ca trebuie sa puna si ei osul la treaba, din cand in cand, daca vor ca noi sa avem timp si energie sa stam/ne jucam/plimbam/citim cu ei. Adica jum de zi facem "treaba" cu totii, si alte doua (zile) ne distram cu totii, fara griji sau stresuri casnice :)
Asa am scapat de chestii de genul: "strangeti si voi prin camera (a lor) ca sa pot aspira!", "gata cu ochii in ecran, mai iesiti si voi pe afara!"(nu petrec mai mult de o ora pe zi la ecrane, iar pe afara stau 3-4), "mai usor cu murdarit vasele, ca nu le spalati voi!", si multe alte minunatii de replici auzite din mosi-stramosi :)
Sunt complet impotriva rasplatirii financiare/culinare sau alta aberatie, pt o treaba care este normal sa fie facuta, in casa, dar sa-si castige singuri portia de desene (sau extra-portia), cand si cat au chef, mi s-a parut potrivit. Le-am explicat ca si la noi e la fel: intai treburile si apoi distractia.
Ideal ar fi ca toate "treburile" sa fie considerate distractie, dar asta nu e intotdeauna posibil. Si cum cititul este solicitat intotdeauna seara (uneori chiar daca noi suntem placintiti in pat si speram ca am scapat), plus multe alte chestii pe care le facem cu ei, am zis ca e cinstit ca si ei sa faca treburi impreuna cu noi, pai nu? :)
Nu-i ca si cum eu stau in varful patului si le dau ordine ce si cum sa faca, iar sarmanii de ei umbla in zdrente si nemancati, sclavagind pt noi :)
"Facutul de curat" se intampla o data sau de doua ori pe sapt, si majoritar ma implica pe mine cu strans de haine. Mi se pare absolut firesc responsabilizarea lor, nestresata, sa faca chestii, pe de o parte sa aprecieze mai mult ordinea pe care o fac ei sau o face altcineva pt ei, pe de alta sa ajute, conform puterilor lor, la treburile casei. Si ma bucura, de fiecare data, cand avem ocazia sa facem "treburi" impreuna, ca sunt atat de impliniti de rezultate, si ca tot timpul vorbim despre ce facem si explicam, si facem tot felul de analogii, incat adesea raman cu gura cascata, la propriu, de ce le trece prin minte si ce conexiuni fac :)
Mi se pare important ca si noi sa avem o viata relaxata si echilibrata, ca suntem oameni in primul rand, si apoi parinti (ca daca nu vad si invata asta de la noi, atunci de la cine?) si ei sa isi demonstreze ca pot sa faca chestii, nu sa fie cocolositi pana ajung batrani adolescenti, si nu sunt in stare sa-si adiministreze singuri chestii sau sa-si puna un ou in tigaie.
Inca imi amintesc mirarea de pe fata unui baietel din vecini, venit la joaca la noi, prin iarna, cand copiii strangeau prin camera pe la ei, urmand sa si aspire. Baietelul, cu trei ani mai mare ca ei, nu intelegea cum "niste copii asa mici" pot sa aspire :) El probabil ca nu o facuse niciodata, si pe acest motiv toata treaba s-a transformat intr-o mare distractie, copiii mei fiind foarte mandri de ei insisi, la final :)
Rezultat: ar trebui sa avem o casa cu mai multe camere, domnisoara era de neoprit, nu puteam sa-mi vad eu de treburile mele bucataresti, ca tot venea ea si-mi solicita si mai multe chestii pe care ar putea sa le faca :)
Evident ma astept sa scada treptat entuziasmul, insa va avea tot timpul la indemana unealta de a obtine oricate portii de "ochi in ecran", cinstit muncite. Totusi nu estimez ca o impinge dorinta mai des de o data-de doua ori pe sapt, bune si alea, pt salele mele obosite :)
Sper sa avem intelepciunea de a nu ajunge in extrema cealalta, sa faca chestii doar cu solicitare de rasplata, eu sper ca am trasat foarte bine linia si am definit exact ce se incadreaza in chestii care tin de indatoririle zilnice, si chestii extra :)
Domnisorul a fost mai domol, dupa ce si-a castigat timpul necesar sa-si vada si ultima bucata din Fulger(vazut de cins'pe milioane de ori), a declarat ca lui ii ajunge, nu se chinuie pt mai mult. Asa e stilul lui, dar a priceput ideea :)
Si noi am inceput sa introducem incet ajutorul lor. N-am facut-o pe sistemul de recompense, pentru ca fiu-meu n-are limite, ar fi in stare sa linga pe jos pentru o juma de ora in plus la ecran, deci lectia ar fi pierduta pentru el :-) Dar le-am explicat frumos cat timp pierd si eu si tatal lor ca sa strangem dupa ei si sa facem lucruri pe care daca le-am face toti, am avea mai mult timp de distractie, si pricep bine. Le-am aratat practic ca e mult mai greu sa cureti ceva decat sa mentii ceva gata curat (in speta fiica-mea e dezastru la mancare, daca te uiti in jurul ei si pe ea stii ce s-a mancat si in ce ordine...). Nu le-am spus "corvezi" niciodata, pentru ca daca sunt facute impreuna e o placere, si incercam sa-i cooptam pe copii la tot mai multe. Eu aveam 6 ani cand mi-a pus tata aspiratorul prima data in mana, si mi-a placut la nebunie, am invatat destul de repede sa-l manevrez si faceam un curat de numa. Uram stersul prafului (pentru ca sunt alergica si invariabil terminam stranutand cu ochii umflati), dar noroc ca s-au modernizat vremurile, acum facem concurs care ajunge primul la pamatuful de praf sa-l foloseasca. Copiii au niste resurse nebanuite, pe care nu le ghicesti pana nu le dai ocazia sa le exprime. Am mai povestit eu ce socata am ramas dupa serbarea de craciun cand fiica-mea si cu alta fetita (amandoua 4 ani) au maturat toata sala de clasa impreuna, la sfarsit una a tinut farasul, cealalta a pus gunoiul si in 10 minute au avut luna si bec... ceea ce mie nu mi-ar fi trecut prin cap, sa pun copilul de 4 ani sa faca desi clar ei au capacitatea :-)
RăspundețiȘtergereBravo si spor in continuare!!!
Exact asa a fost si la noi, cu explicat frumos ca e mai eficient sa facem impreuna, si apoi sa ne distram impreuna, decat sa se mataie pe langa noi, ca ne vor atentia, in timp ce noi facem diverse care trebuiesc facute.
ȘtergereSi da, si Luana e genul care mi-a dat emotii ca ar putea exagera ca sa primeasca, insa are o viata destul de interesanta si activa, nu duce neaparat lipsa ecranelor :)
Am citit de serbarea lui Emmy, si recunosc ca partial este "de vina", atunci parca a inceput sa mi se parinda un mic beculet :) Desi nu ... stim noi ce copii avem, si ca pot face orice daca isi pun in cap.
Dra ma tot bazaie, de cateva sapt, ca vrea sa mearga singura la gradinita (500m de casa), si eu ma panichez, mai mult ca ne-ar da restul pe mana politiei, decat ca n-ar fi ea capabila :)
Iar Matei e fan aspirat (si ma rog, orice are butoane, roti, daca scoate si zgomot/face ceva, cu atat mai bine :) ), aproape ca e cu bataie pe ei, cand vine vorba de aspirat :))
Yap, sters de praf groaznic, ma punea mama in fiecare zi, cand eram mica, uram din strafunduri, dar faceam, evident, ca era treaba "de fata", ca si spalat, maturat, etc. Frate-miu era prea mic, sa pot compara, nu-mi mai amintesc daca lui ii dadeau treburi "de baiat". Eu incerc sa fim toti cat mai egali, dupa cum se vede :)
Sa vezi cand ti-or afisa mercurialul: aspirat=2lei, dus gunoiul=1leu, spalat vase=3lei... :))
RăspundețiȘtergereNope, nu-i cu bani :) Si nici macar nu au indraznit vreodata sa spuna "fac aia daca ...", deci eu consider ca ne inteleg bine, inca :)
ȘtergereBanii au reguli separate, gen doar un obiect sau doua cumparate, la o iesire in oras, sau oricate dar cumparate din banii lor. Ttrebuie doar sa tina minte sa ceara (ceea ce nu prea se intampla, deci consider ca nu-i freaca asa de tare nevoia), si primesc 1 leu pe zi, si sa-i stranga, evident, si-i pot cheltui pe orice doresc.