marți, 10 ianuarie 2012

Sotul si rotile I


Intrigant, nu-i asa? :)
Explicatia e foarte simpla: posed una bucata de sot cu mare pasiune pt roti, a ... nu ma refer la roti cu multi cai putere pe ele (desi in numar de doua, cu 30-40 de cai, cu casca si de teren, l-ar cam tenta dar n-are voie, ca-l vrem intreg langa noi).
Sotul meu merge pe bicicleta ... inca din uterul mami lui as putea spune :) sau cel putin cu siguranta visa la niste roti inca din vremurile acelea.
Pe la 14-15 ani, cand i-a adus tatal lui prima bicicleta mai rasarita din Germanica ... mi s-a povestit ca dormea cu ea in pat :) nu cred ca a fost chiar asa, dar la cat de devotat fata de pasiunile sale il stiu ... sunt sigura ca o ducea in camera destul de des ...
In liceu a fost genul netalentat la sport (deci fara mare gasca de baieti) si bun prieten cu fetele (deci ala caruia i te plangi pe umar ca nu te place Xulescu) mda ... bun baiat, de pus la rana ... complet nesatisfacator rol pt un adolescent hormonat :)
So ... bicla e de baza, de ce sa-ti bati capul cu problemele lumesti cand ai intre picioare o tovarasa care te insoteste tacuta, ascultatoare, zeci si zeci de km zilnic (facea ture Rm. Valcea - Horezu just for fun, ca sa se intretina :) ), el zice ca erau momente bune de meditatie, cred si eu ... atatea ore, doar tu cu bicla ta si vantu-n freza ...
A luat-o chiar in carca si a urcat spre Saua Caprei (de la Balea in sus) pe Tranfagarasan, ca nu era el sigur daca lacul Balea trecea de cota de 2000 sau nu (acum 15 ani nu erau atatea GPS-uri), si vroia sa stabileasca acest record personal, adica sa urce cu bicla (nu se specifica care pe care era calare) peste 2000 de metri.
A urmat o tentativa de a se inscrie la un club ciclist din Buc, cu un an inainte de a ajunge la facultate acolo, dar dezamagirea a fost mare in momentul in care a realizat ca antrenamentele sale asidue erau mult superioare celor sustinute de membrii clubului, care nu erau nici prea seriosi. Vorbim despre un tanar pasionat care a facut chiar si un traseu de 300 de km intr-o zi (16 ore), din Valcea spre Braila, unde se aflau bunicii la momentul respectiv.
Fara sa-si abandoneze dragostea de biciclete, tanarul nostru, ajuns in minunata Regie din capitala, a recurs la un siretlic: a renuntat la cele doua roti, pline de spite (greu transportabile din provincie pana in Buc si usor susceptibile spre a fi furate) in favoarea unor opinci, cu cate 4 roti mai mici pe fiecare picior, pe numele lor "role", achizitionate din prima bursa de boboc politehnist.  Si la cat de talentat il stiu eu in ale miscarilor (NOT!) si-a capatat rapid porecla de Roller, nu pentru ca ar fi excelat in domeniu ci pentru ca mareata distanta din campusul universitar numit Regie, pana peste Dambovita, la cursuri, in Poli, era nedemna pentru pantofii sai, si cerea a fi parcursa pe ... role, nimic remarcabil pana aici, doar ca nu considera a fi necesare SI alte alte incaltari in dotare, deci rezulta un ... nonconformist :) care asista la cursuri ... pe role, si nu numai ca asista dar mai iesea si la tabla uneori :)
Asa ... povestea asta a tinut putin, nemanifestand vre-un talent special pt acest sport, rotile cele multe au fost uitate repede. Viata de Regie l-a ajutat mult in acest sens, sa zicem ca nu era foarte ... "dinamic" in perioada de inceput de contact cu studentimea :) dar porecla i-a ramas si pana in ziua de azi. Eu sunt nevasta lui Rolleru' :) daca e sa ne intalnim cu vre-unul din colegii lui, baieti foarte simpatici dealtfel.
Dupa ce a scapat din obositorii primi 3 ani de facultate, domnul meu si-a redescoperit dragostea uitata si a posedat din nou bicicleta (motiv foarte plauzibil: incepuse o noua facultate in paralel si avea nevoie a se deplasa ocazional afara din perimetrul confortabilei Regii). Odata cu aceasta schimbare in viata lui, m-a cunoscut si pe mine, ca de ... daca mai scoti nasul din carti si calculatoare mai vezi si altceva :) evident ca m-am facut si eu biciclista dupa o vreme :) dar inainte de asta a fost alta poveste.
Noi ne-am cunoscut la balul de boboci al facultatii mele (ASE da, va dau liber la bancuri :) ), ne-am lipit din prima ca marca de scrisoare (ca de ... "sufletele pereche" se miros de departe), numai ca la cateva luni, domnul meu a plecat la studii, cu o bursa, intr-o tara mai ... nordica.
A fost o primavara foaaarte lunga cea a lui 2002 . Tara se numea Danezia si era patria bicicletelor, am fost geloasa recunosc :) acolo si-a mai ostoit dorul de roti iar la intoarcere a venit (nu pe jos ci) pe bicla, tocmai de acolo. I-a luat 11 zile, din care in 4 a vizitat Praga ca ... era in drum, si era frumoasa. Cazare in ... cortul-iglu de 1kg din buzunarele biclei, mancare ... la fel :) Si ne-am trezit cu el la usa, cu cateva zile mai devreme decat stiam ca are bilet de avion sa vina in tara, spunand ca isi termiase treburile prin Danezia si se "plictisea", nu a mai stat sa astepte data in care avea bilet de avion :)
Pana in primavara urmatoare ne-am mai rodat, probabil m-a analizat si el serios si a zis ca scoate om din mine, si mi-am cumparat si eu bicicleta, aceeasi mountain bike de la First Bike pe care o detin si in prezent. Recunosc ca nu am stresat-o foarte tare, s-a odihnit zdravan in perioadele mele de "burti", pe cand sotul a continuat sa le foloseasca pe ale lui zi de zi.
De aici incepe povestea rotilor noastre impreunate :)

9 comentarii:

  1. OMG!!!!! A facut toata distanta dintre Danemarca si Romania pe bicla!??!?! Ma plec in fata lui, asta da pasiune si vointa!
    Aia cu rolele e epica, iti jur, imi aduce aminte de un film american, cu niste gagici foarte dezbracate, chelnerite pe role:)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Da Monica, chiar asa :)
    Defapt a fost ... aproape pana in Ro, de pe la Budapesta a zis ca a luat un tren, parca, probleme de psihic, nu de fizic :) nu se mai simtea ... in siguranta :)
    Singurele gagici pe role, autohtone, pe care mi le amintesc eu acum, sunt tipele de prin hipermarket-uri, care faca parte din personal, in unele locatii :) e clar, trebuie sa ies mai mult din casa :) sa vedem pe unde sunt rolleri in Valcica, in parcuri sunt mai mult copii mici.
    Ne-autohtone ... Shakira cu "Loca,loca", m-a disperat ca-i placea fetei, si muzica e cum e dar videoclipul ... (nu promovez atitudinea aceea in fata unui copil de 4 ani)

    RăspundețiȘtergere
  3. aoleu, lasa-ma cu efectul shakira la copii prescolari, mi-a fost dat sa vad o fetita care ne bate pe amandoua la popo' cu onduleurile din solduri:D asa ca fereste-o pe Luana, mai bine ii dam o samba din aia "traditionala", de la mama ei:P

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu nu prestez onduleuri ca zice sotul ca as fi vulgara daca as face-o :)
    Dar e o problema mare cand dai pe posturi cu videoclipuri ... mi-e si mie sila de cate carnuri ni se indeasa pe retina (n-am nimic cu goliciunea, dar sa nu fie vulgara).
    De-asta am aruncat eu televizorul din casa de mai bine de un an. Discovery, filme si ce mai am, pot sa vizionez linistita pe net, fara sa butonez ca robotelul cu ochii in gol.
    O dam la dansuri, parol, suntem in cercetari, sau/si la karate, inca nu ne-am decis :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Andreaa... "masina fantastica"sau cum ii zicea Luana .... ???

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mica draga ...
    sunt intr-o ceata fantastica :)
    ce masina bre, ca nu pricep? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Masina in discutie este "caravana Bellagio", de la clubul cu acelasi nume, din Mamaia.
      Masina pe care am intalnit-o pe aleea pietonala, din statiunea cu pricina, intr-o seara, cand eram cu doamna Mica :)
      Masina era plina de "fetite" golase si sclipicioase, care se ondulau pe ritmuri asurzitoare, de club, mai-mai sa se rupa.
      Domnisoara noastra a ramas fascinata complet, era cu o fata "eu de'asta ma fac cand cresc mare" ... BRRRRR

      Ștergere
  7. Super. Cat haz, cata adevaraciune, ce poveste frumoasa. Sunt absolut convinsa ca aveti o familie minunata, cred ca de oriunde ai decupa cate o povestioara de-asta, din viata voastra, ar arata la fel ca tot restul - exceptional tocmai prin naturalete si bun simt. Bravo voua ca sunteti voi insiva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Avem, avem, si suntem, sar'na! :)
      Ma bucur ca ti-a placut Ligia.

      Ștergere