joi, 28 iunie 2012

Tzatziki, de nervi :)

LE: Aaaaleluia, s-a reparat blogspot-ul! :)

Imi vine sa-l injur pe Dl Blogger, de doua zilea imi face fitze, nu pot comenta pe la alti oameni cu blogspot, nu pot comenta pe propriul bolg!!! si am observat, cu tristete, ca nici macar nu pot intra in cont sa scriu posturi!!!

Ma simt fara maini si fara picioare :))

Am salvate in word diverse comment-uri, pe care le voi atasa pe la oameni dupa ce sper ca se va rezolva problema, asa ca ... de ce sa nu scriu si un post nou, tot in word ? de obicei nu prea am chestii in drafts, nu scriu mai multe posturi in paralel si nu incep un altul pana nu finalizez ceva, desi mi-am propus macar sa initiez niste titluri, mi-au ramas restante ceva povesti.

Mda ... intrasem sa scriu despre tzatzicki defapt :)




Acum fix 5 ani eram in Grecia, pt prima data, eram insarcinata in 4 luni cu dra.
Am mers cu masina proprie, din Buc am facut vreo 10 ore (sotul are un stil foarte prudent si placut de a conduce), ceva Olympic Beach daca imi amintesc bine, pe langa Paralia Katerini.
Am preferat o zona mai putin agitata, nu aveam prea multa experienta in plimbareli, deci nu stiam de atatea oferte (mai ales de insule), am preferat sa mergem la sigur, zone despre care mai stiam de pe la alti cunoscuti.

Vacanta a fost draguta dar nu remarcabila, nu stiu excat sa spun ce ne-a lipsit ca s anu fie remarcabila, poate doar comparatia cu altele o face asa :)

Ca sa nu mai lungesc povestea, am ramas amandoi, profund indragostiti de haleala numita tzatziki :)
Cum acasa e greu de reprodus, din lipsa de reteta sau ingrediente/condimente specifice locului, trebuia totusi sa ne mai ostoim pofta.
Retete am gasit, unele mai la subiect, altele pe langa, globalizarea gastronomica ajuta f mult :)

In Creta am uitat complet de tzatziki, sau nu, era intotdeauna in masa de seara de la Hotelul Dimico din Hersonissos (vezi TripAdvisor) la care aveam demipensiune. Varianta cu castravete murat, nu prea imi place.

Mai departe voi scrie despre varianta care ne place noua cel mai mult, cu aproximari si comparatii, pe principiul: "nu exista o reteta perfecta, exista doar reteta care iti place tie".

Asa deci:

Iaurtul este ingredientul principal, fara el nu se poate. In Grecia inteleg ca se prefera iaurtul gras, de capra. Cum capra poate sa manance ierburi mai aromate grecesti, de unde sa iasa si iaurtul mai smecher ... noi nema ierburi, nici capre prin zona defat, deci nu m-am stresat :)
Cel mai frecvent folosesc kefir facut in casa, din motivele expuse in postul in care vorbesc despre dansul. Uneori il mai scurg, daca este prea apos, intr-o strecuratoare asez un servetel gros, pun kefirul, asez strecuratoarea peste un vas, in care sa se adune lichidul apos, las cateva ore bune, si ramane "baza" de o consistenta mult mai densa.
Evident, se poate folosi absolut orice fel de iaurt, de orice procent de grasime si consistenta, noua ne place sa nu iasa "apos" produsul final, deci iaurtul nu este extrem de important, dar mai important este urmatorul ingredient, pe care l-am descoperit intamplator, ca si componenta a retetei si ... face diferenta :)

Branza proaspata de vaci, din cea gustoasa, de la tarani, nu incercati de supermarket ca stricati bunatate de ingrediente. Mie mi se pare atat de falsa cea de supermarket incat parca mananc aracet, ca si iaurtul defapt si ca si multe altele pt care am gasit alternative mai sanatoase si mai gustoase.
Deci branza de vaci, o mana/gramajoara/musuroi :) bine scursa si ea.

Usturoi ... cat va lasa inima :) mie imi place moderat dar ... cat mai des, l-as pune in orice :) facut cat mai pasta, eu presez cu presa "tziganeasca" si apoi il amestec cu restul de ingrediente, cu blenderul vertical, cu bat.

Ulei de masline ... din cel bun, eu am descoperit (la recomandarea unei prietene) o firma care aduce ulei de masline din Chania, Creta. Este ulei adevarat, verzuliu, cu miros de iarba proaspata si gust divin, mi-am tot propus sa scriu despre el ... o sa ajung sa fac si asta, sper.
Cateva linguri, in functie de preferinte, consistenta, cantitate totala de produs. Nu foarte mult, pica greu la stomac destul de repede, si deja avem destul de multe grasimi pana acum, sa fie doar "de gust". Daca nu aveti stres ca o sa va ia sa cam (ma iertati) cacanie, puteti blendui chiar si cateva masline fara samburi, conservate in ulei, ca la mama lor, ar fi ideal.

Uneori mai pun si castravete proaspat, ras fin si stors (ca sa nu faca apoasa pasta) dar nu e neaparat necesar.

Uneori mai pun alune prajite (desi nu sunt foarte sanatoase cand sunt tratate termic, orice "nuca" isi pierde mare parte din proprietatile "bune" daca este tratata termic) sau alte "alune" sau nuci crude, doar de chichi, cateva linguri, dar un "ceva" placut la final.

Sare daca vreti. Eu prefer sa pun o bucatica mica de telemea sarata, intotdeauna mai este un rest de asa ceva prin frigider, reciclam zic :)

Condimente ... nu prea pun, daca nu sunt din tara specifica parca nici nu are rost sa ma chinui. Desi am incercat si cu cateva frunze proaspete, tocate, de menta si nu da rau deloc. Parca am incercat si cu frunze de telina si a fost bun.
Orice va vine la inspiratie si vi se pare ca se potriveste, parerea mea e ca ... e greu sa o "stricati" :)

Si cam atat.

Tot maglavaisul asta se mixeaza bine pana iese fin si pastos, fara guguloaie, desi nu e nici o probl daca raman si gugulioaie, cum va place!
Se lasa la rece putin, pana intr-o ora as zice eu, sa se amestece aromele, nu prea mult ca e pacat de usturoiul ala sa-si piarda proprietatile, de ulei sa oxideze, etc

Si se manaca cu maaare pofta :)
Merge in orice combinatie, dupa cum probabil banuiti. Noi il macam si simplu, intins pe paine, si la mic dejun, cand pun mai putin usuroi, sa nu "dam" rau in societate, si sa manace si copii,

Pentru noi este echivalent cu vacanta, mare, soare :)

Cu dedicatiune pt dra Forfecutza, care se afla acum in tara lui tzatziki :)

Un comentariu: