Ad litteram

O intamplare m-a amuzat foarte tare zilele trecute, ca tot discutam cu doamna Alunita despre cum inteleg, sau nu, copiii, unele expresii la figurat :)

Vineri dupa-amiaza, final de program. Cu 10 min inainte de ora 17 vin copiii sa ma ia de la serviciu.
Ma surprind placut ca dau buna-ziua si vorbesc politicos cu "dumneavoastra", se invart doua minute apoi domnisorul ia loc pe scaunul meu, imi solicita hartie, pixuri, stampile. I le pun la dispozitie, pana inchid eu toate aparatele si ne pregatim de plecare.


Cand era Matei cu birocratia in extaz, seful isi incuie usa de la biroul lui si doreste sa treaca prin spatele scaunul meu, sa acceseze iesirea din spate a firmei. Scaunul meu e pe rotite si cand se intampla acest context, odata-de doua ori pe zi, eu ori ma ridic, ori ma trag cu scaunul mai aproape de birou, 10-20 cm. Il aud pe seful "mai Matei, ia baga-te tu putin sub birou, sa trec si eu!", iar domnisorul ascultator se ridica de pe scaun si se introduce cu tot corpul lui de 1.25m sub birou, apoi se uita cu ochii mari la noi si nu intelege de ce nu ne putem opri din rasul cu lacrimi :)

Pe cat de isteti sunt, inca au dificultati cu expresiile la figurat, dar acum sa recunoastem, ni se mai intampla si noua, adultilor, sa luam ad litteram anumite chestii pana ne prindem de sensul pe care a dorit, cu adevarat, sa-l foloseasca interlocutorul. La 7 ani ai lui mi s-a parut de apreciat reactia, chiar daca nu a inteles la ce-i folosea! Si evident, asta functioneaza mai ales cu persoanele din afara familiei, la indicatiile noastre se comenteaza cam orice, dar in limite rezonabile, trebuie sa recunosc.