luni, 18 noiembrie 2013

Doua filme si un concert

Era sa spun "... si o inmormantare" :)

Acum o sapt sau doua, intr-o minunata seara de joi, mi-am luat sotul de mana si l-am dus (cu stalom printre alte 4-5 treburi) la ceea ce speram eu sa fie o surpriza frumoasa, pentru el.
La un cinema recent renovat, din satul nostru mic :) rula "Jocul lui Ender", ecranizare dupa cartea cu acelasi nume, care ne-a placut extrem de mult, ca niste devoratori veroce de SF, ce suntem :) Un titlu pe cat de copilaresc, pe atat de profund.
sursa

Desi cu greu reusim sa vedem ... poate un film, maxim doua pe luna, de data aceasta am zis ca trebuie sa fie la cinema, si bine am facut. Recunosc ca m-am dus cu asteptari mari, starnita de Ada, in a carei evaluare am mare incredere.
Asteptam filmul acesta din primavara, de cand auzisem ca se va face, si cum n-am prea vazut filme slabe, cu nenea Harrison Ford ... speram ca nu au stricat foarte mult cartea :)
Si cum iesim destul de rar in doi, iar la cinema n-am mai fost de vreo 7-8 ani cred, am zis ca-i un bun motiv de a ne lua de mana si a petrece o joi seara placuta.
Mi-am amintit ca ultimul film vazut la cinema a fost LOTR partea I, atunci cand a aparut el ... I feel old! :)

Asa ... Cinema Ostroveni ne-a impresionat printr-un aspect placut, curat, aerisit si cu scaune deosebit de comode. Am zis ca macar atat, sa sforaim comod, daca va fi extrem de prost :) Poseda un ecran mai mare decat imi aminteam eu sa fie prin cinema-uri si o sala cu nu mai mult de ... 150 de locuri, care s-au umplut mai mult de jumatate, majoritatea tinerei, ceea ce m-a bucurat foarte tare.

De cand a inceput Ender, pana s-a terminat ... parca nici nu am respirat/clipit/vorbit.
Este exceptional facut, pt un film creat dupa o carte :) si neaparat de vazut in cinema, are niste efecte spectaculoase de-a dreptul, pe langa o percepere mult mai buna a mimicii personajelor, parte care nu este deloc de neglijat din savoarea filmului. Atat Ford cat si Asa (interpretului lui Ender) sunt foarte bine alesi iar pe langa efectele speciale exista o latura psihologica ce te tine cu sufletul la gura pe tot parcursul filmului. Desigur ca sunt multe de discutat dar partile pe care au ales sa le ilustreze, din carte, sunt grozav de bine redate, facand povestea relativ usor de inteles chiar si pentru cineva care nu a citit cartea. Desigur, cartea este mult mai complexa si o recomand din inima, ca si pe continuarile sale. Un "rezumat" destul de bine facut, aveti aici.

Imi frec mainile, bucuroasa, si sper sa ma apuc de citit, in curand, pentru ca seria lui Ender numara nu mai putin de unsprezece romane si zece povestiri :) Aici aveti putin povestit o parte din ele, si fff important, oridinea in care ar fi bine de citit.
Eu am "Jocul lui Ender" si "Vorbitor in numele mortilor" si am ramas pe la mijlocul "Xenocid"-ului, acum vreo doi ani, si abia astept sa-l reiau. Sotul a recitit acum, dupa film, Ender's Game si mi-a spus ca ori nu l-a citit niciodata (desi pe urmatoarele doua si le amintea), ori l-a uitat cu desavarsire, dar l-a impresionat maxim, eu imi aminteam ideea generala si franturi.
 In film se ilustreaza destul de mult, dar se elimina cu desavarsire o parte importanta despre cei doi frati ai lui Ender, parte care recunosc, este mult prea complexa, si poate ar merita un film special dedicat :)

Ca o paranteza, m-a amuzat foarte tare cum creatorii filmului subliniau, cu explicatii ample, de ce sunt justificate reactiile aparent violente, ale personajului principal, si de ce in baza acestora este ales sa "promoveze", de parca ar fi simtit cum opinia publica, sustinatoare de attachment parenting, le sufla in ceafa :) Mi-a fost relativ mila de ei, pentru ca au trebuit sa justifice si sa cosmetizeze un personaj pt a nu primi prea multe rosii la bord. Apropo, in carte Ender are 6 ani :)
Nu mi se pare cinstit ca un personaj sa fie atat de supus judecatii si intors pe toate partile ca nu cumva sa supere pe cineva sau ca nu cumva pretiosii nostrii copii sa invete "prostii". Autorul trebuie sa aibe toata libertatea sa-si dezvolte personajul asa cum doreste, iar noi sa invatam din asta exact ce vrem, iar copiii nostri sa invete ce trebuie, pt ca ar trebui sa posede, "de acasa" o baza solida.

Acum o suta de ani, cand copilul ciomagea lupul care a venit sa-l manance/idiotul venit sa-l molesteze, ii spuneam "bravo mama, bine ca esti in viata!", acum daca da cu piatra intr-un caine de pe strada, sau mai rau, plange ca a fost muscat, mai ca nu-l bagam la inchisoare, pe copil, sau ii spunem ca poate a fost vina lui sau stam cu mainile in san si ne certam pe net.
Deci nu-s pt violenta dar nici sa crestem pampalai, trebuie sa crestem oameni, capabili sa fie pe picioarele lor, sa-si rezolve singuri problemele, nu sa le furam copilaria sau sa-i maturizam prea de timpuriu, dar nici sa-i cocolosim pana incepem sa ne dam palme ca-i prea tarziu si nu stiu sa se descurce singuri.

Astfel de framantari, si multe altele, mi-a dat mie filmul acesta, dupa o poveste deosebit de frumoasa si complexa :)

Un alt film, vazut si mai recent a fost "Oblivion", cu Tom Cruise, nu la cinema, desi mi-ar fi placut, un ecran mare i-ar fi dat un plus.
sursa
L-am vazut ... pt trailer-ul care m-a stranit, pt curiozitatea de a-l vedea pe Tom Cruise cum a imbatranit s-a maturizat :) pt Morgan Freeman care imi place nespus, pt ideea care parea interesanta, pt scenele acelea multe si interesante, pe care regret ca nu le-am vazut pe un ecran mai mare.

Am inghitit un film ... SF, e adevarat :) care a vrut parca sa concentreze in el toate combinatiile posibile de povesti SF si/sau clisee :) Un Tom Cruise care inca se tine bine, putin trecut si putin cam prea muschiulos, cu un deja vu de Top Gun, cand mergea pe motocicleta, parca doar melodia lipsea :) O planeta cu o poveste deja arhicunoscuta: razboiul de acum 50 de ani, care a ras cam tot, el e ofiterul de serviciu care pazeste ce a mai ramas, oarecum multumit de viata pe care o are, dar nu prea, pe picior de plecare spre dreamland dar cu nostalgie pt Pamantul asa cum fusese el odata, cum nici nu-l prinsese el.
Multa tehnologie, pe care sotul nu reusea sa si-o explice (pana sa adoarma, dupa primele 20 de min :) ) in contextul unui Pamant traumatizat si abandonat, fara prea multe resurse sau forta de munca. Adica Pamant distrus, dar noi trebuie sa punem cadrul pe casuta smechera, up in the clouds, elicopterul smecher, motocicleta si pusca si mai smechere ale ranger-ului desemnat sa mentina ordinea si sa repare ce se mai poate repara pe acolo :)

Cam previzibil, povestea cam subtirica, desi s-a vrut cu multe elemente, dar care nu au fost aprofundate destul, parca au fost doar enumerate ca sa fie bifate acolo ... deci suparator de cliseic, din punctul meu de vedere, sau poate a venit la prea scurt timp dupa Ender :) Sau poate ca sunt eu prea mult fan carti, unde iti poti aloca timp sa "mesteci" in voie toate detaliile, nu ti le indeasa cineva pe gat, cu lopata :)
Totusi as merge la cinema sa-l vad, pt dimensiunea ecranului, care ar trebui sa faca banii, in multe scene, si poate revazand si intelegand mai bine povestea, mi-as reconsidera anumite puncte de vedere :)
Nu zic ca nu merita 7(pe IMDB) dar fata de Ender, care are 7.2,  nu-i ajunge nici la degetul mic. Sau poate e treaba de gusturi, sau poate sunt subiectiva, pt ca la Ender am avut si o carte si atunci, chiar fara sa vreau, nu am putut sa nu vad mai departe de film.
Deci suportabil, pe alocuri posibil chiar placut, la cinema. Depinde de stare cred, sa nu iesi mai nervos ca ai aruncat banii degeaba :)

Iar concertul urmeaza, in seara asta, tot in doi, ca porumbeii :) la Filarmonica, un regal cu doua violoncele, de care sunt foarte entuziasmata :)
sursa
Este unul din instrumentele mele preferate (la ureche, ca n-am pus mana pe niciunul, inca :) ) si ... chiar scrisesem la un momentdat ceva de el ... dar cred ca am uitat sa public :) Ia sa-l scot de la naftalina! :)

Si apropo de violoncel ... muzica de la Ender este fantastica! Abunda, si mai mult de jumatate are violoncelul cel grav pe fundal, si se potriveste ataaat de bine.

Si apropo de scenaristi ... mi se pare laudabil ca Hollywood-ul implica, mai nou, autorii cartilor in scenariul si realizarea filmelor, macar pe cei contemporani, acolo unde se mai poate :) De aici mi se pare ca se da un mare plus in produsul final, si in cazul participarii lui Orson Scott Card la ecranizarea "Jocului lui Ender", cum presupun ca si RR Martin are un aport de netagaduit in seria cu Game of Thrones.

Un comentariu:

  1. Are 11??? Si eu credeam ca dupa 4 din saga si 4 "umbre" tot ce imi ramane de facut e sa astept "cheia de bolta" care sa uneasca cele doua serii si sa finalizeze povestea? Pare-se ca mi-au scapat:
    First Meetings (2002) - culegere de povestiri
    A War of Gifts: An Ender Story (2007)
    Ender in Exile (2008)
    Trebuie remediat... dupa ce (re)citesc Dune! :-)

    RăspundețiȘtergere