marți, 27 noiembrie 2012

"Hippie cu diamante"

Noul concert Mike Godoroja&Blue Spirit, dupa cum spune afisul, la Filarmonica

A fost!
Dar daca il vedeti pe undeva (afisul), sa nu-l ratati (concertul), e de pomina!

Poate sunt eu prea entuziasta, pentru ca acum jumatate de ora inca aplaudam frenetic, dar a fost un concert ... ravasitor :)

Pt mine, "hippie" nu inseamna mare lucru.
Sunt nascuta in '82, din parinti ... nu foarte culti muzical, nici foarte revoltati contra sistemului. Se bucurau de ce aveau, si isi vedeau constiinciosi, de treaba.

Eu am cunoscut "cozile", mult prea putin ca sa-mi amintesc de ele. Nu stiu soaptele pe furis, impotriva sistemului, nici teama, nici Vama, nici substantele halucinante, nici florile "imaginare" din par, cum ne-a spus, in seara asta, Mike. Imaginare, pt ca erau vremuri prea sumbre si teama mult prea mare, de a te exprima liber.

"Optzecii" ... Niste vremuri care oricum erau mult intarziate, cu vreo 20 de ani asa, fara de revoltele tinerimii de peste hotare, sau mai ales, de peste mari si tari. Noi nu aveam "flower-power", noi eram sub bocancul greu al comunismului.

Ne-a povestit multe, in seara asta, Mike. Cu melancolie, cu tristete, cu patos, cu aduceri aminte despre oameni valorosi si reusitele lor, lumina pe care au adus-o in niste vremuri gri, in care "ganditul" si mai ales "simtitul" erau cam ... periculoase.
Ne-a spus despre "Motzul" Pittis, Cartarescu, Eliade, si cati altii ...

Ne-a mangaiat pe cap, si ne-a spus sa mai scoatem de sub perdeaua prafuita, vinilurile vechi, si sa le sorbim, chiar si cu hajaiturile de rigoare. Sa lasam deoparte superficialismul actual, si sa gandim, mai departe de noul telefon/LCD/vehicol, buzunarul care se umple azi, si se goleste maine.
Sa gandim la spiritul care vrea sa zboare, si sa fie liber, si mai ales hranit.

Desi la primele melodii ne-am intrebat cam ce facem pe acolo, pentru ca nenea parea cam ... obosit ... ne-am incalzit impreuna :) Pur si simplu nu aveam idee despre cat de mult se va amplifica pe parcurs, cum ne va introduce incet, si bland, in lumea atat de traita de el, si atat de putin cunoscuta de noi, cei tineri, pe dinafara.

Noi ce luam totul de-a gata, si ni se pare atat de firesc sa avem TV color, abundenta de hiper-market-uri pline, doar cinci zile muncitoare pe saptamana, atata acces la informatie, lipsa de teama de a spune ce gandim, libertarea de a ne plimba printre mult mai multe hotare decat puteau visa parintii nostri, si o lume cu totul diferita, pentru care am luptat atat de putin.

Desi vocea s-a/ne-a incalzit treptat, Blue Spirit au zbarnait mirific de la prima nota.
Pe langa Vali Vatuiu, neobosit, care a rupt vreo trei perechi de bete :) au mai fost 3 chitaristi absolut fenomenali.
Alex Visan, un tanar ca un brad, care a primit surplus atat la inaltime, cat si la magie in degete: chitara acustica, mandolina, bouzouki, si chitara electrica, care era de-a dreptul ... indescriptibila, in mainile sale.
Robert Ardeleanu, chitara bas.
Si Luca Marius, care a luat la cand vreo 6-7 intrumente, pe langa keyboard si diverse tipuri de chitari, una mai minunat sunatoare ca alta :)

As fi vrut sa fie mai multi spectatori in sala, a fost abia pe jumatate plina. Si as fi vrut, mai ales, sa fie multi tineri, sub 30. Sa le mai intre si lor pe o ureche, si poate sa le si ramana ceva, nu sa le iasa tot pe cealalta. Oamenii astia sunt istorie, dar inca sunt langa noi, calzi, inca ne spun lucruri.

Mike nu s-a suparat pe prezenta subtire. S-a bucurat si ne-a apreciat la fel de mult cum l-am apreciat si noi pe el, chiar daca unii l-au descoperit treptat, admirandu-l din ce in ce mai mult.
Mana de oameni care a fost, i-a aplaudat pana la exasperare, si sper ca ei sa fi simtit asta, asa parea!

Ok, toate astea au fost interpretari mai mult sau mai putin personale, si n-am prizat nimic! :) Doar Muzica buna si Vorbe, doua ore. Va zic eu, sunt de auzit, si simtit, preferabil live!


2 comentarii:

  1. Nu inteleg de ce nu reuseste Godoroja sa adune mai multi oameni la spectacole, chiar nu inteleg. Stiu ca a fost si prin Ploiesti, nu am reusit sa ajung, dar am aflat ca sala a fost mai mult goala.
    Il ador pe Sterian, cred ca am fost indragostita nu doar de muzica lui, ci si de omul Sterian. Am scris si pe blog despre el, despre ziua in care am fost la un concert al lui...

    RăspundețiȘtergere
  2. Oricat am incerca, la noi perioada "hippie" a fost nu doar intarziata, ci si foarte firava, deci nu sunt atat de multi nostalgici. Nu cred ca am avut vreo creatie care sa se compare cu titanii perioadei, adica fata de ce se canta acum poti zice ca si muzica romaneasca (poate fi) competitiva, dar daca iti alegi ca termen de comparatie Beatles, Led Zep, Pink Floyd samd esti destinat sa apari ca o copie palida.

    E cam ca Dacia 1310 cu masinile mai actuale. Si ea face aceeasi treaba, poate uneori chiar mai bine (come on, cate mertane ati vazut pe dealuri incarcate cu o capita de fan), dar cumva nu ne mai satisfac, s-au schimbat pretentiile.

    Pentru mine totusi Dacia 1310 ramane o masina de care te poti atasa mai mult decat mertzanul (cate mertane mai au nume in ziua de azi?), asa ca m-am putut bucura de concert chiar daca nu are piese la fel de cizelate ca cele consacrate, apreciindu-l pentru ca este original cand este foarte usor sa cazi in imitatie sau compilatie.

    RăspundețiȘtergere